799 matches
-
un târg de Crăciun cu lucrări de artă plastică și decorativă. Tot în luna decembrie, în sălile Muzeului de Artă, va fi inaugurat Salonul anual de artă - 2003. I. S. din presa vremii acum... 100 ani „Recunoștință meritată. „Casele Gozsdu. Cetim în «Poporul Român»: «Cele trei case ale fundațiunii Gozsdu din Budapesta sunt deja gata... din averea lui (Gozsdu), din venitul caselor acestora vor fi sprijiniți și în anul viitor 170 de tineri români, ca să învețe la școli înalte“. (Controla din
Agenda2003-36-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281429_a_282758]
-
destul de multe rânduri de mascota sa, celebra gâscă. Cât despre câștigurile sale, Tata Oancea avea să declare: „Azi mă sprijinește unul, mâne mă-njură altul. Azi am ce mânca, mâne și încă trei zile nu. ” Deviza sa a fost: „Munciți, cetiți, călătoriți! Călătoriile sale au însemnat însă un efort continuu: 25-35 kg de hârtie în spate și câte 50-80 km zilnic. Versuri doar pentru țărani? Desigur, pentru a pătrunde cu adevărat în sufletul acestui „Matusalem din Bocșa Vasiovei”, cum l-a
Agenda2003-43-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281636_a_282965]
-
Nicolae Ilieșu în «Monografia istorică a Timișoarei» apărută în toamna anului 1943 - se mai vede sus la intrare chipul porții Forforosi. Această poartă s-a numit mai târziu Poarta Prinț Eugen. Vechea inscripție care era pe poartă se mai poate ceti și azi: Prinz Eugen erobert Iohar 1716“. Vom termina scurtul periplu traversând strada Gheorghe Dima și, pătrunzând pe aleile Parcului Botanic, vom ajunge pe locul unde, în perioada interbelică, funcționa Școala de Cadeți. În spatele școlii, în mijlocul parcului, timișorenii anului 1914
Agenda2004-28-04-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/282637_a_283966]
-
lumii. Jurnal an Chină" (Iași, Ed. Sedcom Libris, 1999, 68 p.). De-a lungul celor 15 zile (15 capitole) cunoscutul critic și om de cultură ieșean, ămpreună cu "colegii din delegația oficială a Uniunii Scriitorilor, Eugen Negrici, Gabriel Dimisianu, Doina Cetea și Constantin Novac" ni se arătă cu toate simțurile an alertă, ca și cum ar fi an prezența unei revelații, tip "Savez-vous, j'ai heurté leș incroyables Florides...". Vizibil marcat de eveniment, scriitorul nu poate oferi un text indiferent, de relatare pur
Paradoxul chinez by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17426_a_18751]
-
această curentă de astăzi, jocul de rîme dificile, încercarea de ritmuri dezagreabile, întrebuințarea de cuvinte științifice culese din dicționare, sărăcia această literară de astăzi, plină de atîtea pretenții, poate să servească în acest domeniu de învățătură, literatura aceasta nu o cetește nimeni, căci își fac o iluzie poeții cari cred că-i cetește cineva: numai fiindcă pretind că trebuie o revoluție literară pentru a exprima profundă mizerie a unor biete suflete sterpe, fără nici o legătură cu societatea și cu scopurile acelea
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
întrebuințarea de cuvinte științifice culese din dicționare, sărăcia această literară de astăzi, plină de atîtea pretenții, poate să servească în acest domeniu de învățătură, literatura aceasta nu o cetește nimeni, căci își fac o iluzie poeții cari cred că-i cetește cineva: numai fiindcă pretind că trebuie o revoluție literară pentru a exprima profundă mizerie a unor biete suflete sterpe, fără nici o legătură cu societatea și cu scopurile acelea înalte către care tinde omenirea". Îl recunoaștem, aici, în această filipica, pe
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
Alecsandri împreună cu un mare pachet de poezii intitulate Pateluri..." Fără a fi avut răgazul de a le parcurge mai întâi, le-a dus la întrunirea din aceeași seară: "Pastelurile lui Alecsandri făcură un mare efect în Junimea; ele s-au cetit și s-au recitit de multe ori, apoi le-am publicat în capul întâiului număr următor al Convorbirilor..." Ciclul inițial (cele 30 de pasteluri anunțate de poet) va fi fost scris de-a lungul lui 1868 și al primăverii lui
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]
-
înlumină/ uitate plăsmuiri. Cine-a orbit-o/ fecunda unduire opalină?/ Pe scara de incendiu Riga Crypto/ a scos pe Enigel, eucalipto,/ «în humă unsă» răbdătoare lină./ Îmbracă-i somnul. Cumpăna tresare/ starea pe loc caverna orbitoare/ a runelor deșartă înnodare./ Cetește: «viro con go e o lig»/ și joacă-l pe califul să-pă-lig/ spre conul de infern în sărbătoare“ (Aură - variantă). Ceea ce personalizează Manuscrisul de la Înviere între celelalte cărți dintr-o impresionantă bibliografie lirică, deschisă în urmă cu peste cincizeci de
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
