57 matches
-
într-o stilistică care cores- punde generic hiperbolei, cu alte cuvinte devine accesibilă deformărilor. În Tempora, naratorul, un martor deloc inocent și evi- dent interesat al înregistrării unui destin excepțional, urmărește cariera studentului în drept, Coriolan Drăgă- nescu. Onomastica reflectă chiasmul unei dereglări de scală, prin altoirea de un ludic subversiv a grandorii prin evocarea confirmativă a numelui unui erou consacrat pe trunchiul comun și infirmativ al banalului. Căci nu există un inamic mai perfid al eroului decât banalul, ordinarul cotidian
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pasaj liric către următorul episod prozaic. Ajuns la bancă pentru a încasa cele două sume, Lefter este pus în fața a ceea ce cu sintagma de „ironie a sorții”, face ca în ecuația absolutului și a simetriilor perfecte să se strecoare un chiasm demonic, o inversiune malefică, pentru că demonologia privilegiază inversiunile. Reacția lui Lefter are ca și în celelalte episoade caracte- risticile unei crize de isterie : „ș-a-nceput să se jelească, să se bată cu palmele peste ochi și cu pumnii în
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
absurdului la Eugen Ionescu ăBătrânul și Bătrâna în Scauneleă, la Becket ăVladimir și Estragon sau Lucky și Pozzo în Așteptându‑l pe Godotă cu obstinația pentru meca- nisme maniacal-ludice transferate limbajului. Reîntorcân- du-ne la Caragiale, inversiunea figurilor este esențială, chiasmul reglează și tensiunea care face din acest cuplu de forțe un dispozitiv alimentat în permanență de „setea de intemperanță” ăHoria-Roman Patapieviciă a unuia dintre personaje. Pe cei doi, Lache Diaconescu și Mache Preotescu, îi desparte onomastic o consoană, L și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
trebuie să ne resemnăm în fața acestui determinism categorial. Există chiar și în limbile indo-europene proceduri discursive "atipice, centrifuge, chiar transgresive" 899, ce permit o reprezentare mai complexă a lumii, în care să-și găsească loc diversitatea antagonistă sau contradicția dinamică. Chiasmele, cuplurile lexicale antonime, oximoronii etc., prezente în limbajul primilor gânditori presocratici, în retorica poetico-filosofică barocă, în lexicul și sintaxa limbii germanice, mai ales din epoca romantică încoace, sunt exemple pe care profesorul francez încearcă să le scoată în evidență 900
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un context în care alternativele sunt ierarhizate (amintind de scalele pragmatice propuse de Fauconnier 1975), denotația de focus se atribuie unui element ocupând una dintre extremitățile scalei (126). În termeni mai generali, este vorba de o strategie de formare a chiasmului (Croitor 2014, Zafiu 2014), cu toate efectele discursive antrenate de această figură sintactică. (126) Și toți cei ce voru lăsa casele-șu, sau frații, sau surorile, sau tatălu, sau muma, sau muiarea, sau satele, dereptu numele mieu, cu o sută de
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de intersecție, alegoria: "Artiști ! Pe vremuri știați/ să ne reprezentați în armuri, cu niște/ coifuri ciudate pe cap, conducând/ care-alegorice, trase de/ dragoni, caracatițe și mai ales/ de-acei
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
E cazul unei culturi mature, cea de care vorbea, de pildă, Noica, atunci cînd recomanda ca filozofia, spre a nu rămîne o activitate desprinsă de realitate, să fie însoțită de studiul unei științe exacte. Concluzia autorului, formulată sub forma unor chiasme de factură paradoxală, este: Dacă nu ai cultură generală ești incult, dacă ai doar cultură generală ești o persoană de mîna a doua." (p. 155) sau "Doar cu cultură generală, ne sufocăm. Fără cultură generală, pierim." (p. 183). Dar dintre
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
contemporaneitate. Autorul examinează patru categorii figurative, patru "mari dominante retorice" din textul Istoriei ieroglifice în încercarea de a izola patru din principalele componente ale construcției persuasive urmărite tot timpul în filigranul cercetării sale: figurile inversiunii și ale reversibilității (anastrofa, hiperbatul, chiasmul ș.a., care se pretează adeseori "abuzului formalist" atît de frapant în cartea lui Cantemir, de unde și decupajele suprarealiste care s-au practicat, de Nichita Stănescu dacă nu mă înșel), figurile incongruentei (care sînt urmărite și în compoziția narativa a românului
Barocul lui Cantemir by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Imaginative/14771_a_16096]
-
abordarea. Ei văd în fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de înregimentare ideologică pentru ei, cînd, de fapt, tocmai ea, imprecația și tocmai ea, antimetabola (aceleași cuvinte repetate în chiasm de o parte și de alta a unei axe de simetrie, de pildă: "Revoluția conduce oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția") sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
