194 matches
-
Oare ne ascultăm cu-adevărat copiii?“ a citit, apoi a ridicat ochii umezi către Alice. Pe cuvânt că eu îl ascult. Ore întregi, în fiecare noapte, ca să fiu mai precis. Spre surprinderea lui, Alice a început să chicotească. Era un chicot absolut diferit de obișnuita hlizeală a Amandei. Era un hohot pornit din gât, cald, care făcea ca lumea să pară, dintr-odată, un loc mai bun și mai luminos. Ce problemă ai exact? l-a întrebat ea. —Îmmm, păi, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
meargă undeva să socializeze, astfel încât revigorarea activității culturale a fost benefică tuturor. În cele două ore, seara, când era curentul întrerupt, la lumina lumânărilor sau a lanternelor, tinerii se îmbrățișau, iar nevestele învățau gustul trădării. Întreruperea curentului era întâmpinată cu chicote de râs și cu țipete. Și cum tineretul știe să facă plăcut și un lucru neplăcut, pana de curent era așteptată cu bucurie de toată lumea. Pe întuneric, oamenii se simțeau cu mult mai liberi. Medicul veterinar venea uneori cu chitara
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
tabletă de sare. — Sunt însurat cu muierea cea mai setoasă de sânge din lumea întreagă, i s-a adresat el doamnei Silsburn, scoțând un nou chicotit glumeț. Dintr-o automată deferență față de rang, aproape că am chicotit și eu - un chicot scurt, stupid, soldățesc și străin, care voia să ateste că sunt de partea lui și a tuturor celor din mașină împotriva nimănui. — Vorbesc serios, a reluat doamna de onoare. Doar două minute - asta-i tot ce cer, fraților! Ah, dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
arată vasul, Bossului: În curte, este o cișmea. Mergi și umple-l, de trei sferturi și grăbește-te înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și Dănuț și se umflă de chicote, în forul său interior. Ce baftă, pe capul lui sec! sughiță Fratele. Odată ce-i vede nașul, băgăjelul finului! Micul băgăjel, micul băgăjel, oare ce-i în el? Taci, măi, cu prostiile, că vine! Șșșt...! Dă-l-ăi încolo, nu e cazul să
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
conținutul lexical al termenului (termenilor) prin care se realizează complementul indirect și/sau de prepoziția cu care acesta se construiește. În funcție de acești factori, complementul indirect poate indica: • originea „obiectului” (sau subiectului) acțiunii verbale: „Din demon făcui o sfântă, dintr-un chicot, simfonie, Din ochirile-ți murdare ochiu-aurorei matinal.” (M. Eminescu, I, 30) • apartenența obiectului (sau subiectului): „Dar toate și toți îmi sunt dragi / Și-aparțin tuturor.” (A.E. Baconsky, p. 35) • limita spațială a acțiunii verbale: „Veniți lângă mine, tovarăși, / Ca
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
departe. Toți ascultau și, deodată, Corneliu Mănescu intervine: "ce-ai spus măi, eu te credeam mai deștept, ha, ha." Toți au înlemnit și au lăsat capul în jos, ca să nu li se vadă reacția, cu excepția mea, care am scăpat un chicot (pentru care colegul meu s-a și supărat și, pe bună dreptate, mi-a reproșat). În acea seară, spre a-l chinui, Mănescu repeta "măi....te credeam mai deștept, dar..." În realitate, Corneliu Mănescu era aproape de noi, lucra alături de noi
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Strada întâlnirilor, a paradei modei și mai ales a promenadelor, faimoasele promenade de sâmbătă și duminică seara, la care participa toată tinerimea târgului, revărsată ca un șuvoi dintre Piața unirii și Corso... La fiecare pas... de la simple salutări, zâmbete, până la chicote, izbucniri de veselie și de voie bună. Era aici, tot Iașul... de la cei cu stare, până la cei nevoiași veniți din mahalalele sărăcăcioase de pe malurile Bahluiului și ale Nicolinei, pentru care ieșirea de sâmbătă seara, reprezenta bucuria vieții lor și o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
neînvățat” și târât prin toată cetatea. „Iară când cel ce târa pe suntul a ajuns Între locuințele jidovilor [În original, iudeiskaia jilișcia], chiuiau jidovii, Întorcându-și fețele și cu cele ce se aflau În mâinile lor aruncau asupra suntului, producând chicote fără de rânduială și absurde. Iară unul dintre ei, alergând În casă și scoțând o sabie, a ajuns pe suntul și Îndată i-a tăiat cinstitul lui cap și așa, deslegând și restul trupului, l-au lăsat la un loc cu
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
