33 matches
-
mari și aromate! Încercă să se urce chiar în, cireș, dar Bărzăunul îl făcu atent că-i prea greoi și că o să se prăbușească cu tot cu pom, cum s-a prăbușit atunci, în pădure, cu arinul. Nuțu îl privi o clipă chiorîș, apoi începu să rîdă cu hohote: Măi Bărzăune, mare piș-piș-pișicher mai ești tu, cum zice bunica! Uite, de asta-mi ești drag. Și aruncă în el cu o cireașă, hotărît să nu se mai cațere în pom. Ilinca și Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
către stat, arătând că ați înțeles justețea politicii noastre... Tovarășul Stelică e omul partidului. O să-l punem casier la organizația din comună... Îi dăm gestiunea pe mână, că se pricepe! se băgă nepoftit în vorbă Tarbacea, aruncându-i o uitătură chiorâșă, în care se puteau ghici resentimentele pe care i le provocase îndepărtarea vărului Marangoci de la cooperativă, ca urmare a inventarului care-i dăduse în vileag potlogăriile. Stelian se ridică în picioare și își puse pălăria înapoi pe cap, arătând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
sili să căutăm alții. Gândiți-vă la muntele de florini pe care va trebui să Îi scoatem din sipetele noastre ca să angajăm soldați mercenari de la Genova. Această observație deschise probabil breșa. Chiar și Lapo Salterello, cu toate că Îl fixa În continuare chiorâș, părea să ia seama la cuvintele sale. Poate că e mai bine să mai reflectăm... Nu e cazul să ne grăbim, murmură messer Pietro. Deja era ceva, se gândi Dante. Măcar sămânța Îndoielii izbutise să o semene. Știa că apăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe spătar l-a împiedicat să cadă pe spate. Da, Roșcovanule, da! Ți-ai amintit de fiecare fată care ți-a spus vreodată „Nu ți-o iau în gură“, de bătăile trase la funduleț de maică-ta, de fiecare privire chiorâșă pe care ai primit-o de la soldații adevărați când tu cântai la trombon în orchestra armatei. Pămpălău, pulă bleagă, de care fug toate femeile, la asta te gândeai. Pentru toate astea a trebuit să plătească Betty. Nu-i așa? Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
raport hotărât să mă remarc în fața lui Dumnezeu însuși. Primul apel a fost mai rău. Am fost prezentat colegilor de schimb de către sergent și, în loc de aplauze, m-am ales cu un larg sortiment de priviri circumspecte, uitături urâte și căutături chiorâșe. După citirea rezumatului infracțiunilor, doar șapte oameni din cei aproximativ cincizeci și cinci s-au oprit să-mi strângă mâna și să-mi ureze noroc. Sergentul îmi făcu un tur tăcut al secției, după care mă lăsă în plata Domnului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
copilul ăsta cu obrajii trandafirii? Ei, dar toate fetele din Sauca or să crape că am să am un bărbat frumos tare! Va nu putea crede că va avea o așa mamă! Dimineață, lucrurile s-au precipitat, au fost priviri chiorâșe, Îndoieli, vorbe grele, dar În final Victor sa impus: Are ceva zestre? Dar eu am ceva? Ea are câte ceva, are vie În Fundu’ Săucii și vom aduce niște lăicere și un butoi cu vin. Dar copchilu’ aista ce zice? Îi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
tren... Ce Critică a rațiunii pure? Sau Politika lui Aristotel? Noi avem pe cineva mai ceva ca Kant (cacofonie? In guvernare asta, e permisă!), mai ceva ca Aristotel, Platon și Socrates la un loc. Numai privind la infailibila sa șmecherie chiorâșă, o șmecherie presupus absolut necesară la Alba-neagra politicii, mai ales când este însoțită și de un joc de glezne adecvat, pentru inducerea în eroarea a adversarului, nu se poate să nu recunoști imediat pe marele panglicar național, marele jongler cu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
1957) în regia lui Andrei Călărașu. Dacă până acum dușmanul noii orânduiri era la vedere - chiabur, moșier, patron și cozile lor de topor - sau se ascundea în munți, iar răii erau marcați fizic, grași sau uscați, urâți, privind tot timpul chiorâș, pentru a fi identificați cu precizie de spectator, în Vultur 101, pentru prima dată, dușmanul se ascunde perfid sub chipul unei superbe domnișoare pianiste, pur tând frumosul nume Laura. Pianistă, firește, ocupație „burgheză”, dubioasă, exclus să fi fost, de pildă
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]