1,541 matches
-
dar și un protest romantic împotriva încercării de a elimina minunea și misterul. De altfel, Eichendorff e convins că o astfel de stare nu poate dura la nesfârșit; copacii "se întind, cu dor, să iasă din încolonare". Fîntânile țâșnesc, florile chicotesc, totul înmugurește, foșnește, strică opera foarfecilor. E un asalt neașteptat, luare prin surprindere; "primăvara vine peste noapte", jucăușă, înaripată, deloc violentă, totuși irezistibilă. Descătușarea poate însă uneori să și sperie: copacii șușotesc și-ntind "antene stranii, gâturi de cămilă și
Revolta împotriva grădinii ordonate by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/16419_a_17744]
-
gură, ca tăurașul Ferdinand, se țin de mâini și, din când în când, se îmbrățișează cu dragoste. Deasupra lor zboară porumbei, fluturi și albine, iar printre picioarele lor merg de-a bușilea bebeluși, care aleargă după cățeluși zglobii și smotocesc, chicotind, puișori pufoși de pisicuță. Doamne, ar fi așa frumos! Și atât de puțin ne desparte de această lume a bucuriei! Doar câteva ore de terapie... DE AICI.
Cu galeriile la psiholog by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19859_a_21184]
-
și eu. Traian: Da. Mergi să-mi aduci un pahar cu apă, hăhăhă. Boc lasă, umil, cărțile pe masă, cu fața-n jos și pleacă după apă. Traian le ia, se uită la ele, râde, i le arată Elenei care chicotește, alege două mai bune, le ia el, îi pune lui Boc la schimb două cărți de-ale lui, proaste, și le pune la loc cu fața-n jos. Traian: Cine începe? Vadim (cu voce tunătoare): Eu. Traian: Țeapă. Încep eu
Dezvăluire șoc despre guvernarea Boc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19982_a_21307]
-
a lungul întregii vieți/ adevăruri încă neprobate pe propria piele/ dar iată valabile pentru rapiță măr și lalele / Acea amețitor de iminentă catastrofă/ O auzeam acum anunțată de-o profă/ Ascultam înfiorați cu toții gură-cască/ Doar cei mai tâmpiței îndrăzneau să chicotească” (...) Poet destul de puțin cunoscut, autor a doar două volume de poezie, lui Florin Dumitrescu îi este de ajuns spațiul unui singur poem pentru a-și demonstra virtuozitatea. Manierizând de cele mai multe ori în genul lui Șerban Foarță, Florin Dumitrescu a învățat
Posteritatea lui Leonid Dimov by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2603_a_3928]
-
m-ai fericit. Apoi urându-i cele cuvenite-și luară rămas bun. Sclavii lui Perigen duceau acum o dublă po vară. Pe străzile Romei, ceata trecea călcând sub sandale primele raze de soare. II Dezmățul se sfârșise. Câteva bacante băute chicoteau. Perigeu, se așeză pe treptele băii, chemând sclava tracă la dânsul. Trupul îi tremura ca bolnav. Bacantele triste plecară să-și vindece rănile ciupiturilor cu uleiuri de măslin. Soarele pătrundea prin plafon, săgetându-l. Și așteptarea asta-l duru. Când
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
totul de vânzare? Interacțiunea cu publicul, devine naturală, mai ales după ce ți se oferă și un pahar de lapte (valoarea acestuia fiind suma pe care o plătește contibuabilul român pentru cultură). Întrebările actorului încep să găsească răspunsuri în sală, se chicotește, se râde, uneori, înainte de a se spune poanta (spectacolul a fost în limba engleză, iar conținutul subtitrării în limba română era proiectat cu 2, 3 replici înainte de a le spune actorul, adică, un alt motiv de amuzament...) Discuția despre un
Festivalul International de Teatru de la Sibiu 2014 [Corola-blog/BlogPost/98637_a_99929]
-
făceam că-l trag de păr și de urechi pe Gogu și icneam eu, iar el râdea. M-am supărat și i-am șoptit : - Nu mai râde că-ți rup urechile de-adevăratelea ! N-a înțeles și a continuat să chicotească. Noroc că eram în ultima bancă, dar Mihăiță ne-a observat șolticăria. A venit la mine și mi-a șoptit : - Fii atent că de data asta te iert! Ți-am pus la catastif doar două liniuțe. Mâine dimineață vii la
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
multe feluri, nu pot! Andreea mi-a aranjat o porție de tartă dublă, jumătate tartă de ciocolată cu nuci și mentă, jumătate tartă de pere, mere și ghimbir, scufundată în sos de vanilie. Vai de mine! Când am ajuns, am chicotit un pic fiindcă cei de la masa din spate au mâncat și ei câte o porție și aproape că au implorat pentru încă una la pachet. Eu, mare amatoare de dulciuri, am pufnit puțin cu superioritate : slabi de înger, ușor impresionabili
Beca’s Kitchen, home-cooked food în buricul orașului [Corola-blog/BlogPost/98243_a_99535]
