77 matches
-
Nevastă-mea mă obligă să mă pensionez. Știi câți ani din viață mi-am petrecut În afacerea asta cu murături? Nu, nu știu. —Cincizeci și șapte. Cincizeci și șapte de ani, copil sau bărbat eram tot acolo. Nu mai minți, chirăia Irene undeva departe. Au fost doar 42. Mereu trebuie tu să exagerezi totul. De când te-am cunoscut prima oară, tu trebuie să le umfli cu pompa. — Da, da. Mă rog. Oricum, Ruby, uite care-i treaba: oi fi eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
roată nebună, de mugete și culori. Vacile din grajd Începuseră și ele să urle și să smucească lanțurile cu care erau priponite. Zeci de vrăbii care Își făcuseră cuiburile Între căpriorii acoperișului și plăcile ondulate de azbociment zburau bezmetice și chirăiau asurzitor. Urlete se auzeau și din grajdurile vecine și, În scurtă vreme, tot sectorul zootehnic al Colectivei țipa a foc, a lup, a inundație, a cutremur. În mijlocul țarcului, Înconjurați de grămada rotitoare a vițeilor, cei doi rânjeau tot prostește, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de să-ți plesnească timpanul. Cum pot să perceapă doamnele cicade care dintre cicadoi chirăie mai cu moț, nu știu. Ei însă nu tac și fac un tărăboi infernal, mai ceva ca în perioada alegerilor în România. Ne pornim spre Delphi, locul atît de căutat de toți cei care forțau viitorul. Trecem prin văi roditoare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
are ghearele scoase. Deznodămîntul este mereu același, dar se mai întîmplă să fie și mușcat. Merg spre piscină pe alee, dar provoc supărare. Doi cuci americani, un pic mai mari ca o vrabie, au cuib în tufișurile de trandafiri chinezești. Chirăie și zboară agitați ca să mă îndepărteze. În zbor, îmi ating părul de pe cap. Au o îndrăzneală nemaipomenită! Mă, afurisiților, chiar credeți în victorie? mă rățoiesc la ei. În victorie cu siguranță nu cred ei, dar sigur știu proverbul că cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
viu. Numai că foșcoteala pe care o fac sperie o lighioană ca șobolanul. Avem șobolani?! Ei, bine, diseară pun capcana, îmi spun hotărît. Adevărul este că urăsc șobolanii, dar tare de tot. În sfîrșit, sînt în piscină, deși mai sînt chirăit de cei cu care împart spațiul vital. O libelulă se joacă atingînd apa cu mare precizie. O nătăraucă de albină încearcă să facă la fel. Te mănîncă... acul, o avertizez. Cade în apă și... o salvez totuși, deși fac efort
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine. Dacă vrei să mă cinstești, zi-mi Chir Stoiene...“ Formula chir nu satisface în schimb ambițiile unui rachier bogat, care își mărturisește necazul în O soarè la mahala: „trebuie să mă fac boier sau mă mpușc! [...] ăst chir îmi chirăie-n cap... Aș da jumătate din averea mea numai să scap de dânsul. De groaza lui nu mă mai duc nici la biserică.“ Un interesant raport de concurență se instituie, în terminologia feminină, între cucoană și madamă. Cel de-al
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
prietenele ei și debarcă la începutul filmului. Ei bine, secvența debarcării aproape c-o întrece în tărăboi pe aia din Salvați soldatul Ryan. în orice caz, e mult mai rău decît atunci cînd debarcă prietenele miresei (Amanda Seyfried) : alea doar chirăie de bucurie, în timp ce mătușile urlă ca lupii. Sigur, e normal ca, într-un musical, toată lumea să debordeze de voie bună, dar nici chiar așa. Voia bună de aici e agresivă : subtextul e că oricine nu intră în acest spirit e
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atât de intens traducea modul de comunicare al lui Franck prezența totală în relație. Franck reproducea, procesul prin care mama îi arată copilului că îl înțelege, la un nivel foarte înalt al tehnicii inconștiente. Acest proces face ca, atunci când copilul chirăie de încântare, mama să-l scuture ușurel sau să-și miște umerii uitându-se la el. În interacțiune, ea se sincronizează astfel cu el cel puțin o dată pe minut. Aceste momente sunt esențiale în trezirea afectivității. De altfel, specialiștii semnalează
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii încep să chirăie și se reped: se cațără pe el, țopăie pe burta lui moale, se dau ca pe-un tobogan pe coada lui lungă... Fetițele împletesc coronițe de flori, pe care i le atîrnă în jurul urechilor și celor două cornițe portocalii de pe
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
Paris! PRISTANDA (dând și el din șolduri): Curat trenuleț. (Zoe pufnește, disprețuitoare. Nelli hăhăie.) (Pristanda face o poză cu camera de pe trepied și cu un flash chimic. Apoi se atașează și el șirului, care iese prin ușa mare, hăhăind și chirăind. Zoe rămâne singură un moment. Își aprinde o țigară într-un portțigaret, vizibil afectată de „tandemul” Nelli-Tipătescu) Scena 8 ZOE, CETĂȚEANUL TURMENTAT (Intră, tot din grădină, prudent, Cetățeanul Turmentat - care nu mai e așa turmentat. Aduce două pahare cu șampanie
A DOUA SCRISOARE PIERDUT| sau TRENUL TOGOLEZ NU OPREȘTE LA PARIS Comedie post-caragialiană în patru acte (fragmente) by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/4434_a_5759]
-
amestecate, ca un timp al tuturor anotimpurilor deodată. În jur, câmpul răscolit purta urma roților grele ori al șenilelor care împinseseră, ca o rindea, pământul împreună cu gunoaiele. - Mie mi-e cam frică, șefu’, șopti Chisăliță. Parcă doarme... De tare cemi chirăie mațele, mi-e frică să nu se trezească... - Atuncea măcar abține-te să mai tragi bășini, îl apostrofă Pârnaie. - Tot de frică... Da’ io credeam că nu se simte... - Precum vezi... Chisăliță strânse din buci și îl urmă. Pe cât vedeai
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
fără cer/ Ce grea e viața de miner"; Nichita Stănescu e la fel de bine în "interpretarea" unui țăran pensionar care, trecînd pe uliță și văzînd doi tineri cuprinși într-un sărut lung, apelează "la falsa memorie, dă din cap înțelegător și chirăie: "Leoaică tînără, iubirea, ceara mamii ei!...""), vînează paradoxul și pleonasmul, deliciile unui om inteligent care știe prețul unei cărți bune, al unui spectacol sau, pur și simplu, al răgazului îngăduit pentru a medita, a lenevi activ întrucît, desigur, timpul liber
Din LUDICITATE, viața mi-o pierdui by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16663_a_17988]
-
și o rățușcă Am iubit odată o femeie cu care nu știam cum să ne zicem și să ne strigăm. Stăteam in Bruxelles, într-o casă mare cu pescăruși mutanți pe acoperiș, bestii obeze ce fugeau tropăind greoi pe țigle, chirăind în ploaie, și care mâncau mizerii din streașină înainte de-a se mânca între ele. Casa aia cu pescăruși unde am trăit câteva luni cu Saskia Cunninklings era atât de mare, cu cotloane obscure și hămesite, ce nu figurau în
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
noapte își luară și păsările zborul. Adăstaseră pitite în cuiburi, în frunzișul pomilor, supraveghind din gămălia neagră și ușor brumată a ochilor forfota și zbaterea de jos, apoi, la urmă, răspunzând la o chemare neauzită de urechