284 matches
-
Vorbele nu țin de cald, Dumitre. Sau, mai pe șleau spus, vorbele nu țin loc de udătură. Mai bine fă pași încoace, Pâcule, că altfel leșin și eu de sete... Cu o căutătură hâtră Pâcu și-a scos luleaua din chimir, cu gesturi leneșe și priviri șirete, strecurate pe sub sprâncene groase și colilii. .Doar nu vrei să mă afumi în casa mea, Pâcule. Lasă, Dumitre, că olecuță de fum de tămâie nu strică nici într-o casă de gospodar - a răspuns
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu aveau misiuni speciale în derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali dintr-o armată imperială. Pe cap, purtau pălării cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
hotărau soarta erau băieții, uneori și părinții. Părinții băiatului sprijineau, cu toate puterile, dorința odraslei lor, punând uneori mulți galbeni la bătaie pentru împlinirea datinii. Galbenii de aur strălucitor, încercați între dinții albi de sidef ai socrului mic, intrau în chimirul acestuia, fiind bucuros că avusese norocul să-și negocieze fata neprihănită la prețul cerut. Într-o seară, când focul întocmit în fața cortului dădea semne că, o dată cu topirea flăcărilor, își sfârșea poveștile, întreaga familie fiind adunată ciucure în jurul vetrei atât de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
scrumbii și un blid cu răcituri de porc, pe care le băga în sân, ambalate doar într-o foaie de gazetă. Din păcate, drumul până acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de mama-focului. Și mai avea bunicul
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre băieți eram foarte
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Se gândea că marțea ce vine o să meargă la iarmaroc ca să-i vândă și... și în schimb o să caute un armăsar...Privind la moș Dumitru cum deschide poarta cea mare, ca să bage carul în curte, Pâcu a dus mâna la chimir, fără să gândească, și a scos punga unde avea luleaua cu toate cele trebuitoare. Cât timp moș Dumitru a pus boii la locul lor, Pâcu a umplut luleaua cu tutun, îndesând-o cu dușmănie parcă. Când moș Dumitru s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fruntea înaltă și străjuiți de sprâncene stufoase, ușor încruntate... Părul - cât se vedea de sub borurile întinse ale pălăriei - înspicat, la fel ca și mustața frumos croită deasupra buzelor pline... Sub cămașa albă de in i se ghicea fiecare mușchi, iar chimirul lat, ghintuit cu ținte lucitoare, îi încingea mijlocul zvelt... Ca un făcut însă, Hliboceanu nu a aruncat măcar o privire către geamul bucătăriei... Un oftat neașteptat i-a cutremura Măriuței sânii bine struniți sub faldurii iei, văzându-l pe Hliboceanu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
gospodari. Unul și unul. Taie gâtul la cal ca să fure clopotul - i-a lăudat Pâcu pe cărăuși. Toți au izbucnit în râs. Și, ca drept dovadă că Pâcu era mulțumit cum a adus-o din condei, a băgat mâna în chimir și a cotrobăit după lulea și punga cu tutun. S-a apucat apoi s-o pregătească, după obicei, ca să scoată fum... Abia când s-a convins că merge ca un hogeag bine curățat, s-a apucat să ghigosească tutunul în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fusta mamei până ce te-o luat în cătănie... Mai știi?... De era așa, nu mă luau la cavalerie! - s-a îmbățoșat moș Dumitru. Pâcu s-a prefăcut că nu aude răspunsul prietenului său și s-a apucat să cotrobăiască prin chimir după lulea, dar până la urmă s-a lininiștit și a reluat vorba. Spuneam eu - de n-oi fi vorbind eu degeaba - că în toată zarea cât o puteam cuprinde cu ochii nu se mișca nimic decât omătul zburătăcit de vânt
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mă așteaptă. Aizic i-a numărat banii cu mare grijă și a conchis: Apoi să ne dea Dumnezeu sănătate, că ca mâine îi Crăciunul vostru și... om mai vedea noi... Hliboceanu a strâns banii binișor și i-a băgat în chimir, ca de fiecare dată. În acea clipă s-au auzit bătăi în ușă. Ce este, Mitruță? Sunteți gata de drum? Da! Am pus toate lucrurile la locul lor și putem pleca. Atunci, drum bun, gospodarilor. Poate până luni s-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
i-a pus căciula ciopârțită pe cap, Cotman a întrebat: Cine l-o fi lovit și de ce? Asta nu se întâmpla dacă nu ar fi vrut să-i ia ceva - a presupus Alecu. Ca urmare, Cotman a băgat mâna în chimirul lui Hliboceanu...A cotrobăit prin toate ungherele, dar nici urmă de punga cu parale... Asta era! Ce anume? - a întrebat Mitruță. Banii... banii au fost pricina atacului... I-au luat punga cu paralele noastre... Lasă asta. Să vedem cum îl
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
clocotită și sub braț o bucată de pânză albă. Când l-a văzut pe Hliboceanu - aproape despuiat - întins în crivat, i s-a tăiat răsuflarea. Întotdeauna l-a văzut numai îmbrăcat ca un haiduc: cămașă albă peste care se încolăcea chimirul lat plin de ținte strălucitoare, ciubote înalte și pălărie cu boruri largi. Pe umeri purta o jiletcă neagră de culoarea pantalonilor. Acum însă... După această clipă de descumpănire, Măriuța și-a revenit și s-a apucat să-l ajute pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Cine a făcut această nelegiuire nu știm, dar știm pentru ce... Privirile celor din jur au devenit întrebătoare. Cotman a continuat vorba fără zăbavă: Lotrii l-au lovit pe la spate. Când l-au văzut doborât, i-au luat banii din chimir. Adică banii tuturor, nu numai pe ai lui! Așa că tu, Costache, să ne treci la catastif și să ne mai păsuiești până vinerea viitoare. Să nu ai grijă, că nu rămânem datori. Dar pe lotri cine îi găsește, Ioane? - a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