-
de extaz. Rezultatul: vreo 20 de cărți de bucate. În ce mă privește, atunci când fac cadouri, sunt sfâșiată între două obiective: aș vrea să fie și practic, dar să fie și amuzant. Să-i și folosească omului, dar să și chicotească (sau chiar să râdă) atunci când îl primește. Rareori cele două deziderate se întâlnesc în același obiect, așa că, atunci când am de rezolvat o astfel de problemă, viața nu mi-e tocmai ușoară. Ultima oară când am vrut să fac un cadou
Cadouri funny sau cadouri practice? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20836_a_22161]
-
sfâșietoare pe care am trăit-o în a doua parte a acelei zile. O senzație ca aia pe care-o ai când te părăsește iubirea vieții. Starea aia de “singurătate printre oameni” pe care-o ai când în jurul tău toată lumea chicotește și ciripește, iar tu, mut și trist, asculți muzică în căști, încerci să te concentrezi să lucrezi și nu te gândești decât la EL, scumpul, minunatul, dulcele și iubitul tău internet, care obișnuia să-ți facă munca și viața mai
Această postare ar fi trebuit să apară mai devreme by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20861_a_22186]
-
alții o oră, ba n-o pierd, o câștig trecându-mi mâna peste zeci de titluri, unele știute altele neștiute. Afară e furnicar de lume, la o terasă înveșmântată în voal transparent se bea bere și se râde, câteva eleve chicotesc împărținduși covrigi calzi cu mac în cealaltă parte a străzii, un adolescent își aprinde o țigară sub privirea necruțătoare a figurii de ghips cocoțată în vârful clădirii de cine știe când. Trec pe lângă cofetăria de unde veghează tumultul lumii din tăvițe
Vineri după-amiaza [Corola-blog/BlogPost/99867_a_101159]
-
pe care l-a făcut vreodată, însă eu pur și simplu refuz să fiu de acord, consider afirmația asta ca fiind complet aberantă. În primul rând, e un film care te face să râzi. Te face să râzi și să chicotești inteligent în loc să zâmbești tâmp. Asta nu are niciodată cum să fie un lucru rău. E un film șarmant, proaspăt, încurcat și ștrengar ca un flirt. Povestea este de fapt un colaj de povești, ați mai văzut cu siguranță genul în
Din dragoste pentru Roma [Corola-blog/BlogPost/97440_a_98732]
-
cu grijă ușa-n urma mea ca să urmez traseul străzilor înguste precum odinioară când copil pe poarta casei lin mă strecuram cu sufletul la gură așteptând - cutreierând câteva zvârlituri de băț prin lume - să întâlnesc nevăzutul iar lumea-nveselită mă privea chicotindu-mi complice hei lumee luumeee vesel se pițigăiau vasilache și-n ison marioara când - între turele de călușei - ca pe un titirez mă răsuceau ispitindu-mi privirea cu femeia sirenă scuipători de flăcări păpușă de ipsos vopsita strident sau înghițitorii
CHIMERE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383670_a_384999]
-
că mănâncă omul, că bea, că vrea să știe totul despre foștii colegi, dar să nu te uiți la femeia ta, să vezi ce face timp de două ore? Păi, e posibil? E drept că și ea a gustat, a chicotit din când în când, dar de cum îmi prindea privirea, îmi făcea complice cu ochiul și imediat după aia zâmbea nu știu cum, părea puțin fâstâcită dar dacă trecea un minut și mă uitam la ea, iar îmi făcea cu ochiul. Prisăcaru ăsta
SCHIŢE UMORISTICE (82) – ZODIA LEULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380125_a_381454]
-
DORUL (partea a II-a) Povești de dor M-o-mpins diavolu-ntr-o seară Să-mi iau ceata și pe-afară Să pornim hai-hui prin sat La fete de măritat. Oarbă, luna ne pândește, Mândrele le-adăpostește, Prin cotloane și unghere Chicotind a îmbiere. Nu-i nici vorbă de bujori Arși și-ntinși în obrăjori. Numai ochii strălucesc, Flăcăii-i-ademenesc. Strânse-n brațe, se feresc De sărutul fecioresc, De pe buze să li-l soarbă. Scapă și-apoi fug în grabă, Înspre crâng, sub
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
în muzica eternității, o ploaie caldă de vară. Evadarea spre absolut, zâmbetul de fericire, emoția care se aprinde , toate valsează în simfonia celei mai curate iubiri: „Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind/ Cum îmi țineam umbrela bucuriei/ Deschisă peste umbră. Chicotind/ Te-ademeneam în lumea nebuniei.// Dansam în ploaie. Te strigam râzând/ Pe numele de cântec ce zvâcnește/ În partituri de dor... S-alergi vibrând/ Spre șansa noastra de-a ne fi poveste...” (Dansam în ploaie...) Aura Popa închină unul din
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
