101 matches
-
sfântul tablou nu are-ntr-însul zvoană: rodu-i tăcere mistică-n râu rond... întoarcere în sine e tot ce afli-n lume: iubire de lumină și minune CABOTINISM primăvară bearcă - prafuri de asfalt fată alintată - curvă viitoare ai prostit și Lună - ai chiorât și Soare în oglinda casei nimeni - niciun salt! stema de pe cracă a rămas tot cioara ceru-i varianta preșului călcat totu-i sclifosire - nu e primăvară: doar mixăm bordelul cu un zeu trucat nu mai funcționează muguri enigmatici smiorcăim la
ISPĂŞIRE ÎN ICOANĂ (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358999_a_360328]
-
minte, să mănânce numai linte, ori varză acră cu boia amestecată cu soia. Cine-n viață nu bârfește, ăla spune pe muțește tot ce știe radioul, chiar și când se sparge oul. Cine-n viață nu glumește și numai se chiorăște, cu ăla n-ai putea trăi, multe nu știe a grăi. Referință Bibliografică: Cine-n viață... / Mihaela Moșneanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2230, Anul VII, 07 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Mihaela Moșneanu : Toate Drepturile Rezervate
CINE-N VIAŢĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340077_a_341406]
-
clopotele lui Stalin!” - tocmai murise Stalin șI luasem toți o vacanță frumușică de vreo câteva zile, un fel de doliu național, după moartea marelui învățat al omenirii...Plecasem pe coastă la marginea orașului, ne stânsesem într-un cimitir și ne chioram toată ziulica la crucile morților, le citeam epitafurile și ne amuzam... Popescu ăsta se împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamț rămas pe acele meleaguri, care-l ținea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii.. Imi mai aducea și
LA TERASA TROCADERO de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343630_a_344959]
-
deplin democratic așa cum cereau exigențele moderne să fie definitivate și puse în aplicare prin sutele de reprezentanțe, agenții și societăți comerciale înființate de grabă în regim de urgență, acceptând tacit amânarea pe mai târzior a lăbărțării vecinilor care făcuseră urdori chiorându-se la Ardealul românesc. Iar instantaneu, după ce Europa Liberă ne-a „șoptit” în mare secret că un oarecare Iliescu îi va lua în curând locul lui Ceaușescu iar din jobenul prestidigitatorului care a regizat toată această aventură au răsărit deodată
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
rost de cheia de la pătul? -N-o mai găsesc! - i-am răspuns, deși o aveam în buzunar. Am luat altă vorbă, ce, eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat: -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
pătul? -N-o mai găsesc! - i-am răspuns, deși o aveam în buzunar. Am luat altă vorbă, ce, eram prost să-i dau eu cheia de la pătul să se iubească el cu Frida acolo? Ioniță s-a chiorât ce s-a chiorât la mine, văzând că bat în retragere, și m-a amenințat: -Măăă, nu fi prost, tot pun eu gheara pe ea! Am aflat cum o cheamă. Frida o cheamă, nume de orient, din Șeherezada, eu nababul, împăratul, și ea cadâna
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
vale. Încremenesc pâraie-n unde, Ca niște nefirești fantasme Și orice-i viață se ascunde. Decorul, parcă-i rupt din basme! Iar astrul nopții pare-o umbră, Ce-i strâmbă nopții-nfățișarea, Făcând-o să ne pară sumbră Lucire, ce chiorăște zarea. Sub chiciuri ologesc copacii, Pierzându-și crengile ce crapă. Și despuiați rămân săracii, Când lăstărișul își îngroapă. Apoi, sub soare,-n dimineață, Se-nmoaie-arsura din natură. Doar vrăbii se întorc la viață, Și ciripesc cerșind căldură. Copiii aciuați prin casă
DE GHEAŢĂ FLOARE LA FEREASTRĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372802_a_374131]
-
