48 matches
-
biblic cu ingeniozitate plastică, ingenuitate și prospețime. Peisajul, impregnat de sunetul difuz al lamentației psalmistului, se modifică treptat, fastuozității exotice a psalmilor îi ia locul abundența bucolică, sugerând medii familiare, în care harfele devin „buciume” autohtone, alăuta este substituită cu „cetera”, munții biblici - cu „măgurile” Moldovei, taurii - cu „inorogii” fantastici ai cărților populare. Versuitorul pare a preamări uneori același tărâm al abundenței - vegheat de astre-„n hoarbă”, apărat de semnul bourului, populat cu cirezi și turme și prisosind de „vipturi” - cântat
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
sociologiei și pe aplicarea eficientă a principiilor științifice la lărgirea orizontului vieții umane; clădirea unei societăți mondiale planificate, ordonate și frumoase; abolirea suveranității naționale, scoaterea războiului În afara legii; supunând banii și creditul, producția, distribuția, transporturile, populația, manufactura de armament et cetera unui control mondial colectiv, oferind educație universală gratuită, libertate personală (compatibil cu bunăstarea comunității) În cel mai Înalt grad; o societate de servicii bazată pe o atitudine rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
De ce? Să văd ce-i înăuntrul oamenilor. Și moartea, bineînțeles. — De ce? — Pentru că mi se pare o prostie să fii într-o lume pe care ți-e teamă s-o privești. Știți, vreau să-mi placă lumea, viața, Dumnezeu, natura, et cetera, dar nu pot din cauza durerii. — Durerea nu pune probleme. îi avertizează pe oameni că le lipsește ceva. — O, știu că de obicei durerea ne face bine, replică Thaw, dar la ce-i folosește unei femei care poartă într-însa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
folosea? Battle Își nesocotea darurile naturale. El năzuia spre subtilitate - spre mișcările machiavelice ascunse, complexe, perfide, insidioase. Ar fi putut să urmărească a provoca frustrarea unui șef de catedră, influențând un decan indiferent să sufle o vorbă unui rector, et cetera. Nimeni n‑ar fi suspectat vreodată o asemenea conspirație, și cu atât mai puțin ar fi știut cine se ascunde Îndărătul ei. Ravelstein, care mi‑a explicat toate astea, Întrerupându‑le Încoerent cu hohote de râs și cu exclamații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
vântul / Și surd repetă întrebarea / Cu mii de clopote pământul..." Muzica, paradigmă focalizantă, precede cuvântul. Poetul construiește cu ceea ce Romain Rolland înțelegea prin idei muzicale, "cu-ntretăieri de gânduri, de sunete"; instrumentația lui se sprijină pe acorduri de clavecin, de ceteră, de piane; tempo-ul e marcat de orologii. O dată, el semnează o Invocațiune pentru ondiolină, alteori lieduri: "Să cânte pasul tău, acum! Dar pasul meu este de fum" (Lied). Vremea cântă în felul ei: "Moară a timpului, greier (...) / scrâșnet de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
fereastra unui vechi castel, care este luminat de mii de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
muntenilor - invidia, evreilor - bogăția, țiganilor - sărăcia și goliciunea. Iar autorul unui text din secolul al XIX-lea răspunde: turcului - țara sfântă, neamțului - lucrul bun, ungurului - ghinionul, evreului - înșelătoria. În Baltagul, Mihail Sadoveanu recurge la următoarele stereotipuri: neamțul are șurubul; țiganul - cetera; sârbul - sapa; turcul - prostia și sabia; ungurul - cizme și pinteni; rusul - beția și cerșetoria prin iarmaroace; evreul - bani; românul - inimă ușoară ca să se bucure. Tot pe baza unor stereotipuri, Călinescu (1941/1982) caracteriza: „francezii [...] raționaliști, germanii idealiști, englezii pragmatici, rușii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
locul marginal sau cu „rebuturile“ progresului tehnic: chiffonnier-ul sau, cum voi arăta mai jos, flaneurul. Figurile acestora sunt asociate de comentatori figurii paradigmatice a istoricului, cel care salvează ruinele trecutului. Un text interesant, din acest punct de vedere, este Et Cetera? The Historian as Chiffonnier, al lui I. Wohlfarth. Autorul identifică, plecând de la activitatea chiffonnier-ului, principiile materialismului istoric în versiunea lui benjaminiană. În primul rând, este vorba de specificarea materialismului în raport cu versiunile sale vulgare (vulgäre). Astfel, materia lismul lui Benjamin nu
