595 matches
-
Constantin Țoiu Pe ziua de doisprezece august în anul 1991, la Roma, sînt singur și trist. Starea aceasta de tristețe mă cuprinsese în mijlocul unei zile fastuoase de vară, nebătută de nici un vînticel. Vîrfurile chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica de piatră
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
înmormântat în pământul acesta cu un singur cuvânt pe mormântul său PACE S-a sprijinit de un grilaj scund și a închis ochii. Apoi, când i-a deschis, a plecat din cimitir cu un sentiment care n-avea nimic tragic: chiparoșii funebri, liniștea nopții care se apropia, văzduhul cu ușoare miresme din pampas, acele gingașe gesturi stinse ale copilăriei ( ca ale unui călător care pleacă pentru totdeauna și care, de la fereastra trenului, face semne sfioase de rămas bun), îi dădeau mai
Ernesto Sabato - Abaddon exterminatorul by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2529_a_3854]
-
nu. ca toți poeții el este egoist. eram alb, m-am închinat. eram vopsitor, m-am transformat în spectru vizibil/ mă voi lepăda de acest timp poetic. voi pune de o parte bețișoarele de la tobă, instrumentele muzicale din lemn de chiparos, voi găuri chimvalul răsunător/ pe cuvîntul meu de falsificator" (cîntarea cîntărilor sau amantul universal). Abordat cu intenția înscrierii unei posturi mai curînd decorative, homo religiosus apare înghiontit, hărțuit de dubiul stenic al unui ins cu o structură telurică estetizată: "mie
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară, cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate, în idile de iubire
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
arbuști decorativi, la prețuri cuprinse între 45 000 de lei și 200 000 de lei/buc., în funcție de specie și mărime. De asemenea, în pepiniera societății (25 ha) au fost aclimatizate peste 30 de specii și varietăți de conifere, între care chiparoși, tisa, ienupăr, molid; arbori - puieți de stejar roșu, arțar, frasin, ulm, salcâm, plop. De la dna Elena Stănilă, inginer șef al societății, am aflat că, începând de luni, 17 martie, din surplusul existent în pepinieră agenții economici, asociațiile de proprietari, persoanele
Agenda2003-11-03-6 () [Corola-journal/Journalistic/280790_a_282119]
-
care este renumită pentru standardele foarte ridicate ale facilităților de cazare și serviciilor acestora, disponibile la tarife de invidiat. Peisajul mediteranean întregește portretul îmbietor al acestei destinații, care este o continuă încântare pentru turiști: plaje nesfârșite, dealuri umbrițe de măslini, chiparoși și pini, flori viu colorate ce transforma acest loc într-un adevărat paradis. Accesibilitatea constituie un al argument puternic în favoarea Lefkadei: localizată în Marea Ionică, este despărțita de continent printr-un canal îngust, fiind conectată la continent printr-un pod
paradisul secret al Greciei [Corola-blog/BlogPost/98736_a_100028]
-
află pe altar, este realizată de către Lovro Dobricevici. Insula și biserica ei sunt astăzi atracția numărul unu a zonei. Și merită să fie! Herceg Novi, cândva locul căpitanilor de nave și al marinarilor, ce au adus aici palmierii, eucalipții, agavele, chiparoșii, mimozele și magnoliile ce-i dau aerul unei grădini botanice este acum orașul scriitorilor și al artiștilor. Trei fortărețe l-au aparat de-a lungul timpului, de la malul mării (fortăreața Forte Mare) până la pantele și vârful muntelui (fortăreața Spaniolă și
Muntenegru – o țară care știe ce vrea [Corola-blog/BlogPost/93730_a_95022]
-
presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș, Iar claun e o ciocănitoare, Ce strică-al scoarței înveliș. E sfetnic corbul cel sfătos Care veghează scrutător, Pe jețul lui din chiparos, La pacea-ntregului popor. Ca orologiu au un cuc, Atent le dă la toți de veste Din cuibul pripășit în nuc, Că liniște-n cetate este. Acesui rai odihnitor Ce n-are prinț sau împărat, Doar soarele strălucitor Îi face
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
Acasa > Poeme > Devotament > RUG Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Mai strânge vreascuri și ridică rug Din lemn de chiparos și de măslin, De focul tău eu nu mai pot să fug Și chiar de-aș vrea, spre el întruna vin. Cu sărutări fierbinți aprinde focul, Din buze toarnă lavă și jăratic Și flăcările să-și înceapă jocul Pe rugul