imboldul dicteului automat la care se pretează absolvenții de filologie. Cazul la care mă refer este cel al lui Gabriel Liiceanu. Prins între cei doi pini ai lui Sinis - talentul literar și profunzimea filozofică -, Gabriel Liiceanu e rodul unei fericite chiasme umaniste: în el s-au încrucișat elementul liric al efuziunii estetice și rigoarea legată a ideilor spuse cu sens. Se subînțelege, fiecare calitate îl face indezirabil în ochii taberei aferente, motiv pentru care mulți doresc ca chiasma să se preschimbe
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
observație despre titlu, care, în prima ediție, din 1925, era exact acesta, identic cu cel al capodoperei lui Creangă. Între timp, probabil, tocmai sub presiunea crescândă a unei asemenea zdrobitoare coincidențe, Editura Humanitas a preferat să disloce sintagma printr-un chiasm. De aceea nu trebuie să contrarieze prezența, în articolul meu, a ambelor variante. Am recurs la acest compromis din motive de precizie istorico-literară, dar și, uneori, din pricini stilistice. Din copilărie. Amintiri și Amintiri din copilărie sunt una și aceeași
O generație pierdută by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4333_a_5658]
-
fraza epică, sinestezia, refrenul-laitmotiv etc. Se acordă o atenție lexicului și nivelului lexico-semantic al termenilor care nu doar sensibilizează, cât mai ales, devin purtătoare de sensuri conotative. Remarcăm și tehnici de subtilitate specifice poeziei lirice. Spre exemplu, în Primenire, suprapunerea chiasmului cu refrenul-laitmotiv (strofele I și VI) accentuează o stare de revelație orfică: „Tu iar vii din eternul mister, primăvară, / cu violetul prea tandru adus de departe / și, Doamne, ce pură ți-e noaptea afară / când ochiul de umbră lumina desparte
Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
cu tranzitivitatea ei, cu biografismul ei, cu cotidianismul ei (și, arată criticul, chiar cu decepționismul ei) se află într-o zodie ivănesciană. Cea din urmă piesă a prezentei antologii se intitulează tot crezând că am mai putea începe - dar cum? Chiasmul e evident. Ajuns spre finalul vieții (poemul e din 2003, din volumul Commentarius perpetuus 2), Ivănescu se gândește preocupat de debut, de resuscitarea unei epoci inaugurale: „ne spunem așadar - a câta oară? - că am putea începe/ din nou - ca și cum n-
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
a trebuit să recurgă la aglomerarea figurilor, de exemplu la suprapunerea într-o singură frază a mai multor figuri. Dragoș Moldovanu dă exemplul unei perioade din prefața Divanului (D., 11-13) în care se suprapun cinci procedee de reliefare: ritm, rimă, chiasm, hiperbat, inversiune. Deci Cantemir ajunge, pentru rezolvarea crizei, tocmai la particularitățile stilului baroc. Cu privire la această ipoteză voi formula o observație. Dacă barocul cantemirian este definit numai stilistic, ca la Dragoș Moldovanu, și dacă apariția acestor particularități stilistice sunt rezultatul evoluției
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
Hasdeu în probleme literare, apoi, la ora 19.00, ajunge în Ploiești, la bufetul gării, patronat de Dobrogeanu-Gherea. Aceleași întrebări. Conform Martei Petreu, cele două vizite (și implicit cele două articole care-au rezultat) au fost gândite cumva împreună, în chiasm. De fapt, e mai mult decât atât, adică mai mult decât contrapunerea a două tipuri de atitudine prin două tipuri de oglindire ironică. Dipticul e de fapt „un quatuor literar”(p. 62), spune autoarea. Căci e precedat de Criticele lui
Filosofie și conștiință artistică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4746_a_6071]
-
braț se agățase ca să nu-i despartă mulțimea. Părea că nimeni altcineva nu mai vedea minunea catifelată, pată sîngene pe vernilul jegos al țevii, de parcă el n-ar fi fost acolo, ci pe retinele fetei, de unde, răsucindu-se în viitoarea chiasmului optic, și-ar fi întins aripile în ambele emisfere cerebrale din craniul ei. Și, într-adevăr, numai la trecerea Mariei fluturele s-a desprins, fâlfâind ca o jucărie automată din aripioarele țepene pe deasupra capetelor turmei înghesuite-n tunel și a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
născuți orbi și care-au rămas orbi toată viața în ciuda ochilor și a nervilor optici intacți, virtual funcționali; despre cei care, dimpotrivă, având zonele vederii din scoarța occipitală normal dezvoltate, totuși nu pot vedea din cauza cine știe cărei atrofii sau disfuncții din chiasmul optic sau din retină; despre cei cu cataractă la ambii ochi sau cu invadarea vitrosului de sânge; despre cei ce n-au noțiunea văzului, așa cum nu putem avea noțiunea a ce simt peștii cu linia laterală sau a ce simte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
