100 matches
-
capul pe care-l duseră ca plocon binevenit învingătorului Musa. Acesta însă orândui doliu pentru fratele său căzut, așeză cadavrul cu multe onori întîi la Adrianopol, apoi spre înmormîntare la Brussa în cripta familiei, iar asupra omorâtorilor dispuse o cumplită certare, puind să-i lege nu numai pe ei, ci pe toți locuitorii acelor sate, bărbați, femei și copii fără deosebire, și legați astfel îi închise în colibele lor și porunci să le puie foc, încît nefericita localitate peste câteva ceasuri
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avertizează pe acesta că nu va putea face nimic împotrivă lui Mardoheu „căci Dumnezeul cel viu este cu el” (Est 6,13 gr.). Acest privilegiu are ca revers pedepsirea aspră a infidelității, săvârșită însă cu scop educativ: „Iar dacă, pentru certarea și pedepsirea noastră, Domnul cel viu (ho zÄÎn kýrios) s-a maniat puțin asupra noastra, iarăși se va împăca cu robii săi” (2Mac 7,33). „Telle est la foi qui fait leș martyrs, la double certitude que tout vaut mieux
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
îl pedepsesc pe răpitor cu anatema și nu-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 32; legiuirile civile, aflate pe atunci în curs de codificare și în Moldova, și în țara Românească erau încă și mai aspre cu „răpitorii”; „certarea” răpitorilor - adică a celor ce „vor apuca de vor răpi muiarea cuiva sau de cinste de-ș vor râde de dânsa, sau vreo fată de cucoană, sau văduvă, sau călugăriță, sau vreun copil, când vor lua pre fiecarii cu de-
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
legiuirile civile puteau fixa intervalul cu pricina la mai puțin de douăsprezece luni) chema sancțiuni asupra femeii neascultătoare: „de spune că încă muierea carea nu împle anul cel de jale, ce să mărită de ia alt bărbat, aceaia are și certare sau pedeapsă” (îndreptarea legii, loc. cit.). Ea rămânea (și în Răsărit și în Apus) fără moștenirea ce i s-ar fi cuvenit soț. Evocând acea a treia parte ce i se cuvenea (și care ar fi bine - zice legea - să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să se retragă, amenințându-l că, în caz contrar, „s-a trimite un om [...] de le va aprinde casăle lor de acolo, și pre dânșii i-or aduce aice și s-or da pe uliță de vor fi de mare certare de la Domnia mea”. în 1781, la 13 decembrie, după judecata în Divan, Domnul hotărăște că reclamanții Radul Ciungul, Ion, Bârzeștii și cetașii lor, care cereau popei Costandin și văduvei Ioana diaconeasa stăpânirea a patru delnițe din moșia Bârzești, nu au
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vor duce de într-acel loc unde va fi voia, de să vor mesteca trupéște...”394 - era pedepsită cu severitate (împăratul Constantin cel Mare cerea, în anul 320, ca „răpitorului de fecioore” să i se toarne plumb topit în gură): „Certarea răpitorilor iaste numai moartea; Cela ce va răpi pe vreo muiare, acela nu se va certa numai cu moartea, ce încă-ș va piarde și bucatele, că le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
le va da judecătoriul muierii ceii răpite, de va fi muierea mireană, iară de va fi călugărăță, atunce-i va da judecătoriul putére să se hrănească cu venitul ce va fi de la acéle bucate în toată viața ei”395; sau: „Certarea răpitorilor iaste nu numai spre cela ce răpéște fată cucoană, ce încă și spre cela ce răpéște muiare cu bărbat, sau văduo, sau roabă sau fată de suflet, veri bogată, veri săracă, veri cinstită, veri fără cinste, tot într-un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
spre cela ce răpéște fată cucoană, ce încă și spre cela ce răpéște muiare cu bărbat, sau văduo, sau roabă sau fată de suflet, veri bogată, veri săracă, veri cinstită, veri fără cinste, tot într-un chip și cu o certare se vor certa”396; răspunzători erau făcuți autorii - ce urmau să-și piardă și averea, „încă-ș va piiarde bucatele” -, dar și deopotrivă, sfătuitorii și complicii 397. Și Biserica era necruțătoare cu răpitorii: Canonul 27 al celui de-al IV-lea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