viața lui Isus. Și asta nu numai pentru că viața lui Isus a reprezentat modelul suprem al vieții sfântului creștin, dar și din cauză că - pentru mentalitatea creștină - evreul deicid a fost modelul evreului hagiocid. Imaginea „jidovilor” batjocorindu-l pe Sfântul Ioan („producând chicote fără rânduială și absurde”, la Grigore Țamblac, sau „striga jidovii cu râsuri și cu ocară pe svântu. [...] Râsuri și hihote făcea”, la Varlaam, sau „râsuri, hohote făcea”, la Picu Pătruț) este preluată din cunoscutele episoade evanghelice În care evreii Îl
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Sultan. Schimbul a continuat cu Întrebările presei americane adresate ministrului din Oman și viceversa. Ședința s-a Încheiat cu un gest de strângere de mână „virtuală“ pe care l-au făcut ambii oficiali. Acesta a părut oarecum amuzant, trezind câteva chicote, dar, se pare, a avut efect pentru toată lumea. Procesul În sine a implicat mai mulți oameni decât dacă echipele ar fi trebuit să călătorească spre o destinație sau spre cealaltă. Conectarea digitală a eliminat oboseala și i-a mulțumit pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
mijlocul Postului Mare), că nu se mai ouă găinile. Cînd primăvara vezi grauri mulți zburînd e semn că ai să scoți mulți pui de găină pe vară. La Lăsatul Secului de brînză, sara, să te duci în obor, să dai chicot și să zici: „Găinile tele (ale vecinului) sînt necîrcîitoare, neouătoare și neclocitoare, iar ale mele sînt și cîrcîitoare, și ouătoare, și clocitoare“, că vei scoate pui mulți pe vară. Oul cel dintîi al vreunei găini se ia pe mînă, se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cu brațele. — Suntem atât de încântați să te cunoaștem, dragă Elinor! Luke ne-a spus atâtea despre tine! În clipa în care își îndreaptă ținuta, remarc că i-a șifonat gulerul lui Elinor, și nu-mi pot reprima un mic chicot. — Ce drăguț e aici! continuă mami, așezându-se. Totul e grandios! Se uită în jur, cu ochi curioși. Ei, ce comandăm? Un ceai sau ceva mai tare, ca să serbăm fericitul eveniment? — Ceai, cred, zice Elinor. Luke... — Mă duc eu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
pictorul incomparabil al unei umanități care nu și-a irosit copilăria-, fiindcă forța lui cosmică constă în capacitatea de a sugera farmecul inefabil al vârstei, ―el neavând de spus despre copilărie mai mult decât alții, dar o spune mai altfel: chicotul lui este mai plin, sună ca o voce minunată distinsă dintr-o gloatăăG.Călinescu). Umorul și limbajul lui Creangă în ―Amintiri din copilărieși în ―Povestea lui Harap-Alb Mihail Sadoveanu îl situează pe Creangă alături de Ion Neculce, ca pe înaintașul și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
pe lângă ea. Apoi alta. După care am auzit ceva. Ca un hârșâit. Venea de dincolo de ușa dormitorului, iar dunga de lumină de la baza ei s-a stins. După care am auzit sunetul distinct al unui chicotit. Am scos un geamăt. Chicotul de dincolo de ușă continuă să răsune. Însă era un chicotit lipsit de umor. Aplicele nu mai pâlpâiau și singura lumină de pe coridor era a lunii care se revărsa prin fereastră mare care dădea spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre grădină. Îl vedeam pe Victor cu urechile ciulite, privind fix spre casă, ca și cum ar fi stat de pază (dar împotriva cui?), iar în spatele câinelui nu era decât câmpul, și sub luciul luminii lunare semăna cu un lințoliu de argint. Chicotul se transformă într-un țipăt ascuțit. Am înaintat și eram doar la doi pași, când am auzit ușa deschizându-se. - Hei! Cine-i acolo? Vocea mea n-avea nici un timbru. Am întins mâna după pistol. Țipătul încetă. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
căutîndu-mi cheile prin buzunare. Dintr-o garsonieră se aude cum sforăie proprietarul ei un pensionar -, iar din garsoniera unei fete nu știu prea bine cu ce se ocupă -, se aude muzică de la pick-up, muzică în spatele căreia deslușeam de multe ori chicotele fetei. La vecinul meu e liniște, ceea ce, pentru ora asta, înseamnă că nu e acasă. La mine în ușă, deasupra clanței, stă un bilet. Vreau să-l iau și să-l bag în buzunar nedesfăcut, dar pentru că-i împăturit doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
măști din papier-mâché fabricate În Taiwan și dantele urzite În Coreea. Intră În secția de poliție și schimbă saluturi prietenești cu cei doi ofițeri de serviciu. — Nici urmă de ea Încă, la capitana, spuse unul dintre ei, apoi adăugă un chicot disprețuitor la ideea că o femeie putea fi ofițer. Auzindu-l, Brunetti se hotărî să i se adreseze, cel puțin dacă avea să se afle În raza auditivă a celor doi, cu apelativul gradului și să-i ofere toate semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
