900 matches
-
schimba mentalitatea. Nici vorbă de respectul pe care, măcar datorită vârstei, l-am merita. Pe geam pătrunde aroma delicată a liliacului, iar în gând îmi vin versurile lui Topîrceanu: Pe-atunci înflorea liliacul/Și noaptea cădea parfumată/ Umplând de miresme cerdacul/ Și-avea arhivarul o fată...” Și deodată, vorba cronicarului, se sparie gândul... Sper să n-o fi făcut grefier. Dar mă liniștesc. Pe-atunci lucrurile erau mai așezate. Femeile știau care erau rolul și rosturile lor, nu-și sacrificaseră cel
Sunt o „babă” care și-a sacrificat feminitatea pe altarul feminismului by https://republica.ro/sunt-o-zbaba-care-si-a-sacrificat-feminitatea-pe-altarul-feminismului [Corola-blog/BlogPost/337903_a_339232]
-
la vreo două garduri mai încolo, se uita mai demult în jur, studiind orice mișcare care i-ar fi putut aduce vreun folos. Vrăbiile își reluară ciripitul pe lângă răzlogul de gard căzut. Când toate spiritele intrară în făgașul lor, de sub cerdacul casei ieși tainic, circumspect, popândăul Șoratra arătându-și lumii comicii incisivi, lungi, galbeni. Luă aspectul unui ghișeftar respectat la ușa prăvăliei sale, cu burtica lui maro, grasă, și cu urechile larg deschise. - Chiț! Chiț Hei, vrăbiuțelor! - Ciup! Ciup! Ce-i
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1396429294.html [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
poftă, doar două semințe din cotor, restul îl duse în scorbură, pentru zile mai negre. Doar popândăul, fricos, nu îndrăznea să treacă la acțiune. Coaja de cartof îl înnebunise, însă cu greu îndrăznea să-și arate mai mult mustățile de sub cerdac. Coaja de cartof nu-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1396429294.html [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
-i dădea pace deloc. Când zarva din ogradă se potoli, iar animalele plecară cu treburile lor, popândăul se hotărî, fie ce-o fi, să-și riște pielicica, se repezi la coaja de cartof, o înșfăcă cu dinții și țuști sub cerdac! Moșul nici n-a știut ce pomană a făcut în dupa-amiaza aceea micilor vietăți din preajma casei sale. Epilog: A doua zi, motanul Tarzan a fost văzut mărșăluind maiestous și unduios prin curtea moșului Șcribleac cu un guzgan gri în gură
AVEREA MOŞULUI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Viorel_darie_1396429294.html [Corola-blog/BlogPost/341882_a_343211]
-
lăcrimioară Sub streașina bătrână a prins a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu toată ființa, privesc înmărmurită Splendoarea ce-ți dă-n taină, o liniște divină Tot ce înseamnă viață, din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
de locuri de oameni și de bine ... FEERIE DE MAI În dimineți sfințite cu limpezimi de rouă Pe brațele tăcerii cu flori de liliac Iubite-n taina nopții de-un arc de lună nouă Miresme de petunii te-ntâmpină-n cerdac O liniște străpunsă de triluri jucăușe Prin ramuri înverzite cântându-și tanic dor Și-un rai de prospețime cu iriși-căldărușe Ostrov de lăcrimioare, bujori făcând amor Cu fluturi albi ce-și poartă aripile gingașe În feciorelnic dans pe jarul din
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_florilegiu_georgeta_resteman_1368700542.html [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
com/books/0001367692aade14afcf9 1 Cum arăta casa de sub Măgulice? Casa Minicăi era una specifică zonei. Era amplasată în coasta dealului și avea două geamuri la stradă unde era și intrarea principală. Camerele se înșiruiau de a lungul unui coridor tip cerdac, iar dedesubt erau magazii și pivnița. Construcția casei era din lemn cu o susținere de zidărie din piatră brută un fel de granit din această zonă. 2 Ce era de fapt Mocănița? Mocănița anilor 1950 - 1960 era un mijloc de
