KorAP: Find »[drukola/base=chimono & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...8 >

179 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627

Yamabushi! se auzi o voce foarte apropiată, iar Ștefănel văzu cu mirare că În fața lor apăruse, parcă de nicăieri, un om. Nu era Îmbrăcat În negru, așa cum se spunea. Era Îmbrăcat aproape ca și ei, cu diferența că la centura chimonoului avea două pumnale ciudate, cu mânerele răsucite spre lamă, iar peste umărul stâng se vedea garda unei săbii purtate la spate. O katana, exclamă Ștefănel În gând. Sabia luptătorilor Ninja! - Onoarea e de partea mea, se Înclină ușor bătrânul. Vrem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
râu mic și furios și deodată văzură o poiană deasupra căreia se deschidea o poartă Înaltă de lemn sculptat, asemenea celor care marchează intrarea Într-un templu. Dincolo de ea Îi aștepta, așezat În poziția zanshin, un bărbat Îmbrăcat Într-un chimono alb, care Îi privea fără să clipească. Yamabushi se opri la trei pași de el și Înclină ușor capul. Bărbatul se ridică, Împreună mâinile ca pentru o rugăciune, se Înclină ușor și spuse: - Bucuria de a te revedea are culoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
era mult și se Împlinea un an de când intrase În clanul Takamori. Și nu se Întâmplase nimic extraordinar. Nu se transformase Într-un zeu, nici Într-un kami, nici Într-un tengu. Nu dobândise nimic dincolo de puterile omenești. Purta un chimono gros, de iarnă, ca toate chimonourile japoneze, poate chiar unul dintre cele mai sărăcăcioase, ca toți ceilalți viitori Ninja. Se antrena Între douăsprezece și douăzeci de ore pe zi. Era mereu la capătul puterilor. Mai precis, aproape de capătul puterilor, fiindcă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
an de când intrase În clanul Takamori. Și nu se Întâmplase nimic extraordinar. Nu se transformase Într-un zeu, nici Într-un kami, nici Într-un tengu. Nu dobândise nimic dincolo de puterile omenești. Purta un chimono gros, de iarnă, ca toate chimonourile japoneze, poate chiar unul dintre cele mai sărăcăcioase, ca toți ceilalți viitori Ninja. Se antrena Între douăsprezece și douăzeci de ore pe zi. Era mereu la capătul puterilor. Mai precis, aproape de capătul puterilor, fiindcă niciodată nu se lovise de acel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
semne de conflict dintre cele două puternice familii de daimyo, totul scăpase de sub control. Era primăvara lui 1467, iar florile de cireș Înfloreau Însângerate. Oan-san Împlinea paisprezece ani. Purta părul legat În coadă la spate și era Îmbrăcat Într-un chimono gri, care nu bătea la ochi. Deasupra umărului stâng se Înălța mânerul negru și lucios al Katanei. Înserarea nu era departe. Se simțea În aerul cald, În lumina ce devenea mai blândă, În sunetele Îndepărtate ale bețișoarelor atârnate de pragurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cheamă fără a agresa. Pe dalele de piatră se auziră pași mici și repezi. În fața lui Oan-san se ivi În fugă o fetiță ce nu părea a avea mai mult de nouă ani. Era subțire și vioaie, Îmbrăcată Într-un chimono de culoarea piersicii, legat la brâu cu o eșarfă aurie. Părul negru și lucios Îi era strâns Într-o coadă la spate. Fetița se opri brusc În fața băiatului, iar sprâncenele i se ridicară a uimire. - Cine ești? Îl Întrebă, cercetându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
luptători mascați stropiți de sânge. Era limpede că pe drum fusese atacată de samuraii lui Yamana. Din ea nu coborî nimeni. Oan-san Înțelese stratagema lui Shiro. Lectica Însoțită de escortă fusese ținta falsă. Shogunul și familia lui sosiră călări, În chimonouri obișnuite, pe drumul de vest. - Vor sosi și ceilalți locuitori ai palatului, dar cu un ocol prin sud, unde Încă nu sunt lupte, spuse Shiro. Zece Ninja, printre care și Oan-san, fură trimiși În recunoaștere pe drumul care ieșea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
putea ieși sau intra. Unul dintre ei scoase sabia și Îi lipi vârful de pieptul lui Shigeru. - Am Întrebat cine sunteți! repetă Tachibana aspru. - Numele meu este Shigeru Morishima... spuse bărbatul, simțind cum vârful sabiei trece de pânza ușoară a chimonoului și intră prin piele În dreptul inimii. - Shigeru Morishima... murmură Tachibana. Shigeru Morishima nu este negustor, ci este arhitectul palatului shogunului și apropiat al acestuia. Ucideți-l. Bărbatul Încercă să mai spună ceva, dar Încremeni, străpuns de sabia samuraiului. - Nu!!! strigă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
cei nouă samurai nu mai era În viață. Geamătul venea de la doamna Kaori Morishima. Oan-san Îngenunche lângă bolnavă și Îi puse degetele pe frunte. Ardea. Atinse umărul infectat și răscolit de pumnalul samuraiului. Puține șanse. Dar merita Încercat. De la centura chimonoului scoase punga cu medicamente pe care o avea orice Ninja. Apăsă artera rănitei și spuse calm: - Apă fiartă. Hangiul rămase nemișcat, parcă hipnotizat de tot ce se Întâmplase Într-un timp atât de scurt. - Apă fiartă, repetă Oan-san. De data

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
că fac? Te caut. Copilul Albastru așteptă În continuare. Fetița Îl privi pe sub sprâncene. Nu se schimbase În cele două anotimpuri care trecuseră de la Începutul războiului. Avea aceiași ochi mari, albaștri, același păr castaniu strâns În coadă la spate, același chimono maroniu, de culoarea cojii de stejar, aceeași Katana la spate. Părea, totuși, ceva mai Înalt. Înălțimea lui Începea să o depășească pe cea a altor luptători. Poate fiindcă, În țara de unde venea, oamenii nu erau atât de scunzi... Deodată, Midori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
fetiței Îl exasperase În primele clipe. Se Întâmplase să fie de gardă În afara taberei și să afle de la prima barieră Ninja că o fetiță cu păr lung și negru, Împletit și adunat Într-o coadă la spate, Îmbrăcată Într-un chimono argintiu pictat cu flori de cireș, În vârstă de aproximativ nouă ani, se Îndreaptă spre poartă. Transmisese să fie lăsată. Apoi Îi păruse rău, fetița trebuia trimisă Înapoi Încă de la intrarea pe drumul de munte. N-avea ce să caute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
suflete. - Astăzi, reluă maestrul, doi dintre voi vor trece de la nivelul genin la nivelul chunin, datorită puterii de stăpânire și a simțului strategic demonstrat În luptă. Oan-san și Kenzo-san să iasă În față! Cei doi ieșiră În fugă, aranjându-și centurile chimonourilor, se opriră la trei pași În fața maestrului și se Înclinară. - Oan-san a dovedit inventivitate, parcurgând traseul până la templul Ninnangi din Kyoto și Întorcându-se pe un alt itinerar, pentru a interveni În lupta desfășurată de Kenzo-san Împotriva a două sute de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
le ai deja. Tot ce ai făcut acolo, la Edo, a fost intuiție și anticipare. Dar... despre asta vom vorbi mai târziu. Văd că ai musafiri. La poarta spre nicăieri se afla, mică și nemișcată, Midori. Era Îmbrăcată Într-un chimono de culoarea caisei, pe care erau desenate frunze mari de stejar, de un maroniu cald, aproape vesel. - Copilul Albastru trece țanțoș pe cal și nici nu se uită În jurul lui! izbucni fetița, luând o mutră supărată. Oan-san se apropie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
te vei bucura că am plecat, fiindcă mă voi Întoarce cu un mic cadou. - Cum? țopăi fetița de bucurie. Mi-ai adus ceva? - Ți-am adus ceva. - De unde? - De la Edo. - Ce mi-ai adus de la Edo? Oan-san scoase de la pieptul chimonoului un evantai de jad, pe care Îl cumpărase la sosirea În Edo și Îl ținuse la el pe toată durata luptei de la castelul lui Katsumo. Fetița Îl luă cu un gest Încet și cu o privire uimită. - Un evantai de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Să Înțelegi viața, să apreciezi un haiku sau o pictură, sau o melodie. Sau o poartă. - O poartă? - Poarta aceea de lemn. Forma ei. Simbolurile sculptate pe ea. Rostul ei aici, În pustietatea pădurii. Sau altceva. De exemplu, culoarea unui chimono. - Nu Înțeleg. - Culoarea unui chimono nu este aleasă Întâmplător. Nici felul În care e prins părul nu e Întâmplător. Culoarea unui chimono este o stare de spirit. - Tu ai starea de spirit a unei caise? Râsul zglobiu al fetiței izbucni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
un haiku sau o pictură, sau o melodie. Sau o poartă. - O poartă? - Poarta aceea de lemn. Forma ei. Simbolurile sculptate pe ea. Rostul ei aici, În pustietatea pădurii. Sau altceva. De exemplu, culoarea unui chimono. - Nu Înțeleg. - Culoarea unui chimono nu este aleasă Întâmplător. Nici felul În care e prins părul nu e Întâmplător. Culoarea unui chimono este o stare de spirit. - Tu ai starea de spirit a unei caise? Râsul zglobiu al fetiței izbucni din nou, ca o cascadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Forma ei. Simbolurile sculptate pe ea. Rostul ei aici, În pustietatea pădurii. Sau altceva. De exemplu, culoarea unui chimono. - Nu Înțeleg. - Culoarea unui chimono nu este aleasă Întâmplător. Nici felul În care e prins părul nu e Întâmplător. Culoarea unui chimono este o stare de spirit. - Tu ai starea de spirit a unei caise? Râsul zglobiu al fetiței izbucni din nou, ca o cascadă de veselie. - Nimic nu pricepi... spuse Midori după ce se potoli. Caisa este ea Însăși un simbol, un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
