212 matches
-
o schimbare radicală a situației, sau a felului de a fi al vînătorului. Este vorba de o Ťruptură de nivelť se trece de la viață la moarte, de la profan la sacru, de la condiția obișnuită la suveranitate. ș...ț în toate aceste cezuri ruptura de nivel fondează un nou mod de a exista (și asta e adevărat și pentru variantele în care eroul moare sau pătrunde în altă lume)." O asemenea "ruptură de nivel" puteam desluși cu claritate și în poemul lui Ștefan
Epistolă către Odobescu (III) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8073_a_9398]
-
fiind cel care a publicat, în 1899, primul roman de anticipație (În anul 4000 sau O călătorie la Venus). Este de reținut că, până la cel de-al doilea război mondial, literatura SF se deschide cu o oarecare timiditate publicului românesc. Cezura o reprezintă anii '50, când, aidoma literaturii generale, modelul sovietic este cel impus și, în mare parte urmat, în vreme ce perioada prolifică începe odată cu anii '60 și își continuă expansiunea și în zilele noastre. Subgenurile devin tot mai bine delimitate, postmodernismul
Istoria anticipatiei românesti by Bogdan Miahi Dascălu () [Corola-journal/Journalistic/7870_a_9195]
-
clipa când i se naște un copil, ci atunci când, într-o neașteptată iluminare, reușește să pună împreună trecutul și prezentul, cuvintele interzise și cele cucerite prin voința de a-și depăși limitele. Secvența simbolică de la băile publice Király reprezintă o cezură care desparte viața prezentă, ternă și torturată, de promisiunea paradisiacă a vieții și identității regăsite: Când am intrat, am în--țeles într-o clipă că se făcea baie în costumul lui Adam și am vrut să fac cale întoarsă. Nu mi-
Pariem că normalitatea există? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7421_a_8746]
-
mențină suspansul preț de un vers: „O va lua de la capăt.” (p. 18) Echivocul e construit și imediat după aceea contrazis. Astfel de miniaturi fac întotdeauna diferența valorică. Un poet de raftul doi ar fi pus, luat de val, o cezură în plus după verb și ar fi ratat toată frumusețea jocului. Dar Liviu Ioan Stoiciu, înțelept, n-o pune.
Vârstele poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5954_a_7279]
-
recurg la el pentru claritate) încolo. Iată, mai bine formulat decât aș putea-o eu face, scenariul acestei evoluții: „Un autor talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viața și creația în două. O cezură neașteptată Horia-Roman Patapievici, Ultimul Culianu, București, Editura Humanitas, 2010 238 p. îl face alt om. Creatorul acesta devine un soi de fereastră spre ceva mult mai cuprinzător decât experiența comună a celorlalți creatori din câmpul său de activitate. El vede
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
mult, creația sa capătă toate aparențele unei chei universale a lumii. Este simplă, privește orice, poate da seama de orice. Devine tot mai febrilă, mai ultimativă, mai stranie. În ordinea cunoașterii, seamănă cu strigătul pătrunzător al unui poem genial. După cezură, toate rezultatele astfel obținute ne somează să acceptăm că tot ce întreprinde acest creator reprezintă «ridicarea vălurilor» de pe «chipul necunoscut al existenței». Totul îi iese, iar noi asistăm la experiența sa vertiginoasă cu sufletul la gură." (pp. 27-28) Dacă nu
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Îl aruncă «dincolo» - dacă de acel dincolo spre care ne îndruma creația sa este cumva vorba. Survine o -cum să-i spunem altfel? - «cenzură transcendentă». Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente. Puțini au scăpat. Iar cei care au scăpat, după ce ne-au lăsat să întrevedem, o clipă, atât de multe, par a fi rămas, cu operă cu tot, într-o paralizantă rătăcire
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
întrevedem, o clipă, atât de multe, par a fi rămas, cu operă cu tot, într-o paralizantă rătăcire: din drumul pe care cu atâta primejdioasă strălucire ni-l arătaseră, într-o străfulgerare, nu mai rămâne, după ridicarea cenzurii și anularea cezurii, decât perfecțiunea uniformă, mată, a unei opere doar împlinite." (p. 28) Citatele sunt cam lungi. Am preferat totuși să le redau în litera lor, fără parafraze, pentru a nu altera câtuși de puțin precizia teoriei acesteia pe bună dreptate cuceritoare
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
pe care-și sprijină teza (Nietzsche, Heidegger și, mai ales, Culianu), H.-R. Patapievici strecoară și câteva nume de scriitori: Flaubert, Montherlant, Goethe, Thomas Mann. M-ar tenta o prelungire a listei, cu Bacovia, de exemplu, al cărui moment de cezură, urmărindu-i biografia, e foarte greu de fixat. Ar putea fi chiar anul debutului sau oricare dintre anii senectuții sale mai degrabă sterile. Revenind totuși la Ultimul Culianu, altceva mi se pare curios în legătură cu modelul teoretic trasat în primul capitol
