72 matches
-
grupul de doctori, cu Verdunel în frunte, fu condus într-o altă sală. Aici, printre pereții pictați, cu scene din petrecerile lui Bachus, domnea o altă atmosferă. Plină de veselie, majoritatea oamenilor, la fel de sclipitor înțoliți, erau deja beți, iar muierile chirăiau și făceau de invitații fără echivoc. O masă ce părea nesfârșită era acoperită cu tăvi uriașe pe care se aflau tot felul de bucate. Verdunel își dădu seama că este sfâșiat de foame, până acum din cauza fricii nu simțise, și
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
Ei, bunicii erau plecați cu treburi iar noi singuri stăteam închiși în curte. Aveam o vecină (mama Mia) care stătea vis-a-vis la o casă, tot cu etaj și ne mai supraveghea. Țin minte când îi raporta bunicii: „Cornelie se bătură ... chirăi unu de auzi tot satu!”. Bunica ne trombonea că avea un pitic în lemne care-i spunea tot ce făceam. Pe urmă, când ne-am mai mărit ne-am prins noi cine ne monitoriza. Sunt multe de povestit. Aș retrăi
Adi Popescu: O copilărie fericită () [Corola-blog/BlogPost/339255_a_340584]
-
de vreun an încoace mai abitir, sună așa: „Poporul e terorizat de Noua Securitate”. Adicătelea, Justiția, pe mână cu Serviciile, și, mai nou, cu președintele Iohannis, arestează la greu oameni nevinovați. „Milioane de români sunt prigoniți ca în anii `50” chirăia portavocea PSD S. Ghiță ca un cocoș claponit. „Dacă azi îl iau pe Ponta, mâine pe Dragnea, poimâine pe Ghiță, să știi că răspoimâine urmezi tu, amărăștene!”. Ideea este de a pune la un loc, ca victime ale Noii Securități
Marele vis al PSDragnea () [Corola-blog/BlogPost/339223_a_340552]
-
imediat unii pe alții. Și se vedeau că erau de sticlă leii mâncați de tigri și tigrii mâncați de lei. Nu le mai era foame. Regele a închis tripoul. 23-24 septembrie 78 Noapte sinucigașă cu concursul unui șobolan. E deșirat, chirăie femeiește, bețiv. Are culoarea fontei de inundație, a creierului birocratic. Chelește nervii însoțit de țânțari, ciumă, lume. Face găurile shakespeariene ale vieții și scuipă pe cranii în pofida lordului Ganesh. Greierii, luna cu cearcăn, stelele în rut de rouă și ademenire
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
cel mai apropiat cuibar strecuram mâna chiar și pe sub vreo găină gata de ouat și șterpeleam patru ori cinci ouă, dacă îmi ieșea în cale vreo puicuță și o nimeream o apucam repede de gât ca să nu cotcodăcească ori să chirăie și să dea alarma, din grădină îmi umpleam buzunarele cu roșii și castraveți iar astfel garnisit, ieșeam în calea vitelor și urcam împreună. Odată ajunși sus, aduceam cu toții bucatele la „bucătărie” adică, un fel de hrubă săpată de noi în
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
loc. La un moment dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai accentuate se tot înmulțeau
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
aflau sticla de whisky, paharul de cristal, castronașul cu linguriță pentru cuburile de gheață și limbile adulatorilor de serviciu puse cu generozitate la discreție. Marele Critic oficie sorbitul primului pahar, râgâi zgomotos și spuse plin de încântare: - Flit! Gașca dispăru, chirăind încântată de bunăvoința arătată și era gata-gata să-l omoare pe un tâmpit ce se lăuda cu stropii de salivă de pe obraz, susținând nemernicul că sunt chiar ai Inegalabilului. După mai mulți pumni și înjurături însă, lacrimile i-au acoperit
SAGA UNUI SCRIITOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372960_a_374289]
-
și cu rafale de vânt absolut benefice fiindcă mai răcoresc puțin atmosfera. Și, aici apare miracolul! Tinerii aceia neînduplecați, care cu un minut înainte ne convinseseră că sunt deciși să moară în chinuri pentru a ne zgudui nesimțirea, încep să chirăie, să fugă la adăpost, îmbrâncindu-se vehement cu prostimea care făcea același lucru, iar vopselurile sumbre, din păr și de pe față, încep să se scurgă, într-un mod, fără îndoială neprevăzut și, relativ comic. Se înghesuie sub o streașină, încep
EMO. CUTREMURĂTOR! de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362157_a_363486]
-
atât de intens traducea modul de comunicare al lui Franck prezența totală în relație. Franck reproducea, procesul prin care mama îi arată copilului că îl înțelege, la un nivel foarte înalt al tehnicii inconștiente. Acest proces face ca, atunci când copilul chirăie de încântare, mama să-l scuture ușurel sau să-și miște umerii uitându-se la el. În interacțiune, ea se sincronizează astfel cu el cel puțin o dată pe minut. Aceste momente sunt esențiale în trezirea afectivității. De altfel, specialiștii semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să smucească lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
