58 matches
-
CNN!... Apoi, nu știu dacă am mai auzit vreodată o prostie ca aceea conținută în expresia post-adevăr, acreditată la nivel mondial. Post înseamnă faza de după consumarea a ceva, proces, fenomen. Post festum înseamnă după sărbătoare, adică am râs, ne-am cherchelit, ne-am zbenguit și acum, ulterior, ne doare capul. Dar am avut acces la sărbătoare, am trăit-o. Postcomunism - ești dincolo de comunism, dar după ce ai trecut prin el. Postnatal - ai născut un copil și apoi lehuzești. Îți recomandăm Garda de
Post-Truth și Postul Paștelui () [Corola-blog/BlogPost/339197_a_340526]
-
ca dintr-un somn greu. “Dar pe-astea cine le-a dat, Mihaly?” -se trezi el întrebând cu referire la cele două țuici. “Eu!”- i-am răspuns scurt. “Nu trebuia, Mihaly!” “De ce, domnu’ inginer?” “Uite-așa, nu trebuia, că ne cherchelim și râd ăștia de noi și mâine nu mai suntem buni de nimic!” Și am plecat acasă și eu și domnul inginer Ionescu împleticindu-ne. Îmi venea să plâng, îmi venea să cânt, aveam așa o stare ambiguă de fericire
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
fi vornicel care nimeni nu e să-i semene, neștiind să aleagă, de fel, pe cea mai frumoasă dintre Cireșele gemene. Floarea-soarelui, ca sora-a miresii ar îngriji de pocalele goale și de podoabele miresii: frigărui și sarmale. S-ar chercheli Dovleac logofăt rostogolindu și chelia, ici-colea și n-ar mai ști drumu ndărăt pân’la muierea lui, Fasolea... Vezi câte minuni în poveste încap și cum s-ar nunti până-n zori, dacă poamele s-ar da peste cap de trei
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cât mai aspru, eventual să doarmă pe podea sau afară, pe pământul gol, la rădăcina vreunui pom, punându-și un bolovan sub căpătâi. Abia după nenumărate insistențe, Mașa reușise să-l facă să renunțe la ideea sa. Extraterestrul era destul de cherchelit și avea un chef nemaipomenit de vorbă, trecând de la o idee la alta și ținând-o pe Mașa În loc de la treburile ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Dar priviți, efectiv nu mai avem ce bea,constată el mirându-se și, săgetându-l pe balaur privind În direcția barului: „Băiete n-ai venit Încă...?” Sorbind paharele cu o sete contagioasă, având În vedere nopțile nedormite, borfații se cam chercheliră. Începură să depene glume În care se râdea cu gura larg deschisă uitând repede de buzunarele lor goale - În timp ce cap de mort, fredona o melodie. Gică picior de lemn, comentă: „Doctorul, ne-a curățat el acum dar, vai de pielea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la patron, dar În fața faptului consumat nu mai avea ce comenta. Avea să constate totuși mai târziu intuiția patronului care Își cunoștea clienții și meseria. Într-un timp relativ scurt, fu nevoit să mai aducă una! Inginerul Lakner se cam cherchelise și drept urmare a acestui fapt porni un asalt asupra fetei Încercând s-o atragă de partea lui, folosind cuvinte ademenitoare pe care Însă, Atena le respingea cu delicatețe. Însfârșit, la a treia sticlă patronul făcu o plecăciune. „De mâncare... Am
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
omule, te credem...” - interveni Tony Pavone vizibil jenat de târguiala șefului. „Totuși, Îmi permit să fac o constatare. În țările Occidentale cu banii care urmează să-i plătim aici, cumpăram o Întreagă cârciumă...!” „La banii ăștia, nici măcar nu ne-am cherchelit...!” - oftă Șeful Șantierului privind la paharele goale. „Dar dacă băutura a fost Îndoită cu apă...? Uite ce, prezintă-ne o sticlă originala, așa cum a făcut’o măsa, mi-ar face plăcere s-o văd nu de altceva dar, nu vreau
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se termine prea repede baiaramul. Tony Pavone era Îngrijorat. Se gândea la Atena care În mod sigur după schimbul protocolar de cuvinte, va dori să plece riscând de la bun Început să-l supere pe noul său stăpân ce se cherchelise În mod vizibil. Destul de inteligentă fata, Înțelese imediat conjuctura nu tocmai plăcută În care se afla prietenul ei, acceptând invitația, luând loc la masă. Tony Pavone oferi fetei ceva de mâncare, spunând ospătarului să mai aducă alte sticle cu vin
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
