103 matches
-
Cercetările din această perioadă, evidențiind particularități morfo-funcționale atât ale centrilor bulbari, cât și ale ganglionilor simpatici, au determinat pe Bichat (1802) să împartă procesele vitale în animale și organice. În timp ce viața animală, somatică sau de relație, este sub dependența axului cerebrospinal, viața organică, vegetativă sau de întreținere, depinde de sistemul simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
simpatic ganglionar. Pentru a diferenția structurile nervoase reglatoare ale funcțiilor de întreținere de cele care stau la baza vieții de relație, Reil (1807) introduce termenul de sistem nervos vegetativ și consideră ramurile comunicante punți de legătură între acesta și sistemul cerebrospinal. Începutul secolului al XIX-lea marchează astfel delimitarea sectorului vegetativ al sistemului nervos de cel somatic cu centri și căi proprii. Plecând de la observația că țesuturile și organele inervate de sistemul nervos vegetativ posedă un oarecare grad de automatism, numeroși
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
hipotalamus; François-Franck (1887) constată efecte presoare în cazul stimulării centrilor corticali motori, iar Goltz (1892) observă la câinii decorticați creșterea reacțiilor de tip simpatic. În paralel, s-au acumulat suficiente dovezi experimentale în favoarea independenței structurilor vegetative periferice față de centrii coordonatori cerebrospinali. Ligaturile lui Stannius (1852) puneau în evidență rolul ganglionilor intracardiaci în automatismul inimii de broască. Pe de altă parte, cercetările histologice ale lui Meissner (1857) și Auerbach (1864) atrăgeau atenția asupra importanței plexurilor submucos și mienteric pentru contractilitatea intestinală. Pe
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
celor două componente ale sistemului nervos vegetativ și la conceptul actual al dualității simpatico-parasimpatice. Spre deosebire de actele reflexe viscerale (cardiace, gastrointestinale, glandulare etc.) care sunt involuntare, altele (respirația, alimentația, actul sexual) se realizează în tandem cu componenta somatică conștientă. În timp ce segmentul cerebrospinal somatic asigură motilitatea voluntară și sensibilitatea externă necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele somatice cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul toraco-abdominal, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
urogenitale, la reglarea metabolismului, temperaturii și apărarea imunocelulară. Distribuția intranevraxială a centrilor coordonatori ai principalelor funcții vegetative este în linii mari următoarea (fig. 2): Contrar centrilor somatici situați numai în interiorul nevraxului, centrii coordonării organo-vegetative se găsesc atât la nivelul axului cerebrospinal, cât și în afara lui la nivel ganglionar. Împreună cu centrii și căile de conducere ale sistemului nervos somatic, sistemul nervos vegetativ recepționează, prelucrează și elaborează reacțiile somato-vegetative ale organismului, acționând ca un tot unitar, deși între cele două principale componente nervoase
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și comportamentale ale organismului. I.1.2. PARTICULARITĂȚI MORFO-FUNCȚIONALE EXTRANEVRAXIALE Sistemul nervos vegetativ este reprezentat de centrii, ganglionii și fibrele nervoase care asigură inervația organelor prevăzute cu funcții vegetative, de întreținere și adaptare la necesitățile variabile ale organismului. Spre deosebire de segmentul cerebrospinal somatic, al cărui principal rol este de a asigura motilitatea voluntară și sensibilitatea externă, necesară relațiilor reciproce dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
