2,433 matches
-
de patriotism - e altă poveste, dar cunoaștem și alte metode care urmăresc același scop...) După masă avem liber. N. s-a volatilizat, așa că fac plajă în piscina hotelului. Pare să fie lume aleasă, în special nemți și latino-americani cu stare. Chelnerii, cu cele mai apetisante băuturi pe platouri lucitoare, roiesc printre șezlonguri. Slipul meu pestriț și, poate, mai ales mutra plictisită pe care o abordează orice provincial nimerit într-o societate selectă îi face probabil să mă ia de american și
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
mai ales de americanii cu mijloace modeste, păstrează destul din bunul-gust de altădată, oricum, interminabila fâșie de nisip argintiu numără cu sutele de coloniuțe de nemți federali, probabil nici aceștia dintre cei prea avuți, dar, comparativ cu puținii turiști sovietici... Chelneri în fracuri, cu plastroane impecabile și papioane severe mișună, desculți, ca termitele printre leneșele leșuri ale burgherilor cu mărci, evitând aproape ostentativ micile și rarele insulițe rublifere... Suum cuique! Oceanul, cam de vreo două ori mai sărat decât natala mea
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
dirijată de Knut Jensen, execută o cantată de Buxtehude despre cele șapte părți ale corpului lui Iisus („ad pedes”, „ad genua”, „ad manus”, „ad latus” etc.), cântată de studenți ai renumitei „Schola cantorum basilensis”, care, în costume și roluri de chelneri, servesc o cină somptuoasă. Punerea în scenă, aparținând lui Björn Jensen, fratele dirijorului, este de un suprarealism decent, ideea fiind că acei servitori, în pauzele lor de lucru, descoperă mai multe aspecte ale morții, în relație cu structura cantatei dedicate
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
timp. Cu toate că era înainte de amiază, la unele mese erau așezați oameni care mâncau carne și pește și beau bere. Betty a comandat pentru ea cafea și prăjituri, iar pe mine m-a convins să iau ouă cu chifle și cafea. Chelnerul ne reproșă din priviri că am comandat un mic dejun întârziat în locul unui dejun timpuriu. De la celelalte mese eram priviți cu o anumită curiozitate. Betty arăta prea elegantă pentru un însoțitor ponosit ca mine. - Cât timp a trecut, mă întrebă
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de vîrf, pe la ora 3 după-amiaza, deja, erai obligat fie să bei bere (călduță) fie să mori de sete. Un al doilea bufet și mai mic, tot la parter și un restaurant pe “Bulevardul lectura”, la oamenii de presă, cu chelneri care îți tăiau apetitul erau singurele locuri unde te puteai așeza să-ți tragi sufletul. Dar nu vii la Tîrg ca să mănînci, să bei și să stai pe scaun, ci ca să-ți vezi de carte. Epilog, unde prilej de mirare
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
și de aceea pot fi exploatați, în cazuri extreme, pentru favoruri sexuale și pentru donații de organe în schimbul unui pașaport; care s-au obișnuit să vadă umilirea ca pe o rutină zilnică. Oricum, în metropola britanică ei sunt portarii, taximetriștii, chelnerii, cu alte cuvinte, oamenii utilizați de alți oameni la fel cum ai utiliza un bancomat. Cei a căror identitate e camuflată de serviciul pe care îl prestează. Aceasta e ideea pe care cinematografia perfect adecvată o redă, camera strecurându-se
Proaspetele delicatese by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12076_a_13401]
-
se putea citi pe o firmă scrisă cu litere de metal la intrarea în Herăstrău: ŤParcul de cultură și odihnă I.V. Stalinť. Acum, în barul proaspăt inaugurat în subsolul hotelului ŤAthénée Palaceť, unde costa 100 de lei intrarea și serveau chelneri îmbrăcați în frac, tînără, suplă, cu părul lung și negru ca noaptea, Aura Urziceanu cînta muzică de jazz" (pp. 35-36). Pe lîngă superba evocare a Bucureștiului din deceniile șase, șapte și opt ale secolului XX cel de-al doilea volum
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
spăla niciodată. Era un Oblomov valah anti-aer, anti-geam, anti-apă. Apa îi era udă și rece. Quelle horreur! în schimb, ne dădea fiorul și panica sinuciderii la brotăcei, în lacul bunului nostru primar general Dem. I. Dobrescu, sub ochii ironici ai chelnerilor, admirativi ai prietenilor și dezaprobatori ai patronului. Ca amfitrion, cu răspunderea musafirilor, m-am ferit de a mai invita pe Em. Cioran. Am avut impresia, în acea noapte de chef, că sîntem niște maimuțe bete". Să fie toate acestea triste
Glose la Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12756_a_14081]
-