eu ei! I-am ascuns și dicționarele, să nu poată afla cuvintele. Azi mergem la băut, și după-aia vii la mine să vedem efectul razelor gama asupra crăițelor!”. Am stat până spre seară în bar la Potaisa. Eram bine chercheliți când ne-am apropiat de casă. Poarta era încuiată. „S-a supărat, bătrâna, vrea să-mi arate cine-i șefu’, zice Mircea. O scot eu afară din vizuină, imediat. Știu antidotul.” Mircea bătu tare, demonstrativ, în poartă, apoi se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lui mi-au dezvăluit că același text poate zidi și poate dărâma. Nu literatura, am constatat, mă făcuse să înțeleg aceasta, ci un amărât de fost slujbaș al cenzurii de demult. Un moșneguț simpatic, firav, cu privire vioaie, iscoditoare mereu, cherchelindu-se destul de ușor și vorbind întruna, ca într-o obsesie, despre tot ceea ce făceau ei în birourile lor de pe Sărindar. Habar n-avea de text, deși cu toată puținătatea puterilor sale fusese unul dintre cei care, într-o vreme, mânuiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi zise ea tinerei. — E un gigolo, îi replică fata. O curvă masculină. — Draga mea, îi zise Sally, a cam venit vremea să avem și noi, femeile, parte de așa ceva. în bucătărie, Eva se întrerupse din turnatul cafelelor. Se simțea cherchelită într-un mod încântător. — Nu se cuvine să faci asta, zise ea repede. — De ce nu? — Fiindcă-s măritată. — îmi place! îmi place! — Da, dar... — Fără nici un dar, iubire... — O! La etaj, în camera cu jucării, Wilt, care tocmai încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
figuri de-ale mele, niște figuri metaforice, poetice, băi, Cezărele, face Dănuț, conciliant. Îmi proiectam temerile și nesiguranța, asupra voastră. Îți proiectai... Ia mai scutește-ne! se înfierbântă Crocodilul, sanguinar și rubicond, cu o mimică opărită, aproape comică, nădușind și cherchelindu-se cu fiecare minut în care corpul său voinic absorbea, ca buretele, dozele de alcool amalgamat. Tu nu ești scriitor, nu ești poet... Hâc! N-ai trecut niciodată de "Două muște pe-un căcat". E prea mult spus! Nu ești
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
-i cum zici tu, ce ar trebui să urmeze? Cam una și aceeași. Ba nu. Alta și aceeași. Ba nu. Nici una, nici aceeași. Măi băieți, s-a ridicat în picioare, Druia ăl Mare, conchizând:întrucât văd că ne-am cam cherchelit, propun să mai tragem câte o dușcă-două, după care, să ne retragem, la umbră, pe canapelele alea, și, acolo, mâine dimineață, să reluăm, totul, de la capăt, trejitreji, și să concluzionăm: alcoolsmul duce la beție, ori, doamne ferește, invers? Care e
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
istoric, nu voia să-i vadă pe cei patru băiețandri care așezați la altă masă, se distrau pe seama lui și izbucniseră În rîs de mai multe ori pînă atunci, era furios foc pe ei. Ei, dimpotrivă, erau fericiți; erau cam chercheliți toți patru și se vedea că sînt studenți: doi studiau ca să devină niște Juan Lucas, unul ca să se facă ministru, iar al patrulea nu se vedea bine pentru ce studia, nu era prea mulțumit de viață al patrulea. SÎnt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Kurbanski e că‑i francez. - Da. Intrăm În localul lui și ni se adresează În franțuzește. Și curtoazia lui e posibilă pentru că, deși suntem evrei, Îi putem răspunde Într‑o franceză acceptabilă, Chick, Îmi place să te ascult când ești cherchelit și improvizezi liber. - Ai dreptate să vorbești de mutra tristă a lui Kurbanski. Ravelstein ajunsese să fie de acord cu mine că e important să observi și cum arată oamenii. Nu‑i de ajuns să le cunoști ideile, convingerile teoretice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
deci, cârmi din zbor, ocolind, pe la mare înălțime, tăpșanele desfermecate ce se numeau, în prezent, Parcul Tineretului. Dar pe care, cu două sute de ani în urmă, fusese vărsat cel mai adevărat bâlci, după Moși, al Bucureștiului. Loc binecuvântat unde se chercheleau toptangii. Erau violate servitoarele. Se zdrobeau, de lutul mustind de scuipați, acrobații pe frânghie. Clienții ce aveau inimă în ei plăteau cîte-un galben pentru a fi sloboziți în niște încăperi strâmte, de uluci spoite, putîndu-se foarte bine nimeri a fi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ridicat Piele. S-a ridicat Sandu. S-au apropiat, meseriașii le-au lăsat, nu era supărare. Necunoscuții, și-au făcut ei socoteală, trebuie că erau negustori de-ai lor. A înțeles președintele ce să facă. Prietenii lui de la masă se chercheliseră. A mai băut un pahar. 