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fără a le arăta toate acestea? Fără a-i face să râdă, să plângă sau să tremure. A se vedea, de pildă, balada în care mama ignorantă a poetului Villon ia cuvântul: "La mânăstire văd, ce mi-e-ndemână, / Rai zugrăvit cu ceteri și cinghii, / Și-un iad cu păcătoșii-n flăcări vii: Unu-mi dă spaime, altul bucurie"*. Poporul cere emoții. Or, imaginea este e-moție. Mai mult decât ideea, ea pune mulțimile în mișcare. Imaginea Ierusalimului și a Sfântului Mormânt îi atrage
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de reminiscența și poate fi înțeleasă că un fel de memorie arbitrară. Spre deosebire de memoria animalelor, reminiscența este de felul unei căutări cvasi-silogis tice printre amintirile obiectelor experimentate individual: (ÎI.3.15.) Ex parte autem memorativae, non solum habet memoriam, sicut cetera animalia, în subita recordatione praeteritorum; șed etiam reminiscentiam, quasi syllogistice inquirendo praeteritorum memoriam, secundum individuales intentiones (S. th., I, q. 78, a. 4, co.). În ceea ce privește puterea memorativa, [omul] nu are doar memorie, cum au restul animalelor în momentul amintirii șubițe
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
Social Class, Cultural Repertoires, and Popular Culture: the Case of Film", în Sociological Forum, vol. 15, nr. 1, 2000, pp. 145-163. Berger, Arthur Asa, "Mediatribes Making Sense of Popular Culture, The Mass Media And Everyday Life in America!, în et Cetera, vol. 59, nr. 4, 2002, pp. 378-386. Bonte, Pierre; Izard, Michel, Dicționar de etnologie și antropologie, trad. Smaranda Vultur, Radu Răutu (coord.), Polirom, Iași, 1999. Burke, Peter, Popular Culture in Early Modern Europe, Harper Torchbooks, New York, 1978. Camus, Albert, Străinul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
că bărbatul de lângă ea avea În loc de cizme copite de cal și ea s-a sculat și a fugit și imediat casa s-a scufundat În pământ și trei zile și trei nopți s-a auzit de acolo cum cântau cu cetera, cum se veseleau și chiote și țipături, poate să fi fost vreun zmeu, că ea l-a văzut odată. O femeie și-a cumpărat un coșciug Înainte de moarte, ca să-l aibă, și l-a umplut cu cucuruz și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
adresă el o strigătură anume făcută pentru cei din Kotonoaga, care nu prea știau să învârtească hora: Dă-te, vere, mai deoparte / Nu joci, numa' dai din coate / Pe-aici, nu te-mpiedeca / Du-te 'nvață a juca / Că încurci și cetera!... Orășeanul, cel fără pălărie și cu bucile mari, găsise, în acareturile lui de tinichea și de foaie de cort kaki, o nebună de săltată de la Goldana, dans care, învârtit, în sens invers acelor de ceasornic, de către meșteri-bărbați în ale horei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sub semnul divinității; cu aceasta comunică direct la Începuturi lumea muntenilor oieri: ,,nu vă mai pot da Într-adaos decât o inima ușoară ca să vă bucurați cu al vostru. Să vă pară toate bune; să vie la voi cel cu cetera ... și s-aveți muieri frumoase și iubețe”. Vitoria este o femeie de circa patruzeci de ani, aflată În floarea vârstei. Alături de bărbatul ei s-ar mai fi putut bucura de viață mulți ani. Dar femeile păstorilor au de cele mai multe ori
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1.665-666,669-670,673-678) o puternică descriere a folosirii violenței în iubire și a modului în care iubita este câștigată prin forță: Pugnabit primo fortassis, et "improbe" dicet: Pugnando vinci se tamen illa volet. ... Oscula qui sumpsit, și non et cetera sumet, Haec quoque, quae dată sunt, perdere dignus erit. ... Vim licet appelles: grata est vis ista puellis: Quod iuvat, invitae saepe dedisse volunt. Quaecumque est veneris subita violată rapina, Gaudet, et inprobitas numeris instar habet. At quae cum posset cogi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
cu sensul de „oameni de la munte”) Dumnezeu le-a zis : „Nu vă mai pot da Într-adaos decât o inimă ușoară, ca să vă bucurați cu [ce-i] al vostru. Să vă pară toate bune ; să vie la voi cel cu cetera și cel cu băutura și s-aveți muieri frumoase și iubețe”. Cică această poveste a ciobanilor din nordul Moldovei ar fi Învățat-o Nechifor Lipan - personaj din romanul Baltagul - „de la un baci bătrân, care fusese jidov În tinereță, și binevoise