al cărui zeu? al cărui atlant uriaș? - și că ochiul se deschidea acum către o lume de un grad mai înalt. Din structurile cerebrale generând visul ale acestei ființe ce plămădea în somn lumea noastră fusesem răpit și cărat prin chiasmul și nervul optic, strecurat prin covorul policrom al retinei și silit să privesc, din miezul globului cristalin, către o lume orbitoare, orbitoare... Pleoapa se ridica tot mai mult, lumina de dincolo de lumină mă izbea ca o coloană monstruoasă coborând din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și lifturi și nopți și fețe monstruoase, nemaivăzute vreodată, și tot fluxul ăsta organic și psihic și tragic și etic și muzical e trimis mai departe, prin fontanelă, pe căile ascendente ale Dumnezeirii, prin sinapse mistice și axoni angelici către chiasmul optic al minții ce ne cuprinde și de acolo-n talamusul karmei și-n proiecțiile către arii senzoriale în care sfinții și judecătorii stau în mănunchiuri, cu cercuri aurii în jurul țestelor transparente, scoțând limbi de flacără și cianură, măsurând, cântărind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cuarț, până ajungeau la adevărații fotoreceptori, celulele conținând magica rodopsină, aceeași în ochii creveților, ai oamenilor și-ai îngerilor. Aici fantasticul mozaic de culori își convertea intensitatea, contrastul, forma, culoarea în impulsuri electrice care străbăteau axonii nervilor optici, se-ncruci-șau în chiasm, ajungeau în nucleul dorsal geniculat al talamusului, de unde, ca dintr-o lentilă divergentă, porneau proiecții spre zona optică primară, aflată în jurul fisurii calcarine a lobului occipital, în partea cea mai din spate a craniului. Aici imaginea inversă transmisă de retină
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
abordarea. Ei văd În fructele intelectuale ale reacțiunii de șarm orice altceva decît exerciții de stil. Dimpotrivă, stilul e primul semn de Înregimentarea ideologică pentru ei, cînd de fapt tocmai ea, imprecația și tocmai ea, antimetabola (aceleași cuvinte repetate În chiasm de o parte și de alta a unei axe de simetrie, de pildă: „Revoluția conduce oamenii mai degrabă decît oamenii conduc Revoluția”) sînt semnele unei intenții, chiar camuflate, literare. Altă figură de stil remarcată de Compagnon la antimoderni este tautologia
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cremă de față; • manevrarea intertextului: Je pense, donc je lis La Presse (intertextul cartezian generator dubito, ergo cogito, cogito, ergo sum adaugă o conotație de raționalitate și elitism actului cotidian de a citi ziarul "La Presse"; • permutări sintactice (de tip chiasm): "inteligența are nevoie de spațiu; spațiul are nevoie de inteligență". În sfîrșit, la NIVEL SONOR formularea pregnantă este efectul simetriilor, paralelismelor, recurențelor. Cu titlu de exemplu menționăm: • armonia, aliterația: "Într-o lume nesigură ASIROM vă asigură"; • structura rimată a mărcii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
trebuie concepută ca ecologie culturală, implicînd două dimensiuni: o ecologie informațională (aptă să reducă suprareprezentarea politicului și subreprezentarea socialului: sărăcie, șomaj, feminizarea sărăciei, criza instituțiilor) și o ecologie etică (semnificînd o politică a moralității opusă imoralității politicii, pentru a relua chiasmul lui Adam Michnik). Cauțiune a adevărului, infrastructură a mentalităților și opiniilor ("cred pentru că am văzut la televizor" sau "nu cred pentru că nu am văzut la televizor"), mass-media operează în amonte și în aval ca instrument al schimbărilor democratice și ca
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
sfârșitul unui vers/unei strofe/unui enunț și la începutul versului/enunțului următor/al strofei următoare: Veșnic este numai râul, /Râul este demiurg. (M. Eminescu); Și tot nu searată cetatea din vise. //Cetatea din vise departe e încă... (Al. Macedonski) - chiasm (repetarea a doi termeni cu schimbarea ordinii): Când prin această lume să trecem ne e scris / Ca visul unei umbre și umbra unui vis. (M. Eminescu) Enumerația este o figură de stil care constă în realizarea unei coordonări sintactice în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fi recunoscut și chiar definit prin formulele stilistice pe care le-a consacrat. Jencks afirmă că printre cele mai reprezentative figuri retorice postmoderne se numără paradoxul, oximoronul, ambiguitatea, dubla codificare, "armonia dizarmonioasă", amplificarea, complexitatea și contradicția, ironia, citarea eclectică, anamnesis-ul, chiasmul, elipsa etc. În urma aplicării acestora, postmodernismul îi apare ca fiind "schizofrenic față de trecut: la fel de determinat să rețină și să păstreze aspecte ale trecutului, precum este să meargă înainte; încântat de regenerare, și totuși dorind să se elibereze de formulele moarte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]