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
și complicat, în cadrul unor interpretări aplicate și modelate după contexte variate. Primul capitol: Teoria „ultimului" Categoria „ultimului" se înscrie în viziunea, nuanțat elaborată și ilustrată de Horia-Roman Patapievici, conform căreia există autori pe firul gândirii și experienței cărora apare o cezură, o mare trecere, o răsucire, o cotitură - moment de la care, mergând mai departe, autorul este același și totuși altul, opera sa purtând puternic pecetea noii viziuni renăscute în urma... revelației, iluminării. Mai mult, odată dezvăluit misterul lumii, acești autori încep să
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
în cheie metafizică, viziunea lui Lucian Blaga privitoare la Marele Anonim și cenzura transcendentă: „Schema generală ar fi aceasta. Un creator talentat devine, la un moment dat, neverosimil de înzestrat. Acest eveniment îi împarte viața și creația în două. O cezură neașteptată îl face alt om. [...] Apoi când creatorul părea foarte aproape de a ne spune totul, în chip definitiv, ceva de dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
în două. O cezură neașteptată îl face alt om. [...] Apoi când creatorul părea foarte aproape de a ne spune totul, în chip definitiv, ceva de dincolo de el îl amuțește. Îl smulge dintre noi. Aproape toți creatorii cu adevărat loviți de iluminațiile cezurii sfârșesc prin a fi amuțiți de rigorile cenzurii transcendente." (pp. 27-28) Monolog: Frustrarea și revolta prometeică în fața „gestului" Marelui Anonim, ca atitudine umană întrucâtva firească, nu provine dintr-o mare neînțelegere, din ignoranță și din așezarea neadecvată în fața misterului? Altfel
Ultimul Culianu by Man () [Corola-journal/Journalistic/6121_a_7446]
-
fi așteptat, de la Lucian Boia, la capătul unui asemenea tur de forță, o serie de concluzii în adevăratul sens al cuvântului. Or, între cele trei sute de pagini de investigație subtilă și cele trei, explicite, ale încheierii, eu unul observ o cezură logică. Metafora din titlu se justifică până aproape de final. Unde, din nefericire, devine o banală catacreză. De fapt, Capcanele istoriei e o carte mult mai interesantă decât poate lăsa să se înțeleagă tonul pesimist al acestor concluzii. La începutul ei
Istoria ieroglifică (I) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4964_a_6289]
-
moartea bunicului matern și a tatălui), de unde și titlul, citit în sensul lui propriu, care, în chip firesc, îl precedă pe acela injurios. Fără a forța explicații prea savante pentru necesitățile unei cronici, trebuie să spun, totuși, că de la această cezură de sens începe aventura de limbaj a romanului. Ce se întâmplă mai apoi nu e decât narațiune: facultate, cămin, fracturism, înregistrări audio, relații pasagere, cursuri, călătorii în interes de serviciu, discuții, amintiri. Să trecem o clipă dincolo de inventarul de cuvinte
Biografii contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4400_a_5725]
-
retrăi, fără rest, o vârstă. În felul acesta, Marta Petreu are acces la adevărul ultim al confesiunii. Pe care, cum se spune, o scrie pe dinăuntru. E vorba, în fond, despre un alt grad de percepere a realului. Nu întâmplător, cezura e resimțită în spital, la capătul unei convalescențe. E interesant de observat ce inerție au totuși obișnuințele: „Nu-mi amintesc durerea, îmi amintesc numai cântatul altor copii și că atunci am aflat că pe lume există și-alte cuvinte decât
Cronică de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5536_a_6861]
-
acest martor de primă mână al comunizării forțate a României. Schimbarea nu e, desigur, de bun augur pentru continuitatea receptării, dar în aceste timpuri de austeritate e bine să ne mulțumim, câteodată, cu faptul că textul apare pur și simplu. Cezura între volumul anterior și cel de față nu este numai calendaristică. 1 ianuarie 1946 nu este doar începutul unui nou an, ci și al unei noi etape a bătăliei pe care Partidul Național Țărănesc, alături de Partidul Național Liberal, de Regele
Patru luni cât patru decenii by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3298_a_4623]
-
mi-a retrezit interesul de altă dată pentru genul de dans pe care-l face, ca artist complet și complex, care își concepe și interpretează propriile creați. Și, cu încetul, am înțeles că între Natașa și Natalia nu este o cezură ci o firească continuitate, căci, tot ce era sămânță care încă germina în perioada ei din România s-a dezvoltat natural în noile condiții întâlnite în Germania. O serie de pelicule, dar și de conversații cu Natalia, care modelează și
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
