99 matches
-
se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
porc, păsări. Era mai greu cu grăunțele. Noroc că porumbul se făcuse mai bine anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
tu, dacă nu... lași pe mine, că ți-l potcovesc eu mintenaș! Și a început să râdă cu o poftă, dar se întrerupse brusc. O arătare de om, sau mai degrabă o umbră de om și-a făcut apariția din chiler, ținându-se de brațul femeii. Au rămas cu gura căscată. O liniște profundă le țiuia în urechi. Numai în lagărele morții, la Auschwitz-Birkenau mai văzuseră ei asemenea schelete, dar în poze și filme! Nea Ghiță nu s-a putut abține
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
Cum se jucau și făceau tumbe... Și-i zboară gândul călător Când le cosea la toți cămașă... Mai știu ei de măicuța lor? Cum îi striga: „Veniți la masă!” Și parcă-l vede și pe tata, Intrând ca vântul în chiler Și, întrebând unde e fata, În brațe-o ridica spre cer... O strânge nodul la broboadă Ori parcă-i cineva în tindă? De-atâta dor era să cadă Și cine-o mână să-i întindă...?! Referință Bibliografică: O mamă, undeva
O MAMĂ, UNDEVA, DEPARTE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346592_a_347921]
-
sau ce făcea, în jurul lui se afla întotdeauna un nor de fum. Tutunul era de calitate, avea un prieten vechi la București care i-l facea rost de la niște cubanezi. Un fum gros și albăstrui plutea acum în toată încăperea chilerului. Degeaba ținea ușa deschisă, fumul nu ieșea afară. Se încăpățâna să se încolăcească în jurul lui, așteptând parcă să se înfrățească cu celălalt, care ieșea cald din plămânii ce se auzeau de la poarta cum horcăie. Când stătea la masă, avea timp
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368134_a_369463]
-
vrednicie. Vrednicia aceea care vine din adâncurile sufletului rănit. Înainte de a trece la fapta plănuită, Budacea pune celor de față proprire pe vorbe, iar de la Ion cere învoirea de a intra singur în ogradă. Flăcăul se-ndreaptă tiptil spre ușa chilerului, să vadă dacă are lacătul pus. Găsi ușa închisă doar cu zăvorul, ceea ce-i ușură intrarea. Odată intrat, începe să răstoarne înadins un ciubăr, un putinei gol, râșnița cea cu două pietre mari și alte lucruri ce se găseau în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
ușură intrarea. Odată intrat, începe să răstoarne înadins un ciubăr, un putinei gol, râșnița cea cu două pietre mari și alte lucruri ce se găseau în încăperea strâmtă ce-avea perete comun cu cele două odăi ale casei. Hodorogeala din chiler ar fi sculat și morții, cu atât mai abitir pe stăpâna casei. Și cum asemenea întâmplare din miez de noapte nu te poate duce cu gândul decât la hoți, n-apucă Budacea a ieși afară, că în ușa casei cu
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
Dumnezeu la naștere, un ciomag pe care lelea Catrina îl ținea după ușă pentru nevoi ca aceasta. Mare-i fu mirarea femeii când văzu că, de la poartă, câteva umbre de trupuri o zbughiră pe drum în jos, iar dinspre ușa chilerului doar o singură momâie se grăbea să sară gardul. A doua zi, după ce-l ocărî bine pe Ion că umbla ca strigoiul prin sat și c-a lăsat-o singură în calea tâlharilor, începe a se mira asupra felului în
ŞOTIILE TINEREŢII ŞI NĂLUCA RĂZBOIULUI (AMINTIRI MOŞTENITE) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358437_a_359766]
-
lor, ca tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Tușa Floarea strânse totul de pe masă, moș Constantin o duse împreună cu canapelele în chiler[5]și se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Se duseră la culcare, că a doua zi trebuia să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului
LITURGHIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 656 din 17 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358050_a_359379]
-
gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Cum tușa Floarea era ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapumă unde dormea Răducanu și pe aci ți-e drumul, au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
porc, păsări. Era mai greu cu grăunțele. Noroc că porumbul se făcuse mai bine anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie că și așa stăteau goale până la toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare în țărână. Nu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344496_a_345825]
-
îndreptând-o sub aripile agudului ce-acoperea teica și gura gârliciului. Atelajul poposi cuminte, la umbră, într-un colț de arie proaspăt măturat, curat ca-n palmă numai bun de bătut paiele de fasole. Dincolo de trunchiul scorțos al agudului, în fața chilerului, glasuri vioaie de copii tulburau amiaza. Prispa era plină de apă. Pe dinafară, pereții arătau ca și cum ar fi fost spoiți în grabă. Căldările goale sufereau în bătaie soarelui. Două budane cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
cărămizii răsturnate cu fundul în sus zăceau împrăștiate în fața unui schelet de casă. Dezbrăcați pân la brâu nepoții alergau ca nebunii unul după altul cu cănile pline de apă. Bătrânul intră pe portița îngustă dinspre agud și se strecură în chiler ignorându-i. Apucă de coadă un ibric, îl strecură în găleata plină de sub masă, pipăi cu buzele brăzdate de arșiță și praf lichidul rece sorbindu-l mai apoi cu nesăț. Era de la moș Mănlache, proaspătă și bună la gust. - Pe
Sub aripi de agud () [Corola-blog/BlogPost/339933_a_341262]
-
Căruțele scârțâiau dureros pe drum. Toți se grăbeau spre casă căci noaptea nu era departe. Jumătate de Soare mai plutea încă deasupra Hobanei. Se ridică cu greu de pe prispă. Apă mai avea într-o găleată pe o bancuță din față chilerului. Apucă o moșoaică dintr-un par, o clăti, se spălă pe mâini, apoi își umezi buzele sorbind rațional din lichidul răcoros. Nu mai avea timp de dus la fântână. Vaca trebuia mulsă. Peste un sfert de ceas se-ndrepta tăcut
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
porni spre casă cu vasul pe trei sferturi plin. - Atât ai luat?! îl întrebă mirată consoarta. - I-am lăsat mai mult zghihuitului căci de iarba din iesle rar s-atinge. E încă crud, abia face cinci săptămâni. Pe gardișorul din fața chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
chilerului, înfipte în stinghii, stăteau aliniate câteva oale de lut ca țestoasele la soare pe-un trunchi reavăn de copac. Moșul apucă două, le scutură de urechelnițe apoi le șterse în interior cu-n ștergar. Le așeză pe măsuță din chiler, căutând din priviri strecurătoare. Era ascunsă în sertar printre tacâmuri. O potrivi pe gura vasului de lut cu gât cărămiziu și burtă verde, trecând lichidul spumos prin ochiurile-i strâmte. Sub masă, Gogu mângâia tandru pantalonii stăpânului. - Ieși! țipă bătrânul
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
el tot trebăluia prin curte. Ba să-nchidă la găini, ba să facă porții la câini și s-astupe la beci, apoi fuga la poiată să-l bage-n țarc pe Aghiuță. Cerul era împodobit ca pomul de Crăciun. Ușa chilerului era larg deschisă. Bătrânul stătea pe un prag de prispă cu picioarele proaspăt spălate. Undeva lângă sobă o voce cunoscută denunța, zi de zi - de-aproape o săptămână, crima de pe Vistula: „Aici Europa Liberă! Corpul preotului Jerzy Popiełuszko(1) a
Calea lactee () [Corola-blog/BlogPost/339946_a_341275]
-
