171 matches
-
de campanie al acestora. Partizanii au reușit să se iasă din încercuire traversând sub conducerea lui Josip Broz Tito valea râului Neretva. Principalele forțe ale partizanilor au scapăr în Șerbia, unde au trecut rapid la ofensiva, eliminându-i definitiv pe cetnici de pe scena războiului. Pe 19 aprilie, trei membri ai rezistenței belgiene au reușit să orească un convoi german cu prizonieri (Convoiul al 20-lea). Acesta transporta 1.631 evrei și romi spre Auschwitz. În octombrie, rezistența daneză a reușit să
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
aliați Randolph Churchill și Evelyn Waugh. Parașutiștii germani lansați în zona de luptă și-au croit drumul prin lupte grele spre peșteră în care se află cartierul general al lui Tito. Ar mai trebui amintit că în același timp și cetnicii lui Draža Mihailović au desfășurat un atac separat având că de asemenea ca scop capturarea lui Tito. În momentul în care parașutiștii germani au reușit să intre în peștera, Tito reușise deja să fugă cu ajutorul unui tren care îl aștepta
Mișcările de rezistență în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310340_a_311669]
-
care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
a izbucnit între partizani și cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
cetnici în prima jumătate a anului 1942. Presat de italieni și de cetnici, nucleul partizanilor din Muntenegru a plecat în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani din Italia. Cei mai mulți dintre ei
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
în Serbia și în Bosnia, unde s-a alăturat cu altor partizani. Luptele între partizani și cetnici au continuat tot războiul. Cetnicii, cu ajutor italian, au controlat cea mai mare parte a țării între jumătatea anului 1942 și aprilie 1943. Cetnicii muntenegreni au primit statutul de „miliție anticomunistă” și au primit arme, muniții, rații alimentare și bani din Italia. Cei mai mulți dintre ei au fost mutați la Mostar unde au luptat în bătălia de pe Neretva împotriva partizanilor dar au suferit o grea
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
au fost mutați la Mostar unde au luptat în bătălia de pe Neretva împotriva partizanilor dar au suferit o grea înfrângere. În timpul operațiunii germane Schwartz împotriva partizanilor în mai și iunie 1943, germanii au dezarmat fără luptă un număr mare de cetnici deoarece se temeau că s-ar întoarce împotriva lor în cazul unei invazii Aliate a Balcanilor. După capitularea Italiei, în septembrie 1943, partizanii au reușit să preia mare parte din Muntenegru pentru o scurtă perioadă de timp, dar Muntenegru a
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
atacurilor Armatei Populare Iugoslave, până în punctul în care contraatacurile ar fi putut forța o retragere a acesteia. Forțele atacatoare era un amestec de soldați ai Armatei Populare Iugoslave, recruți din Forțele Sârbe de Apărare a Teritoriului ("Teritorijalna Obrana" sau "TO"), cetnici (paramilitari naționaliști sârbi) și miliții sârbe locale, numărând în total circa 50,000 de oameni. Deși, în teorie, erau de departe mai puternice și mai bine echipate decât forțele croate, moralul lor era adesea scăzut, conducerea trupelor neprofesionistă, iar dezertările
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
dar a fost achitat de acuzația de exterminare, iar Radić a fost achitat. Slavko Dokmanović a fost de asemenea acuzat și arestat pentru rolul său în masacru, dar s-a sinucis în 1998, cu câteva zile înainte de anunțarea procesului. Liderul cetnicilor sârbi, Vojislav Šešelj, a fost inculpat pentru crime de război, inclusiv pentru câteva capete de genocid în legătură cu masacrul de la spitalul din Vukovar, în care „Vulturii Albi” conduși de el au fost acuzați de implicare. În plus, Croația a încercat inculparea
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