nu sunt un om excentric. Nu simt nevoia să mă îmbrac într-un anumit fel pentru a arăta lumii că sînt un artist. îmi place mult munca fizică. în kibuț am efectuat cu mare plăcere și mult timp munca de chelner într-un restaurant. A. R.: Totuși nu aveați nevoie de un anumit climat spiritual pentru scrierile Dvs.? A.O.: întrebarea asta provine dintr-o romantică prejudecată că artistul ar trebui să lucreze într-o insulă pustie, sau într-un turn
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
pe care nu le pot face pe computer. Dar să revenim la întrebare. Nevoia de a fi singur cu mine însumi a depins numai de mine, atît în anii petrecuți în kibuț, cît și acum. Chiar cînd făceam muncă de chelner, sau conduceam un tractor, sau culegeam mere, puteam, ori de cîte ori doream, să fiu singur cu mine. Și cînd simțeam nevoia să scriu, mă retrăgeam în cămăruța mea, foarte mică și ticsită de cărți, și acolo eram pe propria
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
ochii negri, caucazieni. Pentru că a fost belă și fiica unor bogătani, Chagall se căsătorise cu ea, vai! vai! Marc Zaharovici, deși era foarte înstărit, avea ,o problemă" (noi am zice ,complex") cu zahărul: la orice restaurant se ducea dădea bacșiș chelnerului, onora și orchestra, dar șterpelea toate bucățelele din zaharniță. Așadar, pictura era o meserie ,putredă". Micului David i se povestește despre viața mizeră a pictorilor, fără a i se pomeni despre Dali, Picasso, Matisse, Buffet, care erau (aproape) niște nababi
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
într-o ciudată supraapreciere, după cum mi se părea, a lui Tagore - "unul din cei mai mari poeți ai tuturor timpurilor". Apoi vorbi despre caracterele popoarelor: Toate națiunile sunt odioase!", cunoscuta lui maximă. A treia sticlă de vin roșu era golită. Chelnerul, fără să întrebe, o aduse pe a patra și ne turnă la amândoi. Băusem deja două pahare din ea. Acum Keyserling nu se mai ocupă nici el de paharul său plin și privi deodată cu o expresie de imensă ironie
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
se lungea peste punte: Olandezul Zburător trecea deasupra ei în plină cursă... Trenul de noapte apăru în cele din urmă. Micuții mateloți de pe Mediterana își strânseră în grabă bagajele, iar acum rămaserăm complet singuri în sala goală, în care un chelner bătrân cu trăsături arabe începu să strângă cu o mătură zbârlită mici grămezi de resturi și praf. Birjarul ajută apoi la transportul ciudatului personaj - "c'est un grand počte", zise, și avea dreptate - pe scările hotelului și în camera sa
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
lumea capitalistă). Acesta e legendarul unchi din Paris, despre care nepotul său, student la medicină, credea că era proprietarul unui restaurant în capitala Franței. Odată cu venirea lui la Chișinău, legenda "capitalistului" se destramă, dovedindu-se că nu fusese decât un chelner modest, și se naște o alta: aceea a marelui luptător comunist, abia scăpat în 1936 din ghearele Siguranței, fugar în Spania unde se înrolează în brigăzile internaționale, ajuns după război în Franța unde întreține fiica celui mai bun camarad, anchilozată
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
și purtau costume de schi din nailon țipător. - Aveți puțin timp, domnule? O sută de mărci. Ce meserie ingrată, pe o asemenea vreme! Ignorând ademenirile lor, Vanov grăbi pasul spre destinație: un restaurant luxos și retras. Odată intrat, îi dădu chelnerului haina și privi în jur. Localul era opulent, dar nu ostentativ, cu spații largi între mese, perfecte pentru clienții care nu voiau să le fie auzite conversațiile. Vanov se apropie de o masă centrală unde ședea o siluetă masivă cu
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
minte cum se făcea? Pe vremuri, în Rusia și Polonia, îi luam din orfelinatele de surdo-muți pe cei care citeau de pe buze, ca să ne spună ce se vorbea în locurile publice, îți amintești? Acum, însă, liniștește-te! Zidul a căzut! Chelnerul aduse o farfurie cu trufe și o puse în dreptul lui Vanov care-și trase și el șervetul pe cap, inhalând aroma delicioasă. Vanov înțelese că Melmont își terminase trufele de îndată ce văzu niște mâini, cu degetele mari cât mânerele de ușă
Snoo Wilson - Isprăvile lui Melmont by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/11754_a_13079]
-
pescuit miraculos se oferă guvernului care n-ar avea altceva de făcut decât să pășească pe undele învolburate cu tălpile, spre a întinde mreaja. Un exercițiu încă neîncercat de muritorii de rând - dar cât de promițător! Cu siguranța cu care chelnerul surd confirmă că ți-a înțeles comanda, viteazul prim bărbat ce-i înfruntă pe inchizitorii ce ne-au luat la ochi, îi asigură că, așa zădărâți cum sunt, soarta peștilor celor mari este pecetluită, țepoaie sunt ascuțite să-i străpungă