s-a scurs, ca prin farmec, dreapta a anchilozat în neputință imitând un topor înfipt adânc într-un salcâm uscat de timp. Nimic nu-i nou și-ntâmplător gândi bătrânul. - Ah soarta! Soartă, te-am avut odată-n mână! Aerul chilerului căpăta greutate. Tavanul se balansa ca un scrânciob în bătaia vântului răscolind cerul. Pereții se descătușară măcinându-se. Soba se transformase într-un imens cub de gheață. Telefonul suna într-una. - Alo! Alo ?! Când veniți? strigă bătrânul cu putere! - Să
Ultimul ceas () [Corola-blog/BlogPost/339940_a_341269]
-
Lacrimi amare-i șiroiau necontenit pe obrajii plini de riduri. Mâinile chinuite de reumatism, chircite și galbene ca scurmacele unui pui de gaină plouat, tremurau de durere și usturime. Stomacul hămesit de foame îl ignora; de dereticat prin chiler uitase; de supărare și oboseală nici că-nchidea vreun ochi. Cu-o batista spălată în suferință își freca ochii roșii și tulburi. O rugăminte fierbinte se strecura scâncit printre buzele-i arse de soare. Implora ajutorul Sf. Mina de la Iași
O prietenie înmuiată în lacrimi () [Corola-blog/BlogPost/340007_a_341336]
-
bine toate substantivele adunate printre dește și crăpături. Altfel, dorm agitat și visez urât. Mă cam doare. Mă cam ustură. Că-i dată naibii leșia. Gata, mătușile se duc în odăile lor. Bunica, ultima, se duce să se hodinească în chilerul de la vale. Eu și unchiul ne culcăm pe prispă. El, mai ostenit decât mine, începe să doarmă cât ai zice somn. Eu, cu gândul prin poghiazuri și la țâncul pământului singur în hectar, mai am oleacă de umblat încolo și
Ţâncul pământului şi hectarul cu păpuşoi (III+IV) () [Corola-blog/BlogPost/340002_a_341331]
-
descoperirii izvoarelor de apă minerală către jumătatea secolului al XIX - lea, nu a cunoscut evoluția sat - târg - oraș, ci din prima fază (sat) a trecut direct în a treia (oraș). Casele erau ”mici și saracaciose”, alcătuite din tinda, camera și chiler. Satul ajunsese să se întindă până către Sfrenghes, hotarul de sud al Caciulatei. {n anii următori lui 1864 aveau să se definitiveze cele patru unități din care era format: satul Călimănești, sătul Seaca și cătunele Caciulata și Gură Văii. Tot
650 DE ANI PARTEA I-A de DAN ZAMFIRACHE în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/343988_a_345317]
-
tot omul. A doua zi nu mai era sărbătoare și la țară timpul nu te lasă să lenevești în pat. Zilnic găsești câte ceva de făcut. Bunica Floarea strânse totul de pe masa pe care bunicul Constantin o cără împreună cu canapelele în chiler. Se adunară cu toții în odăi, sub lumina chioară a lămpilor care mai mereu afumau sticla. Merseră cu toții la culcare. A doua zi trebuiau să o ia de la capăt. Unii cu munca prin gospodărie, sau cu aratul pământului și pregătirea ogorului
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343109_a_344438]
-
se gândea pe atunci, știind că au copilărit de mici împreună, ca vecini și fiecare se ținea cu altcineva pe la balurile de la Turtoi. Tușa Floarea fiind ocupată cu orătăniile prin bătătură, profitând de absența ei, s-au dus repede în chiler, au luat putineiul și l-au băgat sub plapuma unde dormea Răducanu și, pe aci ți-e drumul. Au fugit repede să nu fie surprinse asupra faptului de către bătrână. Seara când tânărul preceptor a venit acasă de la primărie, a cinat
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
porc, păsări. Era mai greu cu grăunțele. Noroc că porumbul se făcuse mai bine anul trecut și mai aveau și din anii din urmă că au făcut economie. Începuse deja să-l care șoarecii care au găurit toți pereții din chiler. Au fost nevoiți să facă clacă, să curețe tot porumbul și să pună boabele în butoaie, că și așa stăteau goale până în toamnă, la culesul viilor. Pe afară păsările râcâiau prin bătătură și se scăldau cât era ziulica de mare
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]