200 Lăutarii începuseră un dans săltăreț și mardeiașii învîrtiră nevestele meșterilor. Femeile se amețiră de plăcere. Erau niște potci slute, neduse pe la petreceri, că ai lor o dată pe an le scoteau din casă. Hoții, tineri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ei. Mergeam în zile de sărbătoare și îi povesteam ce e pe la joacă, cum strigă băieții când vin la fata lui badea Vasile Pădureț, dar și ce le spune el când crede că nu-l aude nimeni sau când e cherchelit și strigă înadins să-l audă lumea. Uneori nota acolo în caietul ei, alteori parcă visa și trăia prin privirea ochilor ei ca bomboana de cafea cu lapte, fiecare pas al poveștii mele. - Hai, mamă, trezește-te că a venit
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lui! Necunoscutul cel cu fizionomie de apotecar, ce nu includea, la prima aparență, nimic din acel aer de poteraș, ieșit la vânătoare, în căutare de victime, nu-l impresionase deloc la întâmplătoarea întâlnire dintâia oară. Pur și simplu, părând destul de cherchelit și de dispus la flecăreală, ca orice ipochimen afumat, ce umblă hoinar prin cârciumi, se așezase la aceeași masă cu el, din localul aproape pustiu. Nu iradia în jurul său nici un dram de primejdie, mai ales fiindcă Mircea reținuse (de la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
gură, îi sângerau gingiile... Până la urmă se învățase... Îmi plăcea să beau cu el o sticlă de vin (și adusei și acum una) fiindcă o chema și pe bunica, și îi sticleau ochii de plăcere când o vedea cum se cherchelește după o jumătate de pahar și începe să îndruge verzi și uscate..." Ce-i fi mai așteptând tu de la viață?!" îi spunea ea încercînd să se răzbune prea târziu că îl servise atâta amar de vreme, că nu știa nici
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
fetele alea." "Și tu ce treabă aveai? (Bunicul îmi făcea cu ochiul!) Sau credeai că de-aia te-am luat eu, să stai, să tai frunză la cîini?" " Taci că te-ai momorît tu cu treaba!" (Bunica începea să se cherchelească, stâlcea cuvintele.) "Așa cum m-am "momorît" eu, am cumpărat casa asta din leafa mea, și tu ce-ai făcut?" "N-am făcut nimic... hîc!" " Mai bea ce mai ai în pahar, ne mai distrăm și noi pe-aici..." Nu mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și adu niște pahare să bem sticla aia aici..." "S-o chem și pe bunica?" "Cheam-o! zise. Mai râdem p-acilea, hi-hi!" Dar nu apucarăm să râdem de ceea ce așteptam, o ciudățenie! bunica ținu la băutură cu noi, nu se chercheli nicidecum, ba chiar, după ce terminarăm vinul, o auzii că zice: "Și tu de ce ai adus numai o sticlă? (Și arătă sticla goală cu degetul.) Nu ne-a ajuns nici pe-o măsea." Pe mine mă apucă un râs care nu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ea, și se întoarse să aducă sticla aceea... "E vin negru, zise ea, puterea ursului..." îmi trecu prin cap, auzind cât de firesc pronunțase ea calificativul acesta din jargonul băutorilor, că de fapt până atunci se prefăcuse doar că se cherchelea, anume pentru ca într-o bună zi să-și bată joc de bunicul. Mă stăpânii din răsputeri să-mi reprim veselia. Bătrânul ar fi putut să se irite foarte tare și petrecerea noastră să se strice. "Bunico, zisei, fii atentă, vinul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
interveniți? Împrejurul lui Ippolit se îmbulzeau Vera, Kolea, Keller și Burdovski; toți patru îi imobilizau brațele. Are dreptul, dreptul!... bâiguia Burdovski, de altminteri și el foarte derutat. — Dați-mi voie, prințe, care sunt dispozițiile dumneavoastră? întrebă Lebedev, apropiindu-se; era cherchelit și înrăit până la impertinență. — Ce dispoziții? Nu, rogu-vă; dați-mi voie; eu sunt stăpân aici, deși nu vreau să vă arăt lipsă de respect. Să zicem că și dumneavoastră sunteți stăpân, dar nu vreau ca în propria mea casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
acolo îi place... Fața de masă este curată, paharele la fel. Mulți ani, Pașcule! Era să mi-o faci, ai! Ei, dom' primar, sînt necăjit. Nu se bea bere, ci vin din cea mai bună cramă. Cei doi protagoniști se cherchelesc bine și-și povestesc viețile. După imensa tensiune trăită, atmosfera se detensionează complet cu alcool. Pașcu este în culmea fericirii. Afumat bine, începe a povesti: Tata, dom' primar, a fost medic. Un om de zahăr. Și-a pierdut un ochi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]