75 matches
-
doar în taină! O piatră chipul ei ...aducere aminte Privind icoana sfântă ,cuvinte ies nespuse În ochii ei de ceară,fixați înspre înainte, Găseam ecoul rugii,spre suflete apuse! La capătul slujbei,cănd clopotele bat, Cu lacrima căzută pe obrazu-i ceruit, Aprinde-o lumânare ,cu capul ei plecat, Privind înspre nimeni....privind spre infinit! Își face crucea sfântă,ieșind pe ușă mare, Biserică e-un cântec de îngeri truditori, La câțiva pași ne doarme sub crucea din cărare, Iubitul nostru tata
RUGĂCIUNEA MAMEI de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372482_a_373811]
-
să mă desprind fără durere de marginea îngustă a singurătății. Viața în lumină e altfel. Trecutului i-am săpat mormânt în valea deșertăciunilor și am redefinit iubirea. Acum stiu că verbul „a fi” se conjugă și „noi suntem”. În lacrimă ceruită am pecetluit dureri reinventând surâsul. Conturul zâmbetului meu are forma inimii tale. Am deslușit sensul dimineților în doi și taina apusului într-o iubire. Acum știu că liniștea din mine vine iubind. Doar pentru tine îngerul mai stă cu mine
ÎN LUMINA ZBORULUI CU TINE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377055_a_378384]
-
în fața ei, doamna s-a uitat la picioarele fetiței și, cu un zâmbet disprețuitor, a întrebat-o: - Cu ce ești încălțată, domnișoară Lemonnier? Cele treizeci de eleve s-au ridicat de pe scaunele lor, întinzând gâtul, holbând ochii. Pe parchetul bine ceruit, au văzut doi cipici de lână, două “încălțări” pe care Charlotte și le încropise singură. Strivită de toate privirile acelea, Charlotte a lăsat capul în jos și și-a crispat involuntar degetele de la picioare în cipici, ca și cum ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mitic universal. Este vorba de abandonarea pruncului pe apă (28) : Moise pe Nil, într-un coș de papură etanșat cu rășină și smoală (Moshe - ebr. mosheh = „scos din apă”) (Exodul, II, 3) ; Sargon pe Eufrat, într- un coș de trestie ceruit (Sargon este întemeietorul legendar al marelui imperiu akkadian de la sfârșitul mileniului III î.e.n.) ; Romulus și Remus, într-o albie de lemn, pe apele revărsate ale Tibrului (imagine a potopului) ; Perseu, pe valurile mării, într-o ladă de lemn ; fondatorul legendar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
gros decît o jumătate de inch; fundul unei ambarcațiuni este ca o pojghiță de gheață, care suportă o greutate egal distribuită, nu însă și una concentrată într-un singur loc. Cînd coșul american e acoperit cu capacul său de pînză ceruită, ambarcațiunea are aerul că pornește în larg cu un prodigios tort, menit să fie oferit în chip de cadou de nuntă balenelor. Ambele capete ale saulei sînt vizibile; capătul de jos se termină printr-o buclă care atîrnă liber peste
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
să porți numai haine lungi. Hainele astea care se subțiază în jos sînt bune ca șanțuri de scurgere a apei. La fel și pălăriile în trei colțuri: colțurile servesc drept streșini, Flask. Mie nu-mi mai trebuie vestoane și mantale ceruite, aș vrea să îmbrac o redingotă și o caschetă. Așa! Hei, ia te uită, mantaua mi s-a dus peste bord! Doamne, Doamne, ce prost crescute mai sînt vînturile astea care vin din cer! Urîtă noapte, băiete! Capitolul CXXI MIEZUL
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
predică. Se exprima În legi dietetice, care aprobau mâncărurile indigene din Africa - napii, maniocul - și interziceau consumul de carne de porc. Destul de des, Desdemona vedea mașina lui Fard - un Chrysler coupé nou-nouț - parcată În fața templului. Întotdeauna părea proaspăt spălată și ceruită, cu bara de crom lustruită. Dar nu-l vedea niciodată pe Fard la volan. ― Cum vrei să-l vezi dacă-i Dumnezeu? Întrebă Lefty amuzat Într-o noapte, când se pregăteau să se culce. Desdemona stătea Întinsă și zâmbea, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lămurea ce fel de specialist mă aduseseră părinții mei să consult. (Și, mai rău, să mă consulte el pe mine.) Erau și sculpturi. Reproduceri din templul de la Kujaraho ocupau colțuri ale camerei, alături de plante smărăldii, uriașe. Profilate pe frunzișul verde ceruit, femei hinduse cu sâni ca pepenii se aplecau Înainte, oferindu-și orificiile ca ofrande bărbaților bine dotați care le primeau. Un panou de control superaglomerat, o adunătură de corpuri contorsionate, oriunde te uitai. ― Cum arată locul ăsta? șopti Tessie. ― E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să