drum, sub prima mașină care venea măturând stratul subțire de zăpadă, o Dacie. Toată lumea așteaptă să se risipească norul de zăpadă cu gaze, într-adevăr, în drum, animalul sacrificat nu mai mișcă. Femei văzute și nevăzute încep să urle, să chirăie ca și când porcul n-ar fi trebuit sacrificat, n-ar fi fost cumpărat și îngrășat special pentru asta. De pe strada bisericii, vântul aduce mirosul de sulf, pe urmă și pocnetul de petarde - care m-au trezit, la mine acasă, în patul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Cedare „dincolo” - nu contează că nu-i aviator, să vie degrab’, că-i așteptat cu masa pusă jos. - Istalan’ ’i de-a’ lor!, anunță Maxim. Da’ mai du-ti-n chizda mă-ti, ciolovecule!, ’nghițâ-ț-ai stèua di pi coadî! Fumeile chirăie, chiuie - de râs. Ileana - văd bine de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară scările școlii, vine Încoace: - Doar ți-am spus să intri-n casă! Doar mi-a spus. Dar nu intru - doar. Dealtfel, mama se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, la ureche: - Arată-mi și mie aiciul tău, să văd cum e făcut... Ileana - avea dreptate mama: e o proastă - Începe să urle de râs; repetă În gura mare ce-i cerusem eu În șoaptă; și iar râde. Femeile chirăie cu toatele, ca niște găini ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
uliță, din uliță, Între focuri, printre focuri, vorbind, vorbind toate odată, mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mereu potrivindu-și basmalele care mereu alunecă, de parcă pentru această unică Însușire a lor, alunecatul de pe cap, ar fi fost cumpărate și purtate (și, desigur, potrivite, din trei mișcări), chirăie mai ceva ca găinile - sau În locul lor, care nu mai chirăie: fierb În ceaune. Mama se află și ea printre femeile care, de-o parte și de alta a unei mese lunge, penesc găinile opărite alături, În cuhnia de vară. Vin Într-una femei, aducând ciorchini de găini gata tăiate. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
străzi lăturalnice, apoi reapărând, era acolo dubița cu înghețată! — O să-l împușc, articulă brigadierul, vorbind dintr-odată încet. Pe cuvânt, am să-l împușc și-am să-l omor pe nebunul ăla. — Vai, domnule, spuse domnul Gupta, ridicându-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mai mare decât celelalte; mai rotund, cu baza în formă de stea, uscat... Era înconjurat de maimuțele argintii, care îl priveau cu fețele lor de cărbune. Pe o parte avea un semn maroniu, mai mult un semn din naștere... — Stai, chirăi Ammaji. Dă-mi fructul ăla. Stai! Sampath! Sampath! Dar Maimuța de la Cinema ridicase ea însăși fructul înainte ca altcineva să apuce să-l mute și, cu ochi liniștiți și înțelpți, ținându-l aproape, la piept, cu celelalte maimuțe urmând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fac seriile la o parte. Li se fâlfâie de fierberea din jur - încă mai râd pe seama Baronului. Își fac seria, se ridică, se admiră din mers în oglindă ori pur și simplu se holbează fără jenă la zbârliturile cărnii. Aha, chirăie Stripăru’, uite-l, bă, l-am prins! uite portofelu’ meu! E al meu, uită-te mai bine, protestează timid culturistul începător cu cap pătrat, de intelectual. Cee mă! mai deschizi și gura pe deasupra, băi căcat cu ochi! și pac un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
înainte în toată lungimea lui violentă. Sub lumina confuză fasciculele laser îi trădau furia: irosea și ultima muniție. Pe ei, fraților! ricoșă strigătul său din colină, până la zidurile caselor rămase undeva în urmă. Trezite, stolurile începură să fluiere și să chirăie. Între timp, dușmanul se pare că făcuse o mișcare tactică greșită. Poate că îl îngrozise vacarmul atmosferei. Ori poate imposibilitatea recepționării convoaielor cu provizii și muniție? În jur de cinci și patruzeci și trei, Leonard se afla se afla în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca să pot traversa în liniște porțiunea asta minată. Intru în clasă și generația de mâine cade pe spate de râs. Nu mă prind - or fi drogați, imbecilii! Gogoașă se milostivește și, ținându-se cu mâinile de burtă de durerea râsului, chirăie: geanta! hăhă! geanta! Mă uit și văd că iar am fost victima șuților de pe 102. Geanta mea are trei tăieturi lungi, făcute cu lama de ras. Din ele se scurg fusta, peruca, o carte și o jumătate de pix. Erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe loc - o planetă aridă, viețuită numai de camioane roșii umflate de băutură și haleală. Însă răcni ca o împușcătură când trupul meu descărnat țâșni dintre buzele zidului cu țipătul urmelor din nisip vâjâitul tunetului săpat în aer și papagalii chirăind în balcoane între 2 molfăituri peste țesătura de alei deșirată sub cerbii picioarelor ca o cârpă putredă de care îți freci tălpile pline de amintiri lipite între crampoane. Nouă însă, cărora vântul ne sângera nările țipetele ne zgârâiau ochii, cenușiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea! Mânca-v-ar frigurile, holera și crampele! Râia să vă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un bolovan În cap dar, nu aveam timp de pierdut așa că nu l-am dat Umbrei, după cum se cădea. L-am lăsat să se zvârcolească lângă vatra părăsită și am luat-o la goană spre vale. Stk, stk, suuff! - Ah, chirăi Enkim, ascuțit. Căzuse În genunchi și avea o suliță din aceea micuță Împlântată În partea de jos a pășitorului. - Fugi! răcni Enkim. Moru te-a trimis pe tine, nu pe Enkim! Am strâns din dinți. Cum să-l las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]