dintre organism și mediu, sectorul vegetativ al sistemului nervos realizează adaptarea funcțiilor vitale (circulație, respirație, digestie, excreție etc.) la condițiile impuse de factorii ambianți. La baza particularităților funcționale ale celor două sectoare stau deosebiri de ordin anatomic. Astfel, în timp ce fibrele cerebrospinale deservesc numai elementele motorii și senzitive ale somei, structurile vegetative se găsesc larg răspândite atât în teritoriul splanhnic, cât și în sectorul somatic (aparat locomotor, organe de simț, piele, anexe etc.) cu dispoziție plexiformă difuză. Inervația exclusiv vegetativă a viscerelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
periferice, în vederea asigurării echilibrului dinamic al mediului intern și comportării organismului ca un tot unitar. Așa cum remarca Morat în 1902: „primul asigură relațiile dintre organism și mediu, iar cel de al doilea stabilește legăturile dintre organele aceluiași organism”. Intricarea fibrelor cerebrospinale și vegetative de la nivelul musculaturii scheletice, pielii și organelor de simț face dificilă identificarea celor două componente. Numeroși neuroni, etichetați vegetativi din punct de vedere funcțional, aparțin sistemului cerebrospinal și invers. Datorită acestui fapt, Delmas și Laux (1952) consideră că
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de al doilea stabilește legăturile dintre organele aceluiași organism”. Intricarea fibrelor cerebrospinale și vegetative de la nivelul musculaturii scheletice, pielii și organelor de simț face dificilă identificarea celor două componente. Numeroși neuroni, etichetați vegetativi din punct de vedere funcțional, aparțin sistemului cerebrospinal și invers. Datorită acestui fapt, Delmas și Laux (1952) consideră că sistemul nervos vegetativ nu poate fi identificat și definit decât fiziologic. Ca mijloc de diferențiere, s-a folosit, printre altele, denervarea teritoriului respectiv, care provoacă paralizia mușchilor striați și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
structurilor denervate față de factorii umorali vegetativi, caracteristic musculaturii netede viscerale și glandelor exocrine. Centrii coordonatori ai organelor prevăzute cu funcții vegetative prezintă, de asemenea, unele particularități morfofuncționale. Contrar centrilor somatici, situați numai în interiorul nevraxului, aceștia se găsesc atât în axul cerebrospinal, cât și în afara lui. Distribuția intranevraxială a celor două categorii de centri diferă după cum este vorba de nucleii de origine ai căilor somatice sau vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a lungul întregului sistem nervos cerebrospinal, iar în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în axul cerebrospinal, cât și în afara lui. Distribuția intranevraxială a celor două categorii de centri diferă după cum este vorba de nucleii de origine ai căilor somatice sau vegetative. În primul caz, centrii sunt etajați de-a lungul întregului sistem nervos cerebrospinal, iar în cel de al doilea predomină în anumite sectoare ale nevraxului, cu localizare specifică pentru nucleii de origine ai simpaticului și parasimpaticului. Spre deosebire de centrii simpatici, localizați în coloana inter-mediolaterală a măduvei dorsolombare, nucleii parasimpatici au sediu craniosacrat. De la nivelul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de ganglioni (în medie 22 perechi) și fibre intermediare de legătură, care se întind de o parte și de alta a coloanei, de la prima vertebră cervicală până în regiunea coccigiană. Fibrele preganglionare emanate de coloana intermediolaterală a măduvei dorsolombare părăsesc axul cerebrospinal sub formă de ramuri comunicante albe (mielinice) pentru a se articula cu cel de al doilea neuron simpatic la nivelul ganglionilor laterovertebrali sau a merge mai departe, fără releu sinaptic, până la ganglionii prevertebrali. Excepție fac doar fibrele simpatice de pe traiectul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
punct de vedere calitativ, atât morfologic cât și funcțional, s-au descris peste 20 de tipuri neuronale care exprimă cea mai mare parte a neuromediatorilor prezenți în SNC. SNE prezintă o independență remarcabilă față de SNC și în absența input-urilor cerebrospinale, reglează întreaga activitate motorie a tubului digestiv, coordonează procesele de secreție și absorbție, controlează vasomotricitatea locală și modulează răspunsurile imune și endocrine (2). Această independență care se datorează organizării neuronilor enterici în microcircuite locale complexe, efectorii și senzitive, l-a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