mic, ce faci? - se băgă în vorbă sclipirea. - Creez! Mă străduiesc și iar mă străduiesc, să unesc piesele astea, primi răspuns, iar raza ștergându-și ochișorii, continuă nevenindu-i să creadă: ”Piese? Din ce? Nu văd nimic.” - Ete, na! Să chiorăști, tu, că nu vezi! Uite! Sunt destule bucăți: din colbul vremii, din incertitudinea prezentului și din speranța viitorului. Ce să-ți mai explic, licurire? Fac un puzzle. Pa! Am treabă, vorbim mâine! Referință Bibliografică: Puzzle / Mihaela Suciu : Confluențe Literare, ISSN
PUZZLE de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/345019_a_346348]
-
clopotele lui Stalin!” - tocmai murise Stalin și luasem toți o vacanță frumușică de vreo câteva zile, un fel de doliu național, după moartea marelui învățat al omenirii...Plecasem pe coastă la marginea orașului, ne stânsesem într-un cimitir și ne chioram toată ziulica la crucile morților, le citeam epitafurile și ne amuzam... Popescu ăsta se împrietenise cu paraclisierul, unul Șmith, un neamț rămas pe acele meleaguri, care-l ținea pe mâncare să-i tragă clopotele eliberatorului omenirii.. Imi mai aducea și
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
cu tutun și invidioșii din sat crăpau de necaz, văzându-l trecând țanțoș și zâmbăreț, conștient de valoarea lui. Aseară când se întorcea de la o bere cu prietenii, l-a zărit printre uluci pe Ghiță al lui Moacă, cum se chiora după el. Nu a reușit să reziste tentației de ai arunca vreo două săgeți : - Hai noroc Ghiță! Ce făcuși mă beleaua dracu’? Unde o trimiseși pe Mița? Te pomenești că îi făcuși vânt înspre grajdul vacii, când mă văzuși pe
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
întrebam de vorbă, mă nărodule! Vezi-ți de treburi și nu mai te lua de lume pe drum, ca să nu se mai ia nici lumea de tine! - Eu mă luai de tine? - Da’ ce credeai, că sunt chior? Când te chiorăști printre uluci la oameni cum faci tu, este egal cu o înjurătură. Ești un ofticat! Între timp apare în pragul ușii Mița și-l strigă pe bărbatu-său: - Ghiță! Te uită Dumnezeu la gard? Vino să dai fân jos din
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
pe-o coastă, cu câini și cu trei ciobani. Ne-am uitat unul la altul, dar Jorjâcă nu făcea șagă. S-a ghemuit sub căruță, a tras cojocul peste cap și a început să mulgă osia într- o găleată. Să chiorăsc, oameni buni, da’ ia așa țâșnea laptele de sub căruță !... oile a zbiera de parcă erau duse la junghiat. Ciobanii le-au fâșcâit și le-au ocolit pe sub deal, dar ele nici gând să contenească. Atuncea unul din ciobani și-a
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Am venit să ridic marfa Însoțit de trei autocamioane ce au fost plătite anticipat. În caz contrar, va trebui să suport pierderea din propiul buzunar. Vă rog...!” Omul instalat În acel scaun de activiștii comuniști Înălță din umeri, privindu-l chiorâși. „Nu Înțelegi...!? Efectiv, nu pot să-ți aprob nici măcar un sul de carton asfaltat...! Criza Mondială a petrolului a afectat alarmant producția fabricei noastre...! Ce să-ți spun? Dispozițiile de livrare curg cu nemiluita dar, pe nimeni nu interesează de unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
se scutura de parcă eram legat la o priză de curent electric. Deasupra mea, vedeam ca prin ceață parul ei creț și din când în când, ceva îmi picura drept în ochi, ca dintr-o pipetă. Nu mai plânge că mă chiorăști, i-am cerut eu moale, abia mișcându mi buzele amorțite. O pufnise râsul, dar nu se putea opri încă din plâns. Ești nebun... putea să te omoare... Cu el ți-ai găsit să te pui? L-am iertat ca să nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