-i iartă nici pe cei care l-au ajutat 398. Apropiații victimei îi puteau omorî pe răpitori și pe „asociații” lor: „Părinții, frații, rudele, stăpânii muierii, toți aceștia pot să ucigă de tot pre răpitori și să n-aibă niceo certare, și încă nu numai pre răpitori, ci și pre soțiile lor și pre ceia ce le vor fi într-ajutoriu, însă numai cându-i vor găsi făcând acel lucru, ce să zice când vor răpi, iară nu altă dată”399. Nici autoritatea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
considerate și ele exprimări ale pedepselor suprafirești. în orice împrejurări, în vreme de război sau când trupele turcești treceau prin țară, ele erau însoțite de toate caracteristicile unei alterități ostile (doar Ureche spusese despre turci că „sântu de Dumnezeu lăsați certarea creștinilor...”). Și turcii și tătarii („neam silnic ce iaeste și nestăpânit” - Radu Greceanu), de pildă, sunt prădalnici („prada” fiind asociată cu distrugerea așezărilor și cu uciderea sau „robirea” locuitorilor) - „Au poruncit Sinan-pașă [...] să arză, să robească, dupre cum le ieste
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și la evaluarea faptelor din punct de vedere moral. Cronicarul crede că decăderea Moldovei a fost determinată de nesocotirea legilor și a vechilor obiceiuri, de abuzurile și nedreptățile conducătorilor, ca principali agenți ai istoriei. În scurte secvențe intitulate Nacazanie silnim (Certare celor puternici), el evidențiază cauzele răului și condamnă energic despotismul, samavolnicia, încălcarea „legii”, violența, trufia, în care vede principalele motive ale degradării vieții sociale. Principiile morale provin din învățătura creștină, din tradiția boierească (și populară) autohtonă, iar pe cale livrescă din
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
pot să te scape în vremea nenorocirii! Căci cîte cetăți ai, atîția dumnezei ai, Iuda!" 29. "Pentru ce vă certați cu Mine? Toți Mi-ați fost necredincioși, zice Domnul." 30. "Degeaba v-am lovit copiii; n-au luat seama la certare; sabia voastră a mîncat pe proorocii voștri, ca un leu nimicitor. 31. O, neam rău de oameni, uitați-vă bine la Cuvîntul Domnului, care zice: "Am fost Eu o pustie pentru Israel sau o țară plină de întuneric beznă? Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
fămeia lui Vasile Covrig și feciorii ei, nepoții popei... Ionașco Țigănaș au rămas dinaintea Divanului domnu nostru și din toată legea țărăi... Iară carii vor mai scorni pâră să hie de gloabă 50 de lei și să hie de mare certare”. --Nu te bucura, sfințite, înainte de a afla că Mărica Covrigoaia și feciorii ei au ajuns din nou în fața lui vodă Gheorghe Duca... spunând “cum acele două dughene simtu a lor ocină despre Țigănaș”. La sfârșitul hotărârii lui Gheorghe Duca vodă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
sfârșitul hotărârii lui Gheorghe Duca vodă din 17 iulie 1669 (7177) se spune: “Și această pâră să nu să mai pârască. Iară carii vor mai scorni pâră să fie de gloabă 50 de lei bătuți și să hie de mare certare”. --Te vei plictisi de câte ori ai să-l întâlnești pe marele vameș Păun, care cumpără case și dughene la rând pe Ulița Tărbujenească. La 29 august 1660 (7177) cumpără un loc de casă de la Cârstea armeanul. Apoi la 9 februarie 1670
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
oare unde va afla țigani ce sânt a mănăstirii... care unde-i va afla în țara domniei mele,... el să fie volnic cu cartea domniei mele a-i lua. Iar cine va vrea să-i oprească, acela om de mare certare va hi de la domniia mea”. Pentru că așa erau vremurile, fiule, chiar și evlaviosul Miron Barnovschi Moghila voievod era nevoit să rămână în spiritul lor. Deși mănăstirea lui Aron Vodă era în afara târgului, „în łarină”, au fost destui voievozii care au
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cucerită atât de greu, care ți-a jertfit fecioria și a cărei densă conviețuire ți-a lăsat în suflet urme adânci ca pașii uriașilor pe zăpada pură și proaspătă. De ce mă frământa acest gînd? De ce părăsisem atât de crud, fără certarea conștiinței, pe celelalte iubite ale mele, care, la fel, îmi dăduseră totul? Unde voiam să ajung? Ieșise din nou la suprafață acel demon al rațiunii care mă împingea la asemenea fapte, nu numai în dezacord cu simțirea, dar chiar primejdioase