5.3. Sinapse ganglionare Sinapsele chimice ganglionare asigură, după cum se știe, articulațiile sinaptice dintre neuronii eferenți ai căilor vegetative extranevraxiale simpatice și parasimpatice. Acestea diferă de cele somatice prin faptul că sunt formate din doi neuroni interpuși între conexiunile nervoase cerebrospinale și teritoriile efectoare periferice. Fiind formate din cel puțin doi neuroni articulați sinaptic la nivel ganglionar, căile eferente vegetative prezintă fibre preganglionare și postganglionare. Corpii celulari ai neuronilor preganglionari simpatico-parasimpatici sunt situați fie în nucleii de origine ai nervilor cranieni
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul altor structuri limfoide primare (timus, amigdala, măduva osoasă, splină, ganglioni limfatici) și secundare (mastocite, limfocite, leucocite etc.), având ca principal element reglator citokinele. Interacțiuni neuroimune complexe au loc la nivelul mucoaselor digestivă, bronșică, buco-faringo-laringeală și diverselor teritorii neuro-glandulare, inclusiv cerebrospinale. Componentele sistemului imun sintetizează și eliberează citokine cu rol de mediatori sau modulatori chimici celulari ai răspunsurilor imune locale, regionale sau centrale. Un rol important dețin relațiile neuro-endocrino-imune reciproce. Suficiente date experimentale au precizat că citokinele proinflamatorii IL1, IL6 și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
Aceasta este mai rapidă în neuroni decât în mastocite. Concentrația neuronală a histaminei este însă de aproape 10 ori mai mică decât a celorlalte amine (catecolamine, serotonină) cerebrale. De aceea, modalitățile sale de stocare și eliberare de la nivelul terminațiilor histaminergice cerebrospinale sunt mai greu de pus în evidență. În plus, o parte din histamina cerebrală este de origine mastocitară. Regiunile hipervascularizate ale creierului, cum sunt eminența mediană, meningele, epifiza și plexurile coroide, conțin un mare număr de mastocite, care asigură pool-ul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de pus în evidență. În plus, o parte din histamina cerebrală este de origine mastocitară. Regiunile hipervascularizate ale creierului, cum sunt eminența mediană, meningele, epifiza și plexurile coroide, conțin un mare număr de mastocite, care asigură pool-ul extraneuronal al histaminei cerebrospinale. Aproximativ 50% din histamina totală a țesutului nervos cerebral are localizare presinaptică veziculară (Schwartz și colab., 1980). De la nivelul terminațiilor neuronale, histamina este eliberată în timpul depolarizării sinaptosomiale, cu participarea ionilor de calciu. Printr-un mecanism similar calciu-dependent are loc și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
asemenea, aminoacid neesențial sintetizat la nivel neuronal din glucoza pe calea 3-fosfogliceratului și a fosfoserinei. Fiind unul din aminoacizii cei mai mici, glicina din proteinele consumate traversează bariera hemato-encefalică pentru a fi preluată și folosită ca mediator chimic inhibitor. Distribuția cerebrospinală a glicinei este mai limitată decât a GABA, concentrațiile cele mai mari găsindu-se în trunchiul cerebral, cerebel și coarnele anterioare ale măduvei spinării. Eliberarea din butonul presinaptic este Na+-dependentă, iar acțiunea hiperpolarizantă postsinaptică este clor-dependentă, prin intermediul unui receptor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