EXPLICAŢII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Casa_de_sub_magulice_explicatii_mihai_leonte_1347520377.html [Corola-blog/BlogPost/343657_a_344986]
-
Târgu Neamț. Se instală la mitocul Fevroniei Sârbu din chinovia Filioarei și se odihni prima noapte. A doua zi i se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui Eminescu pe tema morții și acum versifica și
VERONICA MICLWE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1452695611.html [Corola-blog/BlogPost/340343_a_341672]
-
voia de fapt... Nu scrisese, dar își deschise odată sufletul în fața preotului satului, un om înțelegător, adevărat păstor duhovnicesc. Hotărâtoare pentru viitorul lui fuseseră și vorbele unui învățător mai bătrân. Îl vedea în fiecare dimineață pe terasa casei galbene, cu cerdac în stil brâncovenesc, îmbrăcat întotdeauna în costum național moldovenesc, așezat pe un scaun, mereu cu o carte în mână. Se obișnuise să-l salute, fără a-l cunoaște. I se păruse firesc așa, omul inspira încredere, avea o figură blândă
INSTRAINAREA PARTEA I de MIHAI ŞTIRBU în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/Instrainarea_partea_i.html [Corola-blog/BlogPost/345716_a_347045]
-
vorba care aduce lumină, vorba care vindeca , vorba care iartă. Acum am venit eu, ca să cer iertare pentru sufletul nostru orbit și strîmb și pentru rădăcinile noastre scoase din pămînt prea curînd și de vinturi nu prea puternice. Rămîn în cerdac. Aștept... Ce..? Pe cine...? Sunt singura....., prea singură.... Oare mai vine cineva la o casă simplă și umila,pierdută în arșiță verii pe o ulița prăfuita? Va mai înțelege cineva câtă putere ne dau aceste ziduri văruite.....? A mai auzit
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1410289073.html [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
cineva, acum mulți ani, poate zece, sau poate cincisprezece , o chemare nerostita...? Dacă da, atunci sigur vom renaște, sigur vom fi iarăși ceea ce am fost, si mai mult decât atât! Dacă da.... Mă trezește un scârțâit de portița....., iar în cerdacul mic apar oameni... Nu mai contează când au deschis poartă sau dacă au sărutat ulucile arse de soare... Ei sunt aici, suntem aici, si asta e tot ce contează.... Le zîmbesc, și împreună intrăm în casă.... Seară, în curtea cu
CERUL CU STELE de MIRELA PENU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mirela_penu_1410289073.html [Corola-blog/BlogPost/377726_a_379055]
-
Ion Petrovici, Bazil Munteanu, Mircea Eliade, Dan Botta, Radu Gyr, Vintilă Horia, Ovidiu Papadima, Vasile Băncilă, ș.a. Poezia dospește poezie despicând în miezul ei lumina poetului. Poezia poeziei se toarce așadar, din firul ortodox al poetului creștin urzind frumosul în cerdacul Creației divine. Asumându-și misiunea creației sale de foc jertfelnic și ardere iubitoare își urmează ca vocație prototipul devenit veșnic: Mihail Eminescu și Arhetipul veșniciei: Hristos-Logosul, Cuvântul mântuitor, mărturisindu-l: Socotesc o binecuvântare că am venit pe lume în acest
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1410229746.html [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
puști, abia șoptit. Credeți că la vârsta sa Să umble toată lumea, Când e ger și-atâta nea, Nu e greu, cine-ar putea? Să alergi veac după veac, Să mai duci și-n spate-un sac, În odăi sau în cerdac Să fii puștilor pe plac? Hai să-l mai lăsăm un pic, Să se odihnească zic, Să se simtă mai voinic, Că-i și el un biet bunic! MOȘ CRĂCIUNE, ȘTII CĂ-S MIC ... Moș Crăciune, știi că-s mic
POEZII DE GHEORGHE VICOL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Poezii_de_gheorghe_vicol_al_florin_tene_1356364094.html [Corola-blog/BlogPost/341516_a_342845]
-