RUG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377217_a_378546]
-
Peste încă trei zile de suferință, diaconul cel străin se stinse din viață. Acest fapt întristă mult de tot pe creștinii din cetate. După ce cântară și rostiră rugăciuni în jurul trupului neînsuflețit, îl duseră la marginea așezării, lângă o pădure de chiparoși și-i zidiră acolo un mormânt din pietre. Îl îngropară după datina din Scriptură. Apoi, în lunile care au urmat, veneau mulți credincioși la acel mormânt, unii să se roage, alții să plângă după apostolul lor drag. Deși, conform Scripturii
MANUSCRISUL APOSTOLULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377225_a_378554]
-
Fiul Omului în suflet și în minte? Coline musulmane, cer evreu, ficuși în floare, Dudul lui Zaheu, fântână, casă, îngerul Gavriil, raze de soare, lacrimi de copil, icoane, cruci și stele, semiluni, păcate, moarte, credință, minuni, pământ fertil, cactuși și chiparoși, creștini tăcuți, arabi gălăgioși, tarabe, negustori și suveniruri, construcții albe în diverse stiluri, caniculă, călugări și imami, rabini, spini și turiști, smochini și pelerini, livezi sublime de măslini în rod, lanțuri, securi, Palatul lui Irod, Mazal U’ Bracha, pace, fericire
JURNAL DE PELERINAJ ÎN ŢARA SFÂNTĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382301_a_383630]
-
alaiu-i de "palate părăsite" și de bătrâne "capiști în ruină"... E vorba de acele "lacuri triste..." (și, fie zis în treacăt, secvența ce urmează reprezintă al treilea 5 pentadecasilab perfect din Craii..., și anume:) "... ce oglindă albe turle între funebri chiparoși." (Rămâie-i cititorului plăcerea să pună, unde se cuvine, mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și oglinzi: răsfrângerile, rare, în afară ale unui suflet cetluit, - care se caută, consideră, adoră, a la Narcis, sau dimpotrivă
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
Șerban Vodă asupra crematoriului uman (pe care îl contemplasem de nenumărate ori și mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân în
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
bine îmbrăcați care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile, la Uffizi, în stilul lui Leonardo. Chiparoșii funebri țepeni, ca decor. Senzația că totul are greutate. Că trupurile tuturor, plus al micuțului Isus, are un loc al lui atârnând în spațiu; că există, fiind nespus de viu... Tot Leonardo, Adorația, e consecința venirii pe lume a Mântuitorului
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
Saint Paul de Vence (despre care se spune că e cel mai frumos sat din lume), iar jos, în depărtare, presimțeai aburii unei Mediterane scufundată și ea în tristețe și moarte. Contururile nesigure ale măslinilor și îndrăzneala parcă anapoda a chiparoșilor îți creau senzația de necontenită, repetată prăbușire în prăpastia deschisă la câteva picioare de locul unde ne transformaserăm în cremene. Nu sunt singurele secvențe din memoria mea în care moartea se leagă de ceva sonor. Cum n-am de gând
Ce sunete ați vrea să auziți pe patul de moarte? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8088_a_9413]
-
au descoperit stațiunile de la Marea Adriatică. La circa 700 de kilometri de Timișoara, cu o climă mediteraneeană și un relief de basm (munte și mare), riviera muntenegreană oferă condiții de cazare și masă la standarde occidentale. Rătăcite printre palmieri, portocali și chiparoși, hotelurile și vilele de două până la cinci stele asigură sejururi de vis, la prețuri ce pornesc - în funcție de categoria și perioada de timp aleasă - de la 100 de euro/persoană, pentru o vacanță de zece zile. Printre cele mai apreciate stațiuni amintim
Agenda2006-21-06-turistic () [Corola-journal/Journalistic/284994_a_286323]
-
Ninsoare, Vulturul, Poetul, Moarte în închisoare, Din Sonette an Orpheus de Rainer Maria Rilke (partea I, sonetele 22, 19, 7, 14, 1, 3, 9; partea II, sonetul 22), Insula de mărgean - I, Insula de mărgean - II, Pin din Roma, Scoica, Chiparosul, Împărtășania, Epitaf mărunt, Le grand matin, Lumière étouffée, Naissance de Vénus, Vague.... O parte din texte sînt datate „Aiud, 1949” (sau abreviat : A, 1949); este vorba, probabil, de poezii reconstituite din memorie, întrucît între 1949 și 1951 Wolf Aichelburg fusese