în Iugoslavia iar Kosovo de Nord a devenit parte din Banovina Zeta. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, după ocupația Puterilor Axei în 1941, mare parte din Kosovo de Nord se află sub regimul dictatorial al lui Milan Nedici. Cetnicii erau prezenți în regiune, dar a fost complet eliberat de partizanii iugoslavi în 1945, devenind o parte a Unității Federale a Șerbiei în cadrul unei Iugoslavii Democratice. În 1959, s-a decis să consolideze eliminarea elementul sârbesc din regiunea autonomă Kosovo-Metohia
Kosovo de Nord () [Corola-website/Science/321216_a_322545]
-
era un stat marionetă al Italiei între 1941-1943 și mai apoi al Germaniei între 1943 - 1944. Iugoslavii care se opuneau nazismului s-au organizat în mișcări subterane de reziastență. Cei care rămăseseră credincioși fostului Regat la Iugoslaviei s-au alăturat cetnicilor, o mișcare de guerilă naționalist-regalistă sârbă, condusă de colonelul Draja Mihajlovici. Cetnicii au luptat împotriva germanilor până în 1942, când s-au aliat cu ocuapantul. Iugoslavii care aveau simpatii puternice de stânga sau erau antimonarhiști s-au alăturat mișcării de partizani
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Germaniei între 1943 - 1944. Iugoslavii care se opuneau nazismului s-au organizat în mișcări subterane de reziastență. Cei care rămăseseră credincioși fostului Regat la Iugoslaviei s-au alăturat cetnicilor, o mișcare de guerilă naționalist-regalistă sârbă, condusă de colonelul Draja Mihajlovici. Cetnicii au luptat împotriva germanilor până în 1942, când s-au aliat cu ocuapantul. Iugoslavii care aveau simpatii puternice de stânga sau erau antimonarhiști s-au alăturat mișcării de partizani (Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei) organizați de Partidul Comunist din Iugoslavia
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
partizani (Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei) organizați de Partidul Comunist din Iugoslavia, conduși de Josip Broz Tito. Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei s-a transformat rapid în cea mai amplă armată de rezistență din Europa Centrală și Occidentală. Cetnicii au executat la început o serie de incursiuni antigermane și au primit un sprijin substanțial din partea guvernului regal sârb cât și din partea Aliaților, dar au încetat să mai efectueze atacuri de amploare datorită politicii germanilor de executare de represalii împotriva
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
atacuri de amploare datorită politicii germanilor de executare de represalii împotriva populației civile sârbă. Astfel, pentru fiecare soldat ucis, germanii executau 100 de ostatici civili, iar, pentru un soldat rănit, executau 50 de sârbi. După încetarea acțiunilor de luptă ale cetnicilor, Aliații și-au direcționat sprijinul către partizanii comuniști. Armata de Eliberare Națională a Iugoslaviei a dus un război dur de guerilă, ceea ce a avut ca unul dintre rezultate pierderea a numeroase vieți de civili nevinovați în toate regiunile Iugoslaviei. Pierderile
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
croată”) numărând 21,065 luptători majoritatea bosnieci musulmani din statul marionetă croat, temporar și circa 1,000 de albanezi și 500 musulmani din Sandžak și având ofițeri germani. Aceasta a luat parte începând din februarie 1944 la operațiuni militare împotriva cetnicilor sârbi pe teritoriul Iugoslaviei. Albanezii musulmani recrutați în această divizie au fost apoi transferati in Divizia nr. 21 SS de infanteriști albanezi de munte „Skanderbeg”. Într-o broșură destinată soldaților din divizia „Handjar”, tradus pentru bosnieci ca „Islam i Židovstvo
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
în timpul celui de-al doilea război mondial (1941 - 1945) între rezistență iugoslavă - în principal partizanii iugoslavi - și puterile Axei. Rezistență iugoslavă a fost inițial divizată în două armate de guerila: cea sub conducerea comuniștilor (partizanii iugoslavi) și cea a regaliștilor (cetnicii, cunoscuți în mod oficial că "Armata iugoslavă a Patriei"). Cele două mișcări de rezistență s-au aflat într-un conflict direct pe toată durata războiului, ceea ce a făcut ca cetnicii să colaboreze din ce in ce mai mult cu forțele Axei, fapt ce a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