met-enkefalina și leu-enkefalina, endorfinele , și , precum și de către dinorfinele A și B. Biosinteza lor are loc dintr-un precursor comun pro-opiomelanocortina formată din 263 aminoacizi (vezi capitolul „Fiziologia glandelor endocrine”). Enkefalinele. Sunt pentapeptide sintetizate de neuronii larg distribuiți în sistemul nervos cerebrospinal de la scoarța cerebrală până la substanța gelatinoasă din coarnele posterioare ale măduvei spinării. Ele predomină în neuronii monoaminergici, contribuind la modularea în sens inhibitor a sensibilității nociceptive. Extranevraxial, enkefalinele au fost detectate la nivelul ganglionilor simpatici, tubului digestiv, glandei medulosuprarenale și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în sens inhibitor atât presinaptic, cât și postsinaptic, peptidele opioide participă la realizarea analgeziei și inhibarea reacțiilor neuro-endocrino-metabolice produse de stres. Ca factori antistres, beta-endorfinele acționează în mod predominant la nivel hipotalamo-hipofizar, în timp ce enkefalinele sunt active la nivelul căilor simpatico-adrenergice cerebrospinale și periferice (medulosuprarenali). Inactivarea peptidelor opioide se realizează enzimatic, cu ajutorul endopeptidazelor de tipul enkefalinazei, aminopeptidazei A și a peptidil-dipeptidazei A. Peptidele neopioide. Sunt reprezentate de o gamă variată de neuropeptide care îndeplinesc roluri diferite fie de neurotransmițători sinaptici sau cotransmițători
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
două tipuri de receptori membranari metabotropi: NK1A și NK1B. Având localizare presinaptică și realizând efecte depolarizante postsinaptice la nivelul căilor senzoriale nociceptive, substanța P îndeplinește rol atât de principal mediator chimic al durerii, cât și de neuromodulator al unor sinapse cerebrospinale sau periferice. Neurotensina. Este un tridecapeptid prezent în concentrații mari la nivelul hipotalamusului anterior și glandelor anexe endocraniene. Neuronii neurotensinergici au fost identificați în cortexul cerebral, amigdală, talamus, ganglionii bazali, trunchiul cerebral și substanța gelatinoasă din măduva spinării. Atât la
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
format din 14 aminoacizi, prevăzut cu proprietăți inhibitorii atât ale secreției hipofizare de hormon somatotrop, cât și a numeroase structuri neuronale centrale și periferice. Acesta coexistă cu catecolaminele, GABA sau cu peptidele opioide în veziculele sinaptice ale unor structuri nervoase cerebrospinale, de unde se eliberează, cu participarea ionilor de calciu, pentru a inhiba descărcările neuronale prin hiperpolarizare potasică. Participarea celorlalte peptide hormonale (tireoliberina, gonadoliberina, corticoliberina etc.) la modularea neurotransmisiei sinaptice va fi menționată la capitolul Hormoni locali. Alte peptide neuroactive (vasopresina, oxitocina
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de apărare imunitară antimicrobiană, antivirală și antitumorală. La nivel central, NO participă atât ca neuromodulator cerebro-vascular, cât și ca participant la biochimismul funcțional al creierului. Enzima nitroxid-sintază formatoare de NO este implicată în medierea stimulilor nociceptivi de la nivelul căilor somato-senzitive cerebrospinale (Meller și Gebhart, 1993). Fiind produs neuronal gazos cu moleculă mică ușor difuzibilă prin membranele celulare, NO asigură transmiterea chimică nitrinergică centrală și periferică a mesajelor atât în sens anterograd postsinaptic, cât și retrograd presinaptic, cu participarea calmodulinei și ionilor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
terminații parasimpatice, se sustrag influențelor vagale. În schimb, vagul, distribuindu-se organelor efectoare de la nivelul toracelui și abdomenului, supleează lipsa inervației parasimpatice în regiunea toraco-lombară. Cele două componente eferente ale sistemului nervos organo-vegetativ, deși provin din teritorii diferite ale axului cerebrospinal, asigură inervația dublă și antagonistă a majorității viscerelor, în vederea autoreglării activității lor contractile sau secretorii și întreținerii echilibrului dinamic al funcțiilor respective. Contrar sistemului nervos al vieții de relație, a cărui influență este limitată la musculatura scheletică, dualitatea simpatico-parasimpatică acționează
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]