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
dat ochii,/ Ochi de cer și-nflorit liliac:/ Tu vîsleai, spintecînd negrul lac,/ Eu sorbeam crinii albelor rochii/ Și doi ochi, două-adîncuri de lac” (Sub vraja trecutului). Nu lipsesc nici consonanțe bacoviene: „În toamnă, cînd cerul își plînge/ Mîhnirea, stropind chiparoșii,/ Prin parcul cu-aleile triste,/ Ca umbrele trec ofticoșii/ Flegmatici, tușind în batiste,/ Și scuipă petale de sînge,/ Ca purpurul frunzelor roșii” (Toamna în parc). O notă particulară întîlnim în expresia unui simțămînt campestru, al spațiilor largi de stepă, ale
Un poet basarabean by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4310_a_5635]
-
cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai înțeleg sensul și valoarea oricărui efort sau mișcări. Lucru straniu, de necrezut, nu știu de ce motivul compozițiilor mele nu se schimba niciodată. Desenam, totdeauna, un chiparos sub care era ghemuit un bătrân adus de spate, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ținea degetul arătător de la mâna stângă pe buze, imobilizat într-un gest care exprima mirarea. În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Ca să ajung la raftul superior, m-am urcat pe un taburet ce se găsea în preajmă. În timp ce mă întindeam să iau sticla, am privit deodată lucarna de aerisire. Pe câmpul din spatele casei, am văzut un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos, și o fată tânără, nu, mai degrabă un înger din cer, stând în fața lui, aplecată, și oferindu-i un nufăr albastru cu mâna dreaptă; bătrânul își rodea unghia de la degetul arătător al mâinii stângi. Fata era chiar în fața mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
patru zile. Ca un asasin care se întoarce la locul crimei, ca un somnambul mă învârteam în jurul casei, în fiecare zi, în preajma amurgului. Ajunsesem să cunosc toate pietrele și pietricelele din jur. Cu toate acestea, nu era nici urmă de chiparos, pârâu sau de persoanele pe care le văzusem. Degeaba am îngenuncheat, noaptea, sub clar de lună, degeaba am implorat, umilindu-mă, copacii, pietrele, luna - poate privise luna -, degeaba am chemat toate creaturile în ajutor, n-am căpătat nici cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuprins sufletul și rațiunea oamenilor, în această deschizătură pătrată care se căsca spre exterior. Nu mai aveam liniște, cum puteam să am? Luasem obiceiul să ies în fiecare zi, la asfințitul soarelui. Nu știu de ce, mă încăpățânasem să găsesc pârâul, chiparosul și tufa de nuferi. Mă obișnuisem cu plimbarea cum mă obișnuisem cu opiul; era ca și cum o forță mă constrângea să fac asta. În timp ce mergeam, nu mă gândeam decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
decât la ea, la prima viziune pe care am avut-o despre Ea, și voiam să găsesc locul unde O văzusem în a treisprezecea zi, după Nouruz. Dacă aș fi găsit locul, dacă aș fi putut să mă așez sub chiparosul acela, cu siguranță că în viața mea s-ar fi înstăpânit liniștea. Pe naiba! doar smârcuri și nisip fierbinte, oase de cai morți și câini adulmecând gunoaiele! Oare într-adevăr O întâlnisem? Niciodată! Am văzut-O numai pe ascuns, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cadă. Am ieșit din casă în speranța că o să găsesc pe cineva care să mă ajute să car cufărul. În jur, nici țipenie de om. O clipă am scrutat îndepărtările. Am zărit prin ceață un bătrân cocoșat, așezat sub un chiparos. Nu-i puteam vedea fața, acoperită cu un fular mare. M-am apropiat încet de el. Înainte să-i fi adresat vreun cuvânt, începu să râdă discordant, sec și înspăimântător, de mi se zbârli părul în cap. Spuse: - Dacă vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
de coincidență? Îmi apăru din nou întreaga mizerie a vieții mele. Nu-mi erau de-ajuns doar ochii Ei? Acum erau două care mă priveau cu aceiași ochi! Nu, asta era peste poate! Ochii, aceia îngropați, acolo, aproape de munte, sub chiparos, pe malul râpos al pârâului secat; ochii aceia ascunși sub nuferi albaștri, în sângele gros, printre viermi, lighioane și reptile adunate în jurul lor: ochii spre care se vor grăbi în curând plantele să le scormonească orbitele cu rădăcinile lor, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]