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
povești intră În marea categorie a legendelor etiologice. Din ele aflăm cum au fost stabilite, o dată pentru totdeauna, „caracteristicile etnice”. Gândirea stereotipă este dusă În acest caz până la limită. Totul este redus la un singur „semn cultural” (șurubul pentru neamț, cetera pentru țigan, munca pentru moldovean etc.) sau numai la câteva astfel de „semne”, considerate a fi definitorii pentru o etnie. Această „determinare etnoculturală” stă sub semnul dublei autorități. Pe de o parte, ea este Înfăptuită de Însuși Dumnezeu și, pe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sunteți, dar n-am ce vă face. Rămâneți cu ce aveți. Nu vă mai pot da într-un adaos decât o inimă ușoară ca să vă bucurați cu al vostru. Să vă pară toate bune: să vie la voi cel cu cetera; și cel cu băutura, și s-aveti muieri frumoase și iubite”. Naratiunea simplă, ar putea fi delimitată schematic în trei parti: partea întai de la început până la plecarea Vitoriei în cautarea lui Lipan (cap. VII); prezentarea argatului Mitrea si a lui
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
o casă numită „casa jocului”. La Sfântul Nicolaie, în data de șase decembrie, erau „probați” muzicanții, la acea casă, prilej de întâlnire, mai mult al tinerilor care, cu această ocazie, detaliau planurile pentru celelalte sărbători. Taraful era compus din: vioară, ceteră, contrabas și țambal, la nunți și petreceri mari, iar celelalte petreceri erau animate de cântecul fluierului. În toată perioada sărbătorilor, jocul avea loc numai după-amiaza și seara, deoarece dimineața toată comunitatea se ducea la biserică. În ajunul Crăciunului, încă de
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
spre modelele create de Stroh: E probabil ca vioara cu goarnă să fi fost folosită în Transilvania înainte de 1900. După unele relatări, la joc în sat lăutarii veneau cu "duba, taragoata (taragot și nu clarinet) și vioara cu goarnă (sau "cetera" cum i se spune în zona Munților Apuseni)". Un alt nume local al instrumentului: „higheghe cu tolcer” (higheghe = vioară, tolcer = pâlnie) În Europa Centrală și de Vest vioara cu goarnă nu a avut succes, pentru că a fost folosită pe partiturile
Vioară cu goarnă () [Corola-website/Science/298796_a_300125]
-
stimulare constantă a intelectului și spiritului copilului. Științele i-au fost prezentate prin intermediul jocurilor, conversațiilor, a exercițiilor de meditație solitară etc., dar nu și a cărților. Muzica a fost o prezență constantă în viața sa. Un „"épinettier"” (cântând la o ceteră originară din regiunea franceză Vosges) îi însoțea mereu pe Montaigne și profesorul său, cântând o melodie de fiecare dată când băiatul obosea sau se plictisea. Când nu dorea să asculte muzică, își putea alege alt mod de relaxare : jocuri, somn
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
particularitate folcloristică: în Maramureș, virtuozitatea interpretărilor instrumentale a atins uneori performanțe fără precedent, prin contopirea notelor muzicale cu tonalitatea cuvintelor, într-o simbioză perfectă. Din gama instrumentelor muzicale se remarcă, alături de cele eminamente pastorale (trâmbița, cavalul și fluierul), vioara sau „cetera” cu patru coarde, acordate în cvintale uzuale. Aceasta este însoțită, de cele mai multe ori, de „zongoră”, o chitară obișnuită, cu două, trei sau patru coarde (acordate în re-la sau la-do-la-mi). De curând, acestora li s-a adăugat „doba”, o tobă de
Arta interpretativă vocală () [Corola-website/Science/314170_a_315499]
-
mai puțin impresionante, albumul ajungând în Top 30 în Olanda, Top 50 în RFG și pe locul 72 în Marea Britanie. Singlelul de pe acest album, "I Wasn't the One (Who Said Goodbye)", în care Fältskog cânta în duet cu Peter Cetera, a fost lansat mai întâi în America de Nord și a devenit al doilea ei single solo ajuns în "Billboard" Hot 100, ajungând până pe locul 93.Două cântece au fost înregistrate și în spaniolă, pentru piața latino-americană: "La Ultima Véz" ("Ultima oară
Agnetha Fältskog () [Corola-website/Science/325081_a_326410]