lui de odinioară, ieșind cu sabia În mână, zece samurai năvălind asupra lui, unul dintre ei străpungându-l pe la spate, pe doamna Shigataru săgetându-l pe ucigașul soțului ei, iar apoi o văzu pe Midori În ușă, Îmbrăcată Într-un chimono alb, al bucuriei și al plecării, o văzu pe Midori ridicând arcul și ochind spre unul dintre luptătorii Hattori, care căzu cu gâtul străpuns de săgeată, apoi punând altă săgeată și doborând de pe cal un samurai care ridicase sabia, văzu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
dintre samurai, cum ceilalți doi Își continuă atacul, cum alți cinci samurai sosesc În ajutor, simți cum forțele fetei scad, cum hotărârea ei de a muri acolo crește, văzu cum Kenzo dă semnalul de retragere, cum Midori rămâne singură, cu chimonoul alb stropit de sânge, văzu, cu ochii măriți, cum ascuțișul unei săbii pătrunde În umărul stâng al tinerei luptătoare, coborând În jos, spre inimă, Își aminti brusc de cuvintele lui Shiro (deci, Shiro ȘTIA totul dinainte!), Înțelese că altă șansă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
pădure sosiră luptătorii Takamori conduși de Kenzo, care ocupară satul, punând străji În toate direcțiile. Oan-san se aplecă asupra fetei și Îi dădu o șuviță de păr la o parte. Îi ascultă buzele, dar nu se auzea nici o respirație. Sfâșie chimonoul alb În dreptul umărului și privi cu atenția rana. Era o tăietură care Începea de la umăr și cobora până la inimă. Puse mâna sub sânul stâng al fetei, Încercând să prindă un semn de viață. Apoi Închise ochii și mângâie, cu ambele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188

să mai scot o vorbă, cu ochii pironiți în pământ. Am crezut că o să mă aresteze și o să mă poarte ca pe o criminală prin sat. În clipa aceea, mi-am dat seama că arătam foarte neîngrijită, așa cum eram în chimonoul de noapte și cu picioarele goale. M-a cuprins disperarea și simțeam că mor de rușine. Domnul Fujita încerca să mă liniștească. — Nu te mai necăji! Cum se simte mama ta? — Se odihnește în camera de zi. A fost un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
proporții de coșmar. Într-o zi, când m-am dus la teatru, i-am dat liber șoferului și, la întoarcere, am mers pe jos până la apartamentul domnului Uehara din Kyobashi. Era singur acasă și citea ziarul. Era îmbrăcat într-un chimono căptușit, în dungi, peste care purta altul scurt - bleumarin cu picățele albe. Mi s-a părut și bătrân și tânăr în același timp. Mi-a făcut o impresie ciudată... impresie pe care mi-ar face-o și o fiară pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
fără băutură! se rățoi un bărbat din camera de alături. — Vin! strigă slujnica pe nume Kinu, țâșnind din bucătărie cu o tavă pe care se aflau zece sticle de saké. Avea cam treizeci de ani și era îmbrăcată într-un chimono șic, cu dungi. Stai! o opri stăpâna, râzând. Lasă și aici două sticle! Dă apoi fuga până la Suzuya și adu repede două castronașe cu tăieței. M-am așezat lângă Chie. Mi-am încălzit mâinile la sobă — Așază-te mai bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
a rostogolit pe scări. Asta a fost tot. În jur s-a lăsat liniște deplină. Am stins lumina, mi-am scos haina de catifea pe care mi-o adusese tata în dar, din străinătate. M-am vârât în pat în chimono, după ce mi-am dezlegat obi-ul. Îmi simțeam trupul greu din cauza băuturii. Eram foarte obosită și am ațipit imediat. Nu știu cum s-a întâmplat, dar când am deschis ochii, l-am găsit întins lângă mine. Timp de aproape o oră i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
să scriu memoriile astea jalnice. Kazuko, Nu mai e nimic de făcut. Rămâi cu bine! De fapt, moartea mea este naturală. Un om nu poate trăi numai de dragul principiilor. Am o rugăminte, deși mi-e cam jenă. Îți amintești de chimonoul de bumbac al mamei, pe care l-ai modificat ca să-l pot purta anul viitor? Te rog, pune-l în sicriu. Voiam să-l port. Mijește de ziuă. Te-am făcut să suferi prea mult. Rămâi cu bine! Efectul băuturii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]