primăvară - și-o muză-n tremur, ca o libelulă - o tânără vestala iubita de-un moșneag - și-n șir’ te mărgărite, de Cronos, în arțag, bătaia risipita de nesupusa mea pendula - și, chiar, și-un fast onor, sacerdotal dintr-un cerdac de suflet, ca prinos, cu tot misterul incrustat pe miez de Os pe lacrima, din ochiul rece, de coral. Referință Bibliografica: ELOGIU ARTEI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 251, Anul I, 08 septembrie 2011. Drepturi de Autor
ELOGIU ARTEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elogiu_artei.html [Corola-blog/BlogPost/367345_a_368674]
-
să moștenești pământul,Nu vezi steluțele de gheță!Dă-mi mâna ta, să nu-mi pierd rândul,Cu o privire mă ... XXIII. MĂICUȚA MEA, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 758 din 27 ianuarie 2013. În noaptea asta în cerdac, Când luna-ți potrivea cununa Acum la optzeci și opt de ani, Nu sunt și eu să-ți sărut mâna. Dar am plecat foarte grăbit, În zbor, cu gândul călător Și la ureche ți-am șoptit Cât te iubesc, cât
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
și-am crescut Și am plecat de lângă tine Dar locu-n care m-am născut Și chipul tău, sunt tot cu mine. Mă rog mereu la Dumnezeu, Ca, pân-acum, să te-ocrotească, ... Citește mai mult MĂICUȚA MEAÎn noaptea asta în cerdac,Când luna-ți potrivea cununaAcum la optzeci și opt de ani,Nu sunt și eu să-ți sărut mâna.Dar am plecat foarte grăbit,În zbor, cu gândul călătorși la ureche ți-am șoptitCât te iubesc, cât mi-e de
IONEL DAVIDIUC by http://confluente.ro/articole/ionel_davidiuc/canal [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
-l văzuse de un car de ani, a ieșit afară cu brațele întinse tocmai cînd eu am zis că părinții nu-s acasă. În final ei au stat la masă, au vorbit mult, iar eu m-am ascuns în pod (cerdac) și am plins toată ziua. Deși eram mică, am hotărît din ziua aceea să nu spun minciuni nici odată. Mi-a reușit, sau nu, unul Dumnezeu știe.” ( o moldoveanca de pește Prut) Referință Bibliografica: Într-un nu știu care sat / George Safir
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Intr_un_nu_stiu_care_sat_george_safir_1335843841.html [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
Târgu Neamț. Se instală la mitocul Fevroniei Sârbu din chinovia Filioarei și se odihni prima noapte. A doua zi i se pregătiră două camere lângă Biserica Sfântul Ioan, lângă fântâna cu apă rece de vizavi. Câteva zile stătu singură în cerdac în haine de doliu. Apoi a început să se plimbe prin codrii Filioarei, acum fugea de lume și rămânea încremenită cu gândurile rătăcite. Îi veneau în minte ca un laitmotiv versurile lui pe tema morții și acum versifica și ea
EMINESCU ŞI VERONICA MICLE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Nascuti_si_morti_in_acelasi_an_am_ion_ionescu_bucovu_1341391242.html [Corola-blog/BlogPost/344482_a_345811]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > AMĂGIRI DE-O CLIPĂ Autor: Valeria Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ieșisem dimineață în cerdac să scap de liniștea odăii, muta, ce a intrat la mine în iatac să-mi facă iarăși ziua sluta. plecaseși.și-mi doream să fii; tânjeam după căldură cărnii, iubirile menite-s pentru oameni vii, singurătăți, sortite-s vremii tar
AMAGIRI DE-O CLIPĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Amagiri_de_o_clipa.html [Corola-blog/BlogPost/355719_a_357048]
-
apei subterane. „Corpul navei catedralei se va înălța în formă de cruce până la cornișa desfășurată la 45 de metri. Nava principală se împarte în trei registre orizontale preluate din tradiția bisericilor românești medievale. De asemenea, porticele sunt o sinteză între cerdacul popular și colonadele din arhitectura mănăstirilor și palatelor brâncovenești. Acestea sunt amplasate la intrarea principală, protejează intrările laterale din dreptul pronaosului și înconjoară semicircular absida altarului. Cele șapte turle sunt înconjurate de colonade, asemenea porticelor de la primul nivel, dialogând armonic