a luat-o razna, cam așa: Diriga observă un F barosan lîngă numele lui Năstase. Miaună: - Dar, Derrin, iubire, e atît de nesuferit... Și îl privește lung, și genele ei fîlfîie... - Da, Derrin, e un gras prost, aprob eu. 007 chicotește ca o școlăriță: - Așa-i, nici eu nu înțeleg de ce-l mai ținem... Și harști!, cu X-ul, ca pe vite. Pe tăcute, îi mai arăt cu degetul încă vreo doi grași proști." (pag. 41) Alte și alte asemenea povești
Sociu contra Sociu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8416_a_9741]
-
și postmodern. Semiîntunericul intensifica misterul și, într-un fel, clandestinitatea prezenței lui. A acțiunii, a limbajului. Nu prea văzusem așa ceva pe la noi. Poate doar în timpul Pieții Universității cînd apăreau de peste tot fotoreporteri străini cu aparatură ciudată, ca de pe altă planetă. Chicoteam de fiecare dată, cu mîna la gură, ca babele știrbe de pe uliță, cînd îi vedeam cu tot acel harnașament impresionant, porniți pentru atac ca la război, așa ca grecii și romanii din Troilus și Cressida. În fine, după cîteva zile
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
dreapta/ sunt casele noastre și copiii,/ la stânga umbrele și morții...ť" (Un râu); În preumblările mele nocturne/ merg pe străzi (mereu în pantă)/ însoțit de două cărămizi:/ ŤIubitele mele mâini, le zic,/ de când v-ați transformat astfel?ť/ Iar ele chicotesc,/ aruncând ocheade ciudate una alteia:/ ŤDe când construiești/ și construiești și nu mai/ termini de construit/ ce-ai început... De atunci ne-am transformat/ în cărămizi și tăblițe de lut ars,/ pe dosul palmelor noastre/ e scrisă toată istoria lumii
Hyde Park by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8421_a_9746]
-
casă, oftă și plecă să-și ajungă copiii. La praznic merseră și autoritățile locale, primarul și secretarul primăriei, care apărură doar după înmormântare, la poarta cimitirului. Și, desigur, șeful de post. Directorul școlii nu mai putu să meargă. Unii spuneau, chicotind, că nu l-a lăsat nevastă-sa. Băuse de dimineață, la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
ce-o să-ți facă maică-ta! Sssst! se rugă Miluță. Parcă ești beat, sau vii de la femei! continuă fata, fără să se sinchisească, nepăsătoare chiar, c-un fel de bruschețe în glas, lipindu-se de ușă să-i facă loc. Chicotind nerușinat, mărunt, îl lovi cu genunchiul în spate. Spune-ne, nene, și nouă ce se întâmplă? Lasă-l în pace, tu! N-o asculta! îi luă apărarea cealaltă fată. Jenat de stânjeneala lui caraghioasă, ameți descoperind mirosul parșiv-languros pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde-i? repetă îndârjit, cu urechea ciulită, rotindu-și ochii în toate părțile. Ce-i? chicoti Todireanu. Se opri din râs. Îl privi, înălțând, mirat, sprâncenele. Miluță se încruntă. Nu-i mai era rușine, uitase de toate, c-un huruit greu în cap. Îi auzea alergând prin zgură și pietriș. Ocupând intrările și ieșirile. Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nevastă, măcar anul acesta sărbătorim și noi Nașterea Domnului cum se cuvine. Avem o gâscă, cam slăbuță dar vom avea o bucățică de carne pe masă. La auzul acestor cuvinte, lui Ionuț Îi Înghețase sângele În vine. Cele două gemene chicoteau Într-un colț al singurei odăi, În care trăiau cele șapte suflete, Înghesuite Într-un pat mare de scânduri cu salteaua plină cu paie. Mama observând paloarea lui Ionuț, Încercase să abată discuția În altă direcție. Cuvine-se oare să
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
parcă tu spuneai asta, râsese Andreea, dar uite ce băiat drăguț este În mașina roșie, și se tot uită la noi. La care noi...câte persoane sunt acum la ferestrele vagoanelor... Dacă eu Îți spun că se uită la noi...chicotește Andreea. Cel În tricou alb? Da arată bine...spusese mama, mai mult ca să-i facă plăcere fiicei sale. Da, cel cu tricou alb și cu un tată, cam grizonat, nu crezi? Noi avem avantajul vopsitului, draga mea, altfel cred că
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
de dimensiuni extraordinare. V-vedeți? se învioră Nuțu, străduindu-se din toate puterile să fie cît mai explicit. E un s-s-s-schelet de elefant de demult! Ce elefant, dom'le?... Visezi? îl contrazise cu autoritate Vlad. Cum elefant?... Și începu să chicotească într-un anumit fel, încît reuși să-i irite pe toți. Ăsta-i schelet de mamut!... Mamut! repetă el silabisind și punînd piciorul pe craniu ca un învingător. Are cel puțin cîteva milioane de ani. Am mai văzut unul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]