după o luptă între mama și Helen, a ajuns la mama. —Măiculiță, a zis foarte îndârjită, încleștându-și pumnul și lovind în gol. Aștept de mult ziua asta. Apoi a studiat inelul cu mare atenție, ținându-l în lumină și chiorându-se la el, de parcă ar fi fost un expert în pietre prețioase. — Cât a costat? —Treaba mea. Hai, zi-ne, i s-a alăturat și Helen. Nu. —Trebuie să fie cât salariul lui pe o lună, a zis mama. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Din nou. Plăcerea de a-i auzi vocea, chiar dacă era doar mesageria, era ca o gură de ciocolată când tânjești după ceva dulce. Capitolul 21tc " Capitolul 21" „Cel mai bun produs pentru ochi pentru marinarii de apă dulce.“ M-am chiorât la monitor și am luat o gură de cafea. Nu, cafeaua nu mă ajuta - fraza suna la fel de sinistru. Am șters-o și am înfruntat monitorul gol, invocând inspirația. Încercam să scriu un comunicat de presă pentru Eye Eye Captain 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
acum, a zis Joey, acru. —Că bine zici. Deși v-ați supăra dacă n-am juca pocher? am întrebat. Pur și simplu nu pricep jocul. Nu poți să joci ca lumea dacă nu fumezi, totul stă în felul cum te chiorăști. Haideți să jucăm un joc adevărat. Să jucăm rummy. După o lungă tăcere, Joey a zis: —Rummy să fie. Ne-am așezat la masă și Joey a aruncat șapte cărți în fața fiecăruia. Mi-am lăsat capul în jos și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puțin cam neclară a lui Randall plasată în fundal, s-a odihnit ani de zile pe căminul din camera noastră de studente. Cu alte cuvinte, îl pândeam pe Randall. La greu. — Trebuie să vorbești cu el, mi-a zis Bea, chiorându-se să vadă dacă nu mi-a rămas vreo bucățică de mini-quiche printre dinți. Trebuie. Dacă nu vorbești cu el, eu nu mai discut cu tine niciodată. Harry a ridicat din sprâncene și, plin de înțelepciune, a considerat că acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
s-a zis cu natura! Numai cu natura nu mai faci nimic. Omul face totul, mintea lui. D-aia ni s-a înfundat, d-aia. Uite la ei, au și uitat iarna! Au uitat grozăvia, nici nu le pasă, se chiorăsc după muieri. Uită repede, omul uită repede, domnule... Domnul nu auzea, bătrânica decepționată făcu un pas lateral, se apropie de un zbârcit care își tot agita sacoșa goală. — Tocmai, tocmai! bodogănea moșulică, ghebosul. Mie mi-a murit nevasta, iarna asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intrare cu o expresie stresată pe față, Îmbrăcat În jeanși și ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mâna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizând ușa cu un surâs un pic prea larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să nu știe unde se află locul. Trebuie să bați la ușa din dreapta și să Întrebi de Alexander. Cine e Alexander ? — Nu știu. Lissy ridică din umeri. E codul lor secret. Codul lor secret ! E din ce În ce mai cool. Cât Lissy se chiorăște la interfonul din perete, privesc fără grabă În jur. Strada asta n-are absolut nimic deosebit. Sinceră să fiu, arată destul de sărăcăcios. Sunt doar șiruri de uși identice și ferestre acoperite și nu există aproape nici un semn de viață. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ieșit din cabină. Tot nu se auzea nici un zgomot de la vecina mea. Prinsă Între sentimentul că aș fi deranjat și dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
e mai probabil ca ea să-l fi lovit, de fapt, pe el? Și de unde a luat gantera, dacă gestul nu era premeditat? — Asta Încercăm și noi să stabilim, spuse el jenat. Cafeaua Începuse să fiarbă cu zgomot. M-am chiorât cu grijă prin capac și am dat-o deoparte. — Îmi Închipui că ești la curent cu pica pe care i-o poartă Naomi lui Derek, am subliniat eu. Eu n-aș lua mărturia ei drept literă de evanghelie. După ce au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lături, și s-au Îndepărtat la pas, fără să se scuze, conversând cu voci joase și prietenoase. Se vedea clar pe cine Își aleseseră porumbeii drept modele În viață. După aproximativ un sfert de oră, petrecut rătăcind de colo-colo și chiorându-mă la toate tăblițele de alamă inscripționate cu nume și atașate fiecărei uși, am dat În sfârșit de avocații lui Derek. Erau la etajul al treilea, iar lift nu exista. Oamenii ăștia nu duceau lipsă de exercițiu fizic. Odată intrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]