vergin să bată“ (Sînge). Sînt, apoi, „anxioasele“ și „epigonele“ pietre (semi)prețioase (agatul, opalul, ametistul, malahitul și jadul), florile (azaleea, „orbita sexului“, agava, crinul, tuberozele), lexicul, fermecător în arhaicitatea sa, al unei limbi bogate, ca de pagină cronicărească (vergin, manuscript, cetește, subt, văzum, tîngă, strein), locuri, figuri si topos-uri mitice (Galileea, Valea Iosafat, Bethleem, Yerihon, Salomeea, „regina harpă vidră dansatoare“, gnomii Nordului, „nuntașul incaș”, „decima wallhală“, Kali, „grotă senzuală”, zeița „neagră“ din mitologia vedică), realul, în ironic citat („Yahoo. «Veniți
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
care, după cum vedem, bântuie în întreaga Rusie. Dacă nu ne-om uni acum cu frații noștri, apoi nu se știe de va mai veni în viitor timp atât de potrivit și în veci vom fi blăstămați de urmașii noștri, cari, cetind istoria, vor vedea că am putut făptui actul de unire și nu l-am făptuit. Eu mă tem de acest blăstăm și strig în gura mare: Să ne unim!” Elena Alistar a fost reprezentanta feminină a unei generații puternice, care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92592_a_93884]
-
Profesioniști din România, oferit filmului cu un un subiect de reportaj document: „Ce sunt Fășangii?”. Un film realizat de Centrul de Cultură „Augustin Bena” Albă. Filmul a fost realizat la propunerea elevului Medrea Antonio, care cunoștea tradiția fășangilor din satul Cetea, jud. Albă. Impresionat de acest obicei popular străvechi, ui origini păgâne, care se desfășoară la prinderea postului Paștelui, Antonio le-a propus colegilor săi să realizeze un film despre acest obicei. Mădălina Corina Diaconu
Premiu UZP la Festivalul Internațional de Film Etnografic FIFE 2014, Zlatna [Corola-blog/BlogPost/93760_a_95052]
-
numele, rabdă lacrimi și ploi, și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte/ înfrigurat la provă ceteam din Zend-Avesta." (Călătorie veche) " Împleticit pe scenă și mândru ca un rege", leul din cușca acestui fast găurit e captivul în care se deșteaptă, nefiresc, pofta de viață a sălbăticiunii. Iluzie comică, în lumea unde doar aparența suferă: "mantia mă
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
dintre propriile hotare, era în ofensivă! - un viteaz cade cu fața la dușman, indiferent dacă brațul ce-l doboară este hain sau nu. Toată strădania lui Coșbuc vizează transmiterea nesfârșitei dureri a părinților și poporului adunat la îngropăciune: și popi, șirag, cădelnițând Ceteau ectenii de comând - și clopote, și plâns, și vai; și-oștenii-n șir, și pas de cai, și sfetnici, și feciori de crai, și nat de rând. Orbită de suferință, mama iese din străvechiul ceremonial, se zbate (ca Laertes la îngroparea Ofeliei
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
întrebă el în scârbă. Cei de față nu știau. - Nevasta lui Nero, îi lămuri vorbitorul). Cu acest prilej se decretară daruri pentru toate templele. Amintesc acest fapt dinadins (nu eu, negă modest Paulică, ci autorul!) pentru ca toți cei ce vor ceti istoria acestor vremuri în cartea mea sau în alte cărți, să știe dinainte că toate exilurile și asasinatele poruncite de împărat au fost urmate de mulțumiri aduse zeilor, astfel încât ceea ce odinioară anunța lucruri fericite, devenise semnul unei ne-norociri publice
Pecetea finală by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8012_a_9337]
-
Eliade, „Sacrul și Profanul”, Buc. 2000). Despre importanța Bisericii și a lui Dumnezeu în viața staroverilor amintește și Nicolae Iorga în lucrarea “România cum era până în 1918”: Vorbesc rusește încet, moale. Sunt lipovenii noștri, starovierții, ortodocșii credinței celei vechi. Să cetească, aceasta e norma vieții lor. Nicăieri cartea nu e mai scumpă tuturor sufletelor decât aici. Orice vechi volum masiv închide adevărul etern cu care necontenit trebuie păstrat contactul. Și cartea ține sufletele blânde și bune ”. În bisericile ortodoxe de rit
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
erau Editura Fundațiilor Regale și Cartea Românească. În cea de-a doua parte a anului 1944, își reluaseră activitatea în legalitate Editura PCR (PMR) și Editura Scânteia. În numărul din 6 octombrie 1945, "Veac nou" semnala, în articolul Ce vom ceti anul acesta?, faptul că, din totalul titlurilor publicate, cele mai multe erau traduceri și că numărul de instituții editoriale crescuse semnificativ în ultimul an. De la finele lui 1945, se alătura și Editura de Stat, care anunța că "își va publica în curând
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