groasă de curgea numai jale din diblă. Atunci am început să bem în dușmănie parcă. Apoi ne-am răsucit câte o țigară și să te ții, băiete: beam, fumam și... plângeam!... La o vreme, Vasile numai ce scoate custura din chimir și... o înfige în masă! M-am speriat și m-am sculat să plec... „Stai! Unde pleci, Ioane? Nu ești tu fratele meu de suferință? Da! Da! Ești fratele meu, Ioane! Uite ce zic eu - zice el - uite ce zic
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
crâșmei ședeau doi cu țoiurile dinainte și șușoteau în taină trăgând cu coada ochiului la tine?” „Ba bine că nu” i-a răspuns alt gând. „Atunci de ce nu te-ai gândit băiete că îi lucru cu primejdie să mergi cu chimirul plin cu parale și încă în urma convoiului? Da’ ce mai răscolim lucrurile după ce s-o întâmplat ce s-o întâmplat? Ia-o dămol, băiete! Mai bine gândește-te de unde îi iei pe lotri. Și dacă dai peste ei, cum îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Da’ ce i-o venit ovreiului, că de obicei îi cam strâns la pungă?” Răspunsul a venit prin gologanii numărați lui Hliboceanu în palmă. Acesta i-a luat, i-a numărat cu grijă încă o dată și i-a băgat în chimir. Apoi de-acum ne-om vedea după sărbători. Sărbători feiricte jupâne, și să ți dea Dumnezeu un an bun. Să ne dea sănătate la toți, iar nouă vreme bună! - a aruncat Hliboceanu ultima vorbă și au ieșit. Drum bun și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
poartă - s-a adresat Hliboceanu lui Mitruță și crâșmarului. Când i-a văzut tremurând în fața lui, Hliboceanu li s-a adresat, cu glas scăzut și tremurat de mânie : Ia stați voi colea, să ne tălmăcim! Uite ce am găsit în chimirul aistuia zbanghiu, care cred că îi șeful. Ia să vedem ce ai găsit? - a întrebat Hliboceanu, luând fâșicul de parale întinse de Cotman. Le-a cercetat cu mare băgare de seamă și apoi a vorbit: Cele mai multe din hârtii au acel
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de rachiu acolo. N-au intrat în vorbă cu noi niciodată. S-or fi nimerit și în vreo vineri seara, dar nu i-am băgat în seamă. Acum mai aveau bani la ei? Sunt sigur că i-ați cotrobăit prin chimire. Am găsit doar o parte din banii noștri, care erau însemnați, și i-am cunoscut. Uitați-vă la ei. Polițistul a cercetat banii însemnați. Drept urmare, l-au adus și pe Aizic la cercetare... Domnu’ comisar. Eu am obiceiul să însemnez
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
pentru flăcăii aiștia, ca să nu te uite? - l-a rugat în felul lui moș Dumitru. Pe mine nu m-o uitat nimeni niciodată. Doar doamna cu coasa de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de m-ar uita... Asta da uitare! În timp ce spunea acestea, Pâcu cotrobăia prin chimir... Dacă umblă după hornoaică și după iarba dracului, aista-i semn bun. Poate i se mai agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
agață de dește și o poveste colbăită, uitată prin fundul chimirului de cine știe când - l-a zădărât moș Dumitru. Măi Dumitre. Îi fi îmbătrânit tu, dar mirosul ți-o rămas încă bun. Află că aici în cotlonul ista de chimir am o poveste veche-veche... Nu știu cât îi de adevărată, dar îi tare frumoasă!... Dacă tot ai deschis vorba, atunci scoate-o la lumină, că altfel moare acolo între sculele lui ducă-se pe pustii!... Pâcu s-a prefăcut că nici nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
recipiente pîntecoase. Că o fi fost așa sau nu, nimeni nu știe precis. Într-o zi, cînd soarele se plictisise de peisajele europene și a început să se holbeze la cele americane, pe lîngă fîntînă trece și căruța lui Ion Chimir, cu proprietarul ei mai mult beat decît treaz. Mamă, ce fîntînă a agălizat ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ăsta! Locul era pustiu și Ion a început să analizeze lucrătura. A observat că șuruburile aveau filetul turtit la capăt ca să nu poată fi demontat. Ce prostie! Tu n-ai auzit de bomfaier? se adresează celui care a construit fîntîna. Chimir mai soarbe cîte o gură de apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apă, pufnește și plescăiește a plăcere, se mai umezește pe față și pe ceafă și concluzionează: Mă, găgăuță, în două ore ți-o pun în căruță, cu acoperiș cu tot. Ai auzit? Te pui tu cu mine? După o săptămînă, Chimir vine dotat cu tot ce-i trebuie și în două ore fîntîna era în căruță. Era ora 2 noaptea și peste 4 ore era în curtea lui, acoperită cu paie. Mare a fost dezamăgirea trecătorilor. Mîhnirea lor se manifesta prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
trebuie și în două ore fîntîna era în căruță. Era ora 2 noaptea și peste 4 ore era în curtea lui, acoperită cu paie. Mare a fost dezamăgirea trecătorilor. Mîhnirea lor se manifesta prin blesteme cumplite. Abia peste un an, Chimir și-a agălizat o fîntînă cum alta în sat nu era. Totul cumpărat de chilipir și vînzătorul habar n-are cine este, mai să-i dea și ceva bani pentru deranj. Puradeii erau curioși și mîndri de așa fîntînă, jucîndu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]