se retragă sau să avanseze. Răpitorul Încerca să scoată servieta, dar aceasta nu Încăpea prin capacul rabatabil. Se duse În spatele pubelei și scoase cu totul capacul de metal. În lumina chimică a nopții, Milton desluși barba patriarhală, obrajii palizi, ceruiți, și - cel mai grăitor fapt - cadrul micuț, de un metru șaizeci și doi. Părintele Mike. Părintele Mike? Părintele Mike era răpitorul? Imposibil. Incredibil! Dar nu Încăpea nici un dubiu. Pe peronul gării era bărbatul ce fusese cândva logodit cu mama mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ritm neauzit în roata volanului. De căldură începuseră să-mi curgă lacrimile. Îmi venea să strănut. Mă chinuiam să-mi înghit strănutul. Mi-a văzut grimasele. — Dacă e chestia cu rățuștele, a oftat el, am pungi acolo. Garantate. Tarom, autentice. Ceruite, estetice, nu pătează, nu se sparge, nu curge. Vorba aia: „Randament și discreție la capacitate maximă“. De-ale de pă cursele externe... S-a aplecat și a luat câteva. — Luați, nu vă fie rușine. Se mai întâmplă. Până se-așază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
punctul de a servi ceaiul. Își croiesc drum prin masa de verdeață. Peste tot, orhidee aliniate în plantatori, atârnând din coșuri, răsucindu-se peste butuci, dispozitive artistice din sârmă și coji de copac. Au forme și culori inimaginabile, flori mari ceruite, cu rădăcini care se întind, stele micuțe, eflorescențe în spic, ventilatoare, coloane și rozete, flori sub formă de pungă și altele cu cozi mici ascuțite. Își ridică buzele franjurate din straturile de mușchi, plutesc șovăitor în aer, ducând după ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
învârtește cu el, o turbină care se învârte repere, mai repede, cu el în centru... Se trezește și-și simte câmpul vizual îngustat de niște capete. Star, Gittens, un custode în uniformă, un bărbat cu părul negru, slinos și mustața ceruită. Zace pe podeaua rece de marmură. Cineva i-a desfăcut gulerul. Star vorbește repede în franceză cu o persoană pe care n-o poate vedea. Gittens îl privește cu o îngrijorare autentică pe chip. — Te simți bine, amice? Ai amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bani să își dea hainele la curățat. În timpul sezonului păduchilor, mă roagă pe mine să-i adun păduchii din jurul gâtului. Se scarpină până la sânge la subsuoară. Când prinde creaturile, le zdrobește între dinți. În atelierul ei lucrez cu ace, ață ceruită, sfredele, clești și ciocane. Mai întâi decorez pantoful cu șiraguri de perle, îl incrustez cu pietre, iar apoi ridic talpa pe o pană centrală, ca la un sabot, ceea ce adaugă înălțime doamnei care va purta pantoful. Pe când vine vremea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mi se comande ce trebuia să fac. 45. În puținele ceasuri în care am izbutit să dorm, azi-noapte, m-am visat într-o vale îngustă, prin mijlocul căreia curgea un râu nu prea mare, dar zgomotos. Duceam un plic galben, ceruit, cu peceți roșii pe care nu se afla nici un nume. Deși cerul era limpede, nu se zărea nici o stea. Un câine care lătra, un cal în galop, făceau ca liniștea să fie adâncă și tainică. M-am pomenit pe o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ciudată în barcă. Cînd am privit în jur, am văzut că David se lungise în barcă, cu un braț întins în afară și încă strîngînd vîsla, dar cu corpul lăsat pe spate și cu capul aproape odihnindu-se pe fața ceruită a pînzei. "Vino", zîmbi. "Lungește-te. Sunăm și chelnerul ne va aduce un minunat pahar de bere!" M-am lăsat și eu pe spate, cu grijă, dar, inevitabil, am sfîrșit cu capul pe picioarele întinse ale lui David. Dacă ar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
au și mai mult de lucru, nu prididesc. Și nici pletele nu mai sunt la modă, a răspuns Pavel, cu ton de împăcare. Ceva mai mulțumit, fiindcă în privința asta putea fi socotit foarte tânăr, Procopiu își mângâie mustața neagră și ceruită: — Dar, de pildă pe conu Costache Boerescu, eu, unul, îl preferam cu barbă, nu cu mustăți. Cine știe pentru ce primadonă și-o fi ras barba. Pavel Mirto adăugă, ca să șteargă urmele incidentului de mai-nainte: — A, dar am altă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