tot el, și numai cu un an înainte de a-și proclama această afinitate sufletească și, anume la 5 ianuarie 1857, formulase o judecată de o derutantă asprime la adresa viitorului său obiect de adorație: o biografie a lui Goethe ce o cetii îmi făcu o impresie foarte neplăcută, om curios a fost Goethe cât a trăit și toate vorbele frumoase din operile lui mi se par acum ca o ironie: de a vorbi e frumos, de a se purta mai cumsecade, e
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
cafenelele bucureștene, Oteteleșanu și Kübler, la începutul secolului trecut, Capșa, mai tîrziu; autorul lui Ion era, în acel timp, un "oficial", un personaj important, demnitar și conducător al unui ziar pro-antonescian: un om al zilei, Rebreanu, un om al nopților (Cetiți-le noaptea...), Minulescu. Primul mergea să țină conferințe prin toată Europa, poetul făcea Turism (cu prietenii I. U. Soricu, Emanoil Bucuța, Nicu Budurăscu etc.): Șoseaua urcă spre Voineasa,/ Iar Lotrul curge spre Brezoi.../ O fată și-a pierdut cămașa/ Prin
Casele memoriale de la bloc by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8856_a_10181]
-
și a dzice surlele, și toți boierii și slujitorii, căpeteniile, cineș după rîndul său, au purces a săruta poala turcului ș-a lui Dumitrașco beizădea. Și dup-acee au încălicat cu alaiu ș-au purces la Sfetei Neculaiu, de i-au cetit molifteli de domnie dup-obiceiu. Mortul, "tatăl analfabet", este în fine îngropat. Prima domnie a unui intelectual, sută la sută, din istoria noastră, care a durat (domnia)... trei săptămâni. Și demonul... demonul responsabil cu registrele cronologice ale ipotezelor, ale arhivelor fantastice
Când moare un șef by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9080_a_10405]
-
simt cîtuși de puțin dezorientat în prezentul globalizator al omenirii, ale cărui salve le înregistrez pe casetofon împreună cu Francis Fukuyama". Și a-și preciza direcția înaintării, "paradozificînd": "Vin din viitor și mă duc spre trecut, pentru că acolo se află tipii cetiți, meditați, admirați de mine... și pe care m-aș bucura să-i pot impresiona: Otto Weininger, Hans Waihinger, Gilles de Rais, Castruccio Castracani da Luca, Jules Lequier, Divinul Iulian Apostatul, Baltasar Gracián, Jean-Baptiste Botul, Alfred Jarry, Céline, Paul Morand et
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
parcă "chiar așa" nu face. Capitolul X e pentru diferite alte împrejurări. Îndrumările sînt date pe "intrări", ca în dicționare. Citez, la întîmplare, cîteva fraze-titlu: "a te scărpina în public", "a nu respecta timpul altora", "a mirosi o floare", "a ceti o scrisoare", "a muta pălăria ori paltonul cuiva", "a muia degetul în gură", "a bate la ușă". Vizitele, oferirea cărții de vizită și ținuta la felurite evenimente completează acest ghid al lumii mici, dar cu atît mai "fioroase". Sigur, constatăm
Onoarea unor oameni cuminți (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9761_a_11086]
-
asta am gândit-o ca un fel de călăuză și se cheamă Despre făcutul minunilor. Întru ea se cuprind sfaturi și învățături pentru folosința sfinților părinți, ca să se descurce la o nevoie. Iară binecredincioșii cei de rând n-au a ceti într-însa, nefiind de nasul lor... SISOE: Mi se bucură sufletul și mi se veselește, ca unul care se numără în tagma celor ținuți mai în cinste decât cuvioșii despre care nimeni nu mai știe de ce-au ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
puntea. Așa că nu se poate trece decât de-a dreptul prin apă. Dacă nu știi bine vadul, te duci până peste cap. Da' mi-oi face eu pomană și te-oi lua în cârcă până dincolo; că poate mi-i ceti și sfinția ta vreodată un acatist pentru iertarea păcatelor mele cele multe. Haidem, că-ndată-ajungem. (ies amândoi.) Cortina se ridică Tabloul 2 Interior împărțit în două. În stânga un colț de odaie, cu o masă țărănească, cu trei picioare, două scăunele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi pe Lina Todiresii, care-o adusese mă-sa astă iarnă la sfinția ta să-i cetești de ducă-se pe pustii... de era să moară de tot mai pe urmă, c-au apucat-o și mai rău năbădăile... BABA SAFTA (sare și ea cu gura): Și pe Catinca lui Pavăl, care i-a intrat astă vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vine lângă noi? DUMITRAȘ: Cică are de terminat o depeșă către niște prieteni. NIȚĂ: Aha. Păi s-o termine... (cei doi ciocnesc, vorbesc încet și se veselesc) SISOE (tocmai a terminat de scris, iscălește apăsat) Si-so-e. Așa. Care va să zică, s-o cetim pre ea. (își drege clasul) " Dragă Sfinte Mavrichie, află despre mine că sunt bine sănătos, ceea ce-ți doresc și sfinției tale. Și că am ajuns nevătămat aici, în casa Ilincăi ce-i zicea a lui Dudău, și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]