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îngăduință și dreptate pentru oricare credință și slujitorii ei? Au ba?” Este, părinte, și iaca ce spune vodă la sfârșit: „Iar cine să va ispiti a le face cât de puțin val peste cartea domniei mele va fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi.” „Nu era de șagă cu asemenea poruncă, dragule. Și acum, vreau să te întreb dacă îți mai amintești de acel Constantin grămăticul?” Îmi amintesc, părinte, cum să nu-mi amintesc. „Atunci, vezi ce spune
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
nu știu de ce ar spune vodă: „Așijdere și voi cizmari, la nimică cu breasla voastră să nu-l amestecați, că cine s-ar ispiti a-i face mai mult val peste carte aceasta, unii ca acie vor fi de mare certare. Într-alt chip nu va fi. Aceasta poruncim.” Tocmai pe când eu o făceam pe grozavul - în sinea mea - că am ghicit pricina pentru care vodă îl ocrotea pe cizmarul Gheorghie, bătrânul mi s-a adresat, arătându-mi o nouă descoperire
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de încă o treabă gospodărească. „Dacă tot îl ai în mână, dă-i citire, nu mai zăbovi!” Nu stau pe gânduri și mă avânt în dezlegarea celor scrise: „Facem știre tutror cui să cade a ști că, făcând domniia me certare pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată tăietorii de vite cu trunchiurile lor de o parte să nu facă putoare la desime ulițelor...am poroncit...boieriului nostru...Panaieote vel agă...să-i aședză unde le va găsi un loc mai
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
încă nedomesticit, monstrul, reptila veninoasă. Copilul este încă la jumătatea drumului dinspre starea naturală, neșlefuit de cultură, aflat la margine. Biblia este clară asupra acestui punct (Proverbe, 28, 15)37: Dacă nebunia se pripășește în inima celui tânăr, numai varga certării o va îndepărta de el". În numele Bibliei, America puritană contemporană recomandă adesea pedeapsa corporală. Cartea Proverbelor este bogată în aceste imagini ale corecției educative: Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată" (13, 23
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
acela se v a ce rta ca și aceia ce va scrie sudalme și ocări, cum scrie mai sus. ..ʺ Ba, ʺîmpreună și cu acela ce va cânta aceale cântece, sau alte le c a aceastea, aceea toți cu o certare se vor certaʺ. Iar cearta, după cum s-a văzut, însemna și moartea. Uneori, și pentru poet, dar și pentru lăutar, zic e ʺUniversulʺ din 22 septembrie 1908, sub semnătura D.TELEOR. Între Andrei Mureșanu și Anton Pann Imnul de stat
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
dovedind caracterul lor patologic. Legislația (pravilele) conferă responsabilitatea alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
pravilele) conferă responsabilitatea alienaților, luând totuși unele măsuri și formulând rezerve. Iresponsabilitatea este totală în cazurile clare ("când va fi neștine nebun și den afară den minte... să nu i se dea nici un feal de certare pentru că ajunge'i lui certare, că easte nebun și fără minte"). Totuși, acești nebuni nu pot fi lăsați liberi, ci îndrumați: "Cel ce nebun măcar că nu se va certa la nebuniile lui, de va face vreo greșeală, iară tot nu se cade să-l slobozească
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cu tot trupul, sau de tot cu totul să fie lucru ca acela, nici de o treabă și cumu'i mai grozav, și cum să nu să poată socoti să fie om, ce'l va ucide să nu aibă nici o certare". Tema era considerată în popor de rău augur: "Povestesc oamenii unde se fac aceste semne nici de bine nu este" (N. Costin). Se făcea, probabil, și pe această cale, o reducere a encefalopatiilor grave, care sunt, uneori, totuși compatibile cu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
rămâne o problemă insurmontabilă, trebuia totuși să i se găsească un fundament pozitiv. Astfel, suferința a fost de foarte devreme considerată o punere la încercare a credinței. În Pilde, această idee apare sub forma unei porunci: "Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care Îi este drag!"l. Se merge până la a se evoca virtuțile înnobilatoare ale suferinței. Dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]