noi, vă dau cuvîntul meu. Jeanne Îl sondă cu o privire pe care el o susținu liniștit. Mama Mariei oftă, se așeză greoi În fața lor și, lăsîndu-și măcar de data asta mîinile să se odihnească pe masa grea din lemn ceruit, se cufundă din nou În amintirile ei. - În ziua În care Yvonne Le Bihan a venit să-i anunțe lui Artus că era Însărcinată de pe urma lui, Erwan și-a auzit tatăl tratînd-o ca pe un cîine, Înainte s-o arunce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făclii. Le spuse să nu miște și alergă la aparat, vârând capul într-un burduf de pânză, apoi 0 scoase, le strigă să se strângă mai mult unul într-altul, aprinse un bec deasupra și aduse un buchet de flori ceruite, așezîndu-le în brațele miresei. - Acum! zise după aceea. Căută cu mâna un șiret. Nuntașii se uitară la gâtul cutiei. Rămaseră așa, o clipă, încremeniți. Auziră un țăcănit și fotograful le mulțumi. Pozele trebuiau să fie gata după opt zile. Brutarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i vie... Mie de ce mi-a venit? Pentru c-a trebuit să-mi vie!... Dan trecea iute printr-o parte de oraș în care locuia boierimea. Curțile albe ca argintul, cu cerdacuri și scări a căror scânduri curate și ceruite sclipeau în lună, [erau] pierdute în mijlocul unor pomete; pe marginea uliței, deasupra zaplazurilor, atârnau câte - o jumătate din ramurile arborilor grădinelor... șiruri de nuci cu frunze late, gutîi și cireși... pe ici pe colo se zărea prin verdele întuneric al
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Iorga). Poezia lui Bolintineanu este, Într-adevăr, În stratul ei de suprafață, un triumf al convențiilor, o sinteză de clișee, o Învîrtire Înnebunitoare de formule suave, mai ales În versurile erotice. Însă, dacă dăm deoparte aceste Îngălbenite flori de hîrtie ceruită, aflăm alt strat În care imaginația este autentică și originală. CÎte un vers-două, o imagine inedită ne fac să ne gîndim (critica s-a gîndit de mult!) la Eminescu și Macedonski. Acel „parfum de roze și ambrozie”, sau valurile de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-mi vorbească... Îmi promisese. Despre lacătele care, de orice parte ar fi încuiate, și într-o parte, și-ntr-alta sunt tot deținuți. — Ajută-mă, spuse Cosmina. Știa că el așa va face. Filip acoperi cu palmele și flăcăruia fitilului ceruit se învioră. Cosmina se aplecă și înfipse lumânarea în brazda moale de la rădăcina crucii. Rămase în picioare, așteptând, parcă, răspuns. — Crucile astea crude, de lemn negeluit, spuse Filip, sunt și mai sfâșietoare, parcă ar fi făcute din carne omenească. Sau
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
piele, părând - după aspectul lor de vechime, cotoarele imprimate în aur și găurile de cari - ediții din secolul al XVIII-lea. Cine le deschidea avea surpriza de a constata că sunt tipărite cu caractere armenești. Dușumeaua de scândură vopsită și ceruită era aproape toată ascunsă sub covoare persane. Soba nu arăta nici ea ca oricare alta, ci asemeni celor bătrânești, cu două coloane și ornamentații baroce, însă construită în teracotă albă. Acum nefăcîndu-se foc, o mare icoană pe lemn a Sfântului
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare de scrisori trecută pe după armătură, stăpînul său stătea sus cățărat și ghemuit precum o maimuță. (p 3) Mutra mică, cu fire de păr blond și rar, uscat și ridat ca o stafidă, era ascuns de o pălărie de pînză ceruită și căptușită cu pîslă; un fel de mantou din doc gri se ridica pînă la șolduri și îi stătea tot adunat pe burtă, în timp ce pantalonii, fără tălpici, i se ridicau pînă la genunchi, lăsînd să se vadă gambele înroșite, de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
că populația își manifestă afecțiunea pentru el nu individual și nici în grupuri de persoane, ci sub forma unei simpatii publice, care cuprinde toate aspectele polis-ului: poetul declară că există decrete care-l laudă în mod public și tăblițe ceruite publice, care îi acordă lui Ovidiu anumite imunități (immunes publica cera facit); și deși nu este convenient ca cei oropsiți să se laude, orașele vecine îi acordă un privilegiu identic (Proxima dant nobis oppida munus idem)205. Nu este vorba
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Dară nime nu m-a face Să mă ieu dup-a lui flaut; E menirea-mi: adevărul Numa-n inima-mi să-l caut. {EminescuOpIV 202} PUSTNICUL Sala-mbrăcată cu-atlas alb ca neaua, Cusut cu foi și roze vișinii, Și ceruită strălucea podeaua Ca și-aurită sub lumine vii - Lumini de-o ceară ca zăharu - o steauă, Diamant topit pe-oricare din făclii. Argint e-n sală și de raze nins E aerul pătruns de mari oglinzi. Copile dulci ca îngerii
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]