o parte cînd din alta deschizînd trandafirul cum un ceasornic al mării închizînd marea cum o gură-a trandafirului o luptă nupțială. Stilul Ei folosesc stilul cum o ceață îneacă articulațiile frazei cu bere îndeasă vîrtos tropii în rucsac lasă cezurile pe tejghea în locul pourboirului apoi ies afară să-ntoarcă strada în plină amiază spre blocul lor cum o apă motorizată. Statuia lui Tudor în Amarul Tîrg Ruginit vînt (să fie o sabie?) la oblîncul eroului veșnic imobil din scuarul plutind
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
e acolo, dar e indecisă, la început o ia înspre comicul unei fabule din frivola lume a teatrului, apoi o cotește spre tragicul tip incomunicare modernă plus doză Romeo & Julieta, fără ca aceste două direcții să se întrepătrundă, așa că există o cezură fermă a filmului care nu-și găsește locul. Merită însă spus că dinamica scenariului pușcă numai bine cu modul de filmare: cadrele fixe scurte, camera mereu în mișcare și cel mai adesea pe umăr. Acum să vă povestesc și de
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
în sensul de bun-simț ,cine i-a spus ce s-a întâmplat?". Lungmetrajul își ia niște riscuri, de pildă tratarea ucigașilor de comici, care ar fi putut afecta dramatismul pe parcurs, dar potențarea merge bine și tragedia se echilibrează prin cezurile umoristice. Accentul final însă strică multe, în sensul că e genul de peliculă al cărei scenariu se remarcă mai mult prin ce nu spune, prestația actoricească e internalizată și ținută bine în frâu, iar la sfârșit strică impresia artistică spunându
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
Cînd el vede modul în care e maltratată, îi bate soțul cu mingi de golf și o ia cu el, împărtășind același lifestyle. Aici mă opresc cu povestirea, pentru că lungmetrajul are un schepsis anume: ca și Mullholland Drive, are o cezură care desparte două bucăți foarte diferite de film. Cea secundă te defamiliarizează total, pînă și modul de filmare se metamorfozează. Dacă la început, camera stă mult timp pe macara și se preferă unghiurile înalte, în a doua jumătate prin ea
A fost odată... by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10770_a_12095]
-
Cistelecan integrează fenomenul poeților-doctori în Litere în istoria literară și constată că postmodernitatea, în special după 1989, a răsturnat un canon vechi de o sută de ani: cel instituit de Maiorescu, conform căruia între poeți și critici este instalată o cezură de natură metafizică. Modernitatea, prin poeți și critici ca Perpessicius, Vladimir Streinu sau prin critici care au scris și poezie (Tudor Vianu, G. Călinescu, Matei Călinescu), nu reușise să acrediteze decât ideea că este, totuși, posibil ca în aceeași persoană
Poeți și critici, în variantă postmodernă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4005_a_5330]
-
unui „L” care-l „învăluie” pe celălalt, desemnat să includă reproducerile celor 23 de saloane din Merion. Constrânși să păstreze intacte încăperile proiectate de Barnes și ordinea lor de vizitare, Tsien și Williams au introdus o serie de interstiții. Reprezentând cezuri în turul colecției, acestea oferă vizitatorilor un răgaz între două saloane supraîncărcate. În același timp, spațiile contribuie la injectarea unor doze suplimentare de lumină naturală în sălile propriu-zise. Adăugând și un sistem modern de iluminare artificială, arhitecții au schimbat modul
Reconsiderarea unei „crime estetice“ by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4122_a_5447]
-
acest termen pentru a putea detașa mai bine această literatură de cea anterioară. Noi am cunoscut, mai intens decît în orice altă parte, o literatură formalistă, repliată asupra ei înseși, dominată de modelul lingvistic și care pretindea că există o cezură între semn și fapt, între text și real, ceea ce făcea imposibilă legătura dintre literatură și „realitate”. Am ieșit din această perioadă, din diferite motive. A fost o epuizare, apoi evoluția lumii occidentale a dus la acest sfîrșit: criza economică, desființarea
Interviu cu Dominique Viart by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4124_a_5449]
-
toți. Hallelu Yah!” Ecclesiastul este, fără comentarii, cea mai desăvârșită (sic!) transpunere în versuri a vorbelor (în proză) ale fiului lui David. Amplul poem respectă cotele biblice. Satisfacția și lamentația, înălțarea și căderea, optimismul și deznădejdea contrapunctează versul epic sub cezura metrului endecasilab, care este pus în alertă de iamb, sub sentința tragică a fatalistului „Havel Havalim” (Deșertăciune a deșertăciunilor, în orig. ebraic - n. n.). Ecclesiastul lui Eugen Dorcescu reduce tragismul biblic la mâhnirea românească, făcând loc astral licărului de speranță. Frământările
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]