cea sub conducerea comuniștilor (partizanii iugoslavi) și cea a regaliștilor (cetnicii, cunoscuți în mod oficial că "Armata iugoslavă a Patriei"). Cele două mișcări de rezistență s-au aflat într-un conflict direct pe toată durata războiului, ceea ce a făcut ca cetnicii să colaboreze din ce in ce mai mult cu forțele Axei, fapt ce a dus în cele din urmă la pierderea sprijinului politic și millitar din partea Aliaților occidentali. După o scurtă perioadă de cooperare, cele două facțiuni au început să se lupte între ele
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
colaboreze din ce in ce mai mult cu forțele Axei, fapt ce a dus în cele din urmă la pierderea sprijinului politic și millitar din partea Aliaților occidentali. După o scurtă perioadă de cooperare, cele două facțiuni au început să se lupte între ele. Treptat, cetnicii au ajuns să lupte în principal doar cu partizanii procomuniști neglijând lupta cu forțele de ocupație. Mai mult, cetnicii au început să coopereze cu forțele de ocupație în încercarea de distrugere a forțelor lui Tito. Cetnicii au primit treptat ajutoare
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
millitar din partea Aliaților occidentali. După o scurtă perioadă de cooperare, cele două facțiuni au început să se lupte între ele. Treptat, cetnicii au ajuns să lupte în principal doar cu partizanii procomuniști neglijând lupta cu forțele de ocupație. Mai mult, cetnicii au început să coopereze cu forțele de ocupație în încercarea de distrugere a forțelor lui Tito. Cetnicii au primit treptat ajutoare logistice tot mai substanțiale, în special din partea Italiei Fasciste. Pe 6 aprilie 1941, Regatul Iugoslaviei a fost atacat din
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
lupte între ele. Treptat, cetnicii au ajuns să lupte în principal doar cu partizanii procomuniști neglijând lupta cu forțele de ocupație. Mai mult, cetnicii au început să coopereze cu forțele de ocupație în încercarea de distrugere a forțelor lui Tito. Cetnicii au primit treptat ajutoare logistice tot mai substanțiale, în special din partea Italiei Fasciste. Pe 6 aprilie 1941, Regatul Iugoslaviei a fost atacat din toate direcțiile de forțele Axei. A fost vorba în principal de forțele Germaniei Naziste, cărora li s-
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
având o bază legală de niciunul dintre statele din ziua de azi sau de ONU). Încă de la începutul, forțele de rezistență au fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
fost formate din două facțiuni: una condusă de comuniști - partizanii iugoslavi - și a doua a regaliștilor naționaliști - mișcarea cetnicilor. Partizanii iugoslavi procomuniști au beneficiat de recunoașterea tuturor Aliaților doar după Conferința de la Teheran din 1943, după ce gradul de colaborare a cetnicilor cu ocupantul german a crescut treptat. Partizanii iugoslavi („Armata Populară de Eliberare și Detașamentele de Partizani din Iugoslavia”, NOV i POJ), aflate sub comanda lui Josip Broz Tito, au luptat în principal împotriva ocupanților germani, italieni, bulgari, ungari și a
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]
-
mișcare de rezistență din Europa ocupată. În cele din urmă, parizanii procomuniști au căpătat un statut privilegiat în fața oricăror oponenți politici ai lor, devenind armata oficială a noului stat „Iugoslavia Democrată Federală” - viitoarea RSF Iugoslavă. Armata Iugoslavă a Patriei (JVUO - cetnicii), sub comanda generalului Draža Mihailović, a fost constitută la început din resturile Armatei Regale Iugoslave. Cetnicii au început să se organizeze imediat dupa capitularea guvernului de la Belgrad de pe 17 aprilie 1941. Cetnicii au fos la început singură mișcare de rezistență
Războiul de eliberare națională a Iugoslaviei () [Corola-website/Science/313272_a_314601]