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
să cunoști agenții angajați în joc și, bineînțeles, să-ți fie familiară bursa prețurilor. De când mă luase tata după el la "Mircea" și "Trocadero", mă hotărâsem să mă întorc la școală. Nu era deloc ușoară viața la cârciumă, nici pentru chelneri, nici pentru consumatori. La început mi se părea amuzantă. Ospătarii, mereu în fugă, serveau dimineața fără a primi comenzi; clienții, veniți cu treburi, vorbeau între ei, iar platourile cu chifteluțe, pateuri cu brânză sau cu ciuperci, toate fierbinți, erau așezate
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
a primi comenzi; clienții, veniți cu treburi, vorbeau între ei, iar platourile cu chifteluțe, pateuri cu brânză sau cu ciuperci, toate fierbinți, erau așezate și luate de pe masă, în timp ce băutura curgea gârlă. Pe mine mă amuza să văd cum un chelner așeza pe un braț, ca la circ, zece halbe, una peste alta, neclintite. Trecea printre mese și înlocuia halbele goale, fără ca cineva să-i ceară. Vârsta și sexul erau respectate: domnii beau din halbe, iar doamnele și copiii mai mari
Dimineața amurgului by Niculae Gheran () [Corola-journal/Imaginative/9753_a_11078]
-
de ,,oameni care stăteau agățati ca ciorchinii pe scări și tampoane, purtând saci și boccele, după cum îi țineau cataramele și care duceau încărcături prețioase, conținând de-ale gurii, aduse de departe cu sudoare și sacrificii’’ (p. 9), până la barmani și chelneri de gară, leneși și somnoroși și care, în preajma Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților (1953), deveniseră brusc plini de amabilitate, schimbau fețele de masă, zâmbeau cu gura până la urechi și lepădau vestele pătate cu muștar, pentru a-și pune altele
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
și Mihai Beniuc, de la George Macovescu și D.R. Popescu, până la președintele de astăzi, profesorul Nicolae Manolescu. Seară, trecem drumul la faimoasa crâșma Ciresica, cizelata de marile nume ale literaturii române contemporane, încă de pe când era o bodega prăfuita. Întrebăm un chelner dacă a auzit de Corneliu Leu, de Fănus Neagu, de Mircea Micu, de exemplu. - Circulă atea povești! Eu nu i-am auzit, dar îi știu, cum să nu, zice el. Să ridicăm o stela de granit, pe care să gravam
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
între 1954 și 1957, sub numele de scenă David Baron. Când și-a scris prima piesă, în 1957, n-avea casă, era mereu în turnee, juca tot soiul de roluri în orașe provinciale. Și-a câstigat uneori existența ca portar, chelner, spălând vase, vânzător de cărți, îngrijitor. Între 1956 și 1980 a fost căsătorit cu actrița Vivien Merchant, cu care a avut un fiu, Daniel, care a devenit scriitor și muzician. Divorțul lui Pinter de Vivien (care a murit, alcoolică, în
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
între 1954 și 1957, sub numele de scenă David Baron. Când și-a scris prima piesă, în 1957, n-avea casă, era mereu în turnee, juca tot soiul de roluri în orașe provinciale. Și-a câstigat uneori existența ca portar, chelner, spălând vase, vânzător de cărți, îngrijitor. Între 1956 și 1980 a fost căsătorit cu actrița Vivien Merchant, cu care a avut un fiu, Daniel, care a devenit scriitor și muzician. Divorțul lui Pinter de Vivien (care a murit, alcoolică, în
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
fără canalizare, sau un cal, sau o bucată de pămînt, sau cîteva găini, un lucru al său și numai al său, pentru care nu trebuia să dea socoteală. Valoarea se impunea de oriunde ar fi venit. Fără îndoială că un chelner sau un pantofar bun era cu adevărat egal cu cel pe care-l servea, să zicem un medic sau un avocat: acesta, clientul «burghez» apela la chelner sau la cizmar ca la un specialist, îi prețuia priceperea și sfatul, îi
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]
-
socoteală. Valoarea se impunea de oriunde ar fi venit. Fără îndoială că un chelner sau un pantofar bun era cu adevărat egal cu cel pe care-l servea, să zicem un medic sau un avocat: acesta, clientul «burghez» apela la chelner sau la cizmar ca la un specialist, îi prețuia priceperea și sfatul, îi recunoștea chiar superioritatea în domeniu și nu de puține ori îi devenea prieten. Dacă chelnerul se îmbolnăvea și venea el la cabinetul doctorului sau dacă avea nevoie
O carte în imagini critice reale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Imaginative/13821_a_15146]