nedumerită, Ambrogiani explică: — Păi, n-a fost niciodată dat ordin precis - ceva de felul ăsta nu e niciodată -, dar vorba circulă că signor Gamberetto și afacerile lui nu trebuie cercetate prea amănunțit. — Altfel? Întrebă Brunetti. — O, făcu Ambrogiani cu un chicot amarnic, nu e niciodată atât de brutal. Este pur și simplu sugerat, și oricine are un dram de minte Înțelege ce Înseamnă asta. — Și nu se apropie de signor Gamberetto? — Întocmai. — Interesant, opină Brunetti. — Foarte. — Așa că-l tratați ca și când ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
povești, de noutăți, astfel încît podul moarei era mai mult o piață de târg decât streșina unei case. Adeseori, neștiut de nimeni, ședeam și eu pe-un sac de făină, cu luleaua aprinsă și cu pălăria lăsată pe ochi, în chicotele fetelor, în poveștile bătrânilor, în înjurăturile bărbaților, în scârțâitura amorțită, însă dulce a unei vioare vechi, pe care un țigan bătrân o făcea să răsune când vesel, când plâns. Fața neagră și espresivă, barba albă ca zapada, ochii mai stinși
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ferestei închisorii. Veni bătrânul în ornatul lui... El era și mai ciudat și mai fantastic ca mai nainte. Bonetul îi sta strâmb pe cap, părul lui lung și sur flutura în vânt. Când evreica-l văzu începu să râdă cu chicot de bucurie. - Ai sfârșit palatul tău cel nou? întrebă ea. Cu odăi frumoase îmbracate-n mătase roșie, cu oglinzi nalte de șapte coți în care să mă văd goală din creștet pîn-în călcâie... Da, goală, albă ca omătul în acele sale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
iar... o clipă suspendată... - O, Rodope! Rodope, murmură el trist. Ce am numit eu Rodope [? ]... o umbră. Regele ieși și trânti ușa după sine... Oglinda singura. se-ncreți ca suprafața unui lac... glasuri se certau în fundul ei ca sfada valurilor... Chicot și plâns... țiuit, urlet... suspin și un glas mare începu să râdă pin tot caosul de glasuri mici... - O, inamicul meu cel mare... spunea un glas ce îmbla pin sală... Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra pasurilor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
în soarele de iarnă și parcă eternul părinte al vieței îl împlea de sănătate și-mprospătare... Nu! Nu! nu voi s-o mai văd... El vedea în ziua caldă de iarnă copii jucîndu-se pe strade și *** îndu-se cu mingi de omăt... chicot, râs, veselie... Toată natura naivă și bucuroasă că trăiește, numai [el] întunecat, nefiind bucuros de viața lui, el cu naivitatea lui pierdută, cu ochii adânci, cuminți, însă fără de speranță... "Și se zice că nu e fericire-n lume", murmură el
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
dubiu că intrasem deja În rol și eram tratată ca atare. Pentru mine fusese până În acel punct Șaman 93 doar un joc, pentru el - nu. Iar instrumentul lui se Înzdrăvenise deja, incitat de refuzul meu neașteptat. Din camera alăturată răzbeau chicotele și gângurelile Catincăi și ale Brunetului ei, care se vedea că nu pierduseră timpul. Atașamentul față de propriul ego devine un basm În clipa În care ai În față un mascul feroce care așteaptă să fie satisfăcut. Am râs și eu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
unor perechi filme de porno, se scorojește și ruginește, au mai rămas pe ea literele JUTOR și, dedesubt, SALV - rămășițe haotice ale unui apel la restaurarea istorică. Cinematografele copilăriei, cu miresmele lor dulci și catifeaua închisă la culoare, cu șușoteli, chicote și mâini înlănțuite, țin tot de istorie. AJUTOR SALVEAZ|-M|. În foaier exista un fel de havuz maur, pe apa zglobie săltau lumini colorate. Magazinul de muzică Chords ’n’ Records pe care îl ținea Ollie Fosnacht cu douăzeci de ani
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
ne eliberăm de teama de a privi în lăuntrul nostru, în abisurile noastre ? M.L.C. Sunt convinsă că, dacă există așa-zisul "duh al mortului", care mai rămâne o vreme printre noi, privindu-și propria înmormântare, Mozart ar fi avut un chicot de râs: "ia te uită, ce frumoasă înscenare! Dar nu ei au făcut-o! Eu am făcut-o!" I-a plăcut să glumească, să se travestească și cred că atunci era travestit într-unul dintre cei doi-trei care-l duceau
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]