61 matches
-
în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine ("Hai mă Andrei... hai, nu fi...") încerca să mă facă să râd. Sau îmi desena repede o floricică pe caiet, sub care scria într-o fracțiune de secundă: GINA. Și povestea noastră continua, în ciuda sentimentului meu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o parte și Gina ridică în brațe, abia putând să-l țină, un ou cât o minge de rugby. M-am repezit să i-l iau și să-l pun la loc, dar cum ea se întorsese cu spatele și chițcăia ca un șoarece, i-am tras rnîna și oul a căzut pe dalele de ciment cu un sunet înăbușit, de pietroi. Oul se crăpă și, pe când îl rostogoleam la loc pe nisip, am văzut cum din crăpătură se scurgea un
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îndreptau toate împotriva noastră: scorpionii își înfigeau ghimpii cozii în pielea pantofilor noștri, fluturii ne izbeau peste față ca să ne amețească, furnici roșii începuseră să ni se cațere pe picioare. La parter, toate animalele, acum răgând, mugind și fornăind și chițcăind și lătrând, se îndreptau asupra noastră, ca un zid de colți și coarne ascuțite. Eram izgoniți. Abia am nimerit poarta muzeului. Ni s-a părut o veșnicie până am deschis-o și ne-am strecurat în aerul răcoros al nopții
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de bucurie, de triumf. Liliecii, derutați, nu mai nimereau să iasă mai repede, se încrucișau între ei, treceau prin fumul negru care se ridica spre tavan, se pârleau la flăcările vesele. Câțiva căzuseră pe podea și se târau pe aripi, chițcăind sfâșietor și sucind cu o ciudată repeziciune din capetele miniaturale. Dispăreau prin întunericul des din colțuri. Focul ne încălzea și ne îmbăta, stăteam și-l priveam ca hipnotizate. Ne ardea pleoapele și obrajii. Ne amețea cu mirosul de lemn și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de tancuri e în mâna noastră și unde mai pui că între timp am semnalat la cele două grupe ale noastre ca tot ce este mașinărie în perimetrul lizierei să fie oblojite cu niscai explozibil. Să îndrăznească domn’ sărjănt să chițcăie doar, că a mierlit-o. Înțelesu-m-ai, domn’ sărjănt?! Am înțeles! După dumneavoastră, domn’ sărjănt - l-a îmbiat Toaibă în zeflemea, împungându-l cu țeava pistolului în ceafă. Trestie îl flanca la un pas pe sergent... Câteva corturi și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Deci... Pe el! Ceilalți au înțeles ce-i de făcut dintr-un simplu semn al meu și tocmai când s-a întors să plece, cât ai clipi am fost cu mâinile pe el... Prin semne i-am spus să nu chițcăie, că... De frică, nemțoteiul o tăcut mâlc. Am trimis trei băieți înainte spre ieșirea din sat, să vadă ce și cum, iar eu cu unul - așa cam pe măsura dumitale, sergentule - îl însoțeam pe neamț... Când am ajuns în liniile
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
bocesc ca o babă?... Numai să îndrăznească unul să mă supere cu așa vorbe, că și-o găsit nașul! Da’ ce, eu am ajuns de râsul oricărui neisprăvit? Să îndrăznească numai!...Poate că l-a pune pe vreunul Michiduță să chițcăie pe seama mea, că...” Maranda a băgat de seamă că ceva îl supără: îl doare piciorul sau cine știe ce gând nu-i dă pace?... „Să-l întreb ce are sau să nu-l întreb? Că l-oi supăra și mai rău” - știia
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Ascultă! ORBUL: Mă lași? Spune! Hai, lasă-mă! VIZITATORUL (Enervat de insistență.); Te las... te las... dar taci! ORBUL (Sărind în sus.): Hii! Hii! (Către cei doi pe care i-a ales.) Încă puțin! (Face gesturi dintre cele mai grotești; chițcăie, se lasă pe vine, își smulge fire de păr etc.) ( Ceasul înregistrează acum ultimele zece secunde; încordare maximă pe scenă.) PRIMUL BĂRBAT: Unu! AL DOILEA BĂRBAT: Doi! OMUL CU SACAUA și BĂRBATUL CU TOMBERONUL: Trei! FETIȘCANA, VIZITATORUL, MAMA, CĂLĂTORUL GRĂBIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mărturisești, găinușa tatei, ai ceva păcate pe suflet? - Orice om are păcate, se tângui evlavioasă Aurica. - Are, tăiculiță, are, că lucrează blestematul ăl împielițat,dar-ar gerurile-n el, cum mă junghie el prin genunchi! Popa Țuică merse așa tușind, chițcăind și bodogănind până-n altar, de unde veni cu epitrafilul pe el, ale cărui poale, așezîndu-se lângă o strană, le aruncă în capul Aurichii, îngenuncheată lângă el. - Pai, ce să te-ntreb, taică, zise bătrânul, punîndu-și penas niște ochelari legați cu sfoară