AVEM NEVOIE DE CATEDRALA NEAMULUI ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 by http://confluente.ro/_avem_nevoie_de_catedrala_neamului_.html [Corola-blog/BlogPost/340742_a_342071]
-
o parte din fragii aduși, le bătu bine de tot cu o lingură mare de lemn, până ieși o bunătate de smântână cu fragi, care este o minunăție să mănânci cu mămăliguță caldă. Motocel, pisoiul, stătuse toată ziua singur pe cerdac, așteptându-l pe Ionuț, cu disperare. De cum îl văzu sosit acasă, se și duse drept la el, să fie luat în brațe, ceea ce nu era pe placul bunicii. Trebuia să se spele iarăși pe mâini, dacă luase pisoiul în brațe
CU BUNICA LA FRAGI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 by http://confluente.ro/viorel_darie_1493814181.html [Corola-blog/BlogPost/379963_a_381292]
-
florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat. Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”, Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața, Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului, Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului. Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac, Un iz de primăvară pătrunde în cerdac, Cireșii din livadă în candelabre se aprind, Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind. Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit, Știai că lacrămioarele din primăvară, Te-așteaptă să le uzi
MARGARETA MERLUȘCĂ by http://confluente.ro/articole/margareta_merlu%C8%99c%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
florile-mi sărută obrazu-nlăcrimat.Magnolia îmi spune ,,bună dimineața”,Soarele blând, c-o rază îmi mângâie fața,Iasomia mă-nsoțește în grădina raiului,Lacrimi calde, s-adună-n cupa dorului.Zefiru-mi împletește cosița cu flori de liliac,Un iz de primăvară pătrunde în cerdac,Cireșii din livadă în candelabre se aprind,Narcisele-mi zâmbesc și-n palmă le cuprind.Iubite! În grădină narcisele au înflorit, Crezând că te-ai întors la tine am venit,Știai că lacrămioarele din primăvară,Te-așteaptă să le uzi
MARGARETA MERLUȘCĂ by http://confluente.ro/articole/margareta_merlu%C8%99c%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
trista singurătate, Petale reci și-nmiresmate, așternuturi să ne fie Și-n zori, să bem nectar din cupe fermecate. Speranța-mi înflorește, printre crenguțele de liliac Și caut floricica norocoasă a iubirii, Dar obosită, mă așez pe un fotolui în cerdac Și-o lacrimă îmi picură în marea amintirii. Salcâmul din inalt în față crengile-și coboară, Mă mângâie pe creștet și-mi spune necăjit: -De ce îl cauți în fiecare primăvară si toate florile de mai le-ai răvășit? De
MARGARETA MERLUȘCĂ by http://confluente.ro/articole/margareta_merlu%C8%99c%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
vântul în el. Era o clădire situată pe locul actualului teatru, compusă dintr-o sală mare de concerte, baluri și teatru, cinci camere de cafenea și restaurant, plus alte patru camere diverse și curte mare. Localul avea în față un cerdac (terasă acoperită) unde stătea lumea și cântau lăutarii, iar mai în spate se afla o grădină de vară. Abia în anul 1910 s-a construit un local special de teatru pe locul fostului Redut și care este actualul teatru. Pentru
TEATRUL DEVEAN LA MOMENT ANIVERSAR (FRAGMENT) de ISABELA HAȘA în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 by http://confluente.ro/isabela_hasa_1465898370.html [Corola-blog/BlogPost/371023_a_372352]