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cât probabil s-ar fi lăudat domnul Robin, dacă ar fi trăit. Și într-un fel - Doamne! - chiar trăia, da, adică era prezent, babele nu mințiseră. Era chiar un concert la care urmau să ia parte cu toții. În vreme ce el își chițcăia pedalele acustice și-și regla tunurile de fum, cele două doamne tăiară sufrageria, împingînd la un soi de car alegoric, o imensă fotografie înrămată de-a lui Robin, jumătate pe jumătate de metru, fotografie pe care o urcară pe masă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Își notă în agendă. . - Nu știu, zise Pomponescu cu o modestie la fel de factice,dacă mai poate interesa azi. Idealul meu a fost de a construi o catedrală ("Catedrala Neamului!" strigară toți în gând și lui Hagienuș aproape îi veni să chițcăie de veselie). Începusem din nou să lucrez, când am fost chemat în minister. Cine mai știe acum ce va mai fi? Sunt un ratat în felul meu! . - O! se scandalizară toți, în frunte cu Gaittany. Ce idee! Glumiți, domnule ministru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca lumea. MARIEDL (se gândește, apoi cântă 10): Țupa, țup, Țupa, țup, azi ne merge bine, azi ne merge bine... ERNA: Asta-i bună... (Mariedl amuțește, Erna și Grete se uită uimite. Brusc, Grete începe să râdă tare și să chițcăie) GRETE: Asta nici nu știe ce cântă, hahahaha! ERNA: Da' nici tu nu trebuie să te gândești din nou la ce poate fi mai rău, Grete, ăsta-i numai un cântec popular. GRETE: Și ce-ți închipui tu că înseamnă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o gaură neagră... Nimic nu mai încetează din viață și nu se mai retrage la el acasă. Până și hamsterul auriu fuge în plină zi prin cușca lui rotitoare... Se repede, îl scoate din cușcă și strivește în palme animalul chițcăind și se uită apoi la cadavrul din palmele sale) Și ăsta tot o femeiușcă era. DESIRÉE: Tu, papa, să știi că ești un câine ordinar. Unul ca tine ar trebui să fie împușcat de societatea pentru protecția animalelor. DOAMNA KOVACIC
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
către frumoasa Pereche) FOTZI (țopăie până la bărbatul frumos): Rog bani pentru muzica de la tonomat. (Bărbatul frumos nu o lasă din ochi pe frumoasa femeie, apucă fără să se uite portofelul, și îi dă lui Fotzi o bancnotă de valoare. Fotzi chițcăie încântată și țopăie fericită spre masa lui Karli. Karli vrea să pună mâna pe bani, dar Cârciumăreasa e mai iute. Îi dă lui Fotzi o monedă, după care urmează ritualul cu tonomatul, de data asta Fotzi e nemulțumită și vrea
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pe când nebunii se duceau și veneau după cum li se năzărea, de la unele poziții la altele, se plimbau prin curtea interioară, printre focuri de armă, ori stăteau În picioare lângă combatanți, pironindu-i cu privirile, spunând fraze incoerente, râzând În hohote, chițcăind de spaimă când În apropiere exploda vreo bombă. Muriseră opt sau zece, dar În ziua aceea Faulques făcuse cele mai bune fotografii cu cei vii: un bătrân cu haină de pijama, gol de la talie În jos, care, În picioare printre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
comitet... mai departe... Securistul: S-a făcut... nici o grijă. Și, dragă, nu-ți mai pune atîtea întrebări... Dă-le încolo! Sau dacă te-nghesuie și nu mai poți, fii atent la răspunsuri... Răspunsurile contează... Costache: Da... lăsați... le aranjez eu... (chițcăind a rîs)... am și eu tehnica mea... și simt că dă rezultate..., deja, serios, simt eu că sînt altul... Securistul: (scoate de sub haină un casetofon; îl manevrează, vrea să spună ceva lui Costache, dar... mai verifică o dată masa și scaunele
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de unde vii? -Din altă dimensiune, conte. -spuse astrologul magician înghițit de neant. Groful Racoși se mai îmblânzi, acordând multe drepturi și libertăți iobagilor români. Noapte de noapte armata de draci lăsată de Grațiani, se hârjonea în jurul castelului și în castel, chițcăind, grohăind, răgând și nechezând. Contele trăi o sută de ani. Plictisit de viața amară făcută de draci, într-o zi se blestemă cu voce tare: -Să mă ia dracu. Sufletul meu să se ducă în infern pentru tot ce am
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
umple golurile dintre cel de acum și celălalt, năvălește alt timp peste mine și mă oprește să scriu sau să citesc. Mă izolez În această cameră de student cu mirosuri tari, nu primesc pe nimeni, o alung pe A., care chițcăie pe la ușă s-o primesc; nu vreau să aud voci externe, nu ies zile Întregi, mă concentrez spre acel Întuneric interior, din care cresc forme de viață, umplând de larmă aerul camerei. „Oh, lucrurile cum șoptesc“, se răsfață În alaiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
al meu. Știa să pună masa, aranja tacâmurile și șervețelele cu o grijă deosebită. Puse o lumânare în mijlocul mesei. Se opri în fața mea, încruntă o sprânceană, își încreți nasul și-și arătă dinții superiori ca un rozător. — Nu prea fierte? chițcăi. — Nu prea fierte. Am încrețit și eu nasul să o imit și mi-am dat seama cât de puțin mobil era, în comparație cu al ei. A râs, am râs împreună. Nu era numai veselă, era ceva mai mult, era fericită. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
groase; a doua, Îmbrăcată cu ceva mai multă discreție, era mică de stat, subțirică, avea piept de școlăriță și picioare scurte, dar grațioase. Don Isidro s-a adresat primeia: După reputație, trebuie să fiți văduva de Muñagorri. — Ce gaffe! a chițcăit cealaltă. Vorbiți aiurea. Cum o să fie, când a venit doar ca să-mi ție de urât. Ea-i fräulein, Miss Bilham. Doamna de Muñagorri-s io. Parodi le-a oferit două băncuțe și a luat loc pe pat. Mariana a continuat molcom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Dă japoni, morți dă râs și cu hăini noi, care-și cumpăra biciclete. Un japon pă biciclu, asta mai lipsește! Infantili dă neiertat, nici nu bănuia tragedia care Îmi rodea precum carii peptu dă om ș-abia a răspunsără cu chițcăitu lor la superficialu hau-hau care le-am aruncat dă pă celălant trotal. S-a depărtat pedalând; orașu indiferent i-a halit, fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
din trupul lui și de deasupra lui izbucnind ca o forță uimitoare închisă în cercul sângeriu, o explozie de lumină care distruge interdicția, pulverizează cercul, inundă spațiul sfârtecat și purtat afară într-o orbire în fața căreia umbrele hrăpărețe fug înspăimântate, chițcăind, călcându-se în picioare și transformându-se în fum. Vasăzică așa stau lucrurile - o voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea și el înțelegând că e vocea lui -, vasăzică așa stau lucrurile, dar nimic pentru mine. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fie închis, pentru o oră sau două - cînd se stăpânea să plângă sau să ceară iertare sau să se poarte ca un copil - în magazia de lemn din curte, înfiorător de întunecată, în care i se spunea că noaptea mișună, chițcăie șoareci și chiar șobolani. Faptul că se stăpânea să nu plângă și să nu-și arate, mai ales, frica, încât trebuia să-și muște buzele - în vreme ce-și accepta pedeapsa nu pentru că oricum nu s-ar fi putut altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
eu sunt răspunzătoare de tot ce se petrece În biroul ăsta. Știu că ești nouă, dar ți s-a spus Încă din prima zi: nu lăsăm biroul Mirandei nesupravegheat. — Dar Miranda nu e aici. Glasul mi-a sunat ca un chițcăit de șoricel. Dar putea suna În timp ce ai fost plecată și nimeni nu a fost aici să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! a urlat ea și a trântit ușa În urma ei. Prima noastră prioritate - unica noastră prioritate - este Miranda Priestly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
un capăt la altul în încăperea plină de birouri. În același timp, grasul Calistrat țopăia de repulsie ferindu-se de ceilalți șobolani, care, căutând prin toate părțile vreo gaură de scăpare, se urcau pe pereți, reveneau peste mesele goale, săreau chițcăind și într-adevăr unul îl atacă și el scoase un țipăt și smuci din fundul lui mare cu o mișcare abjectă, urlând către Bacaloglu: "Du-te, mă, în bida mă-tii și omoară-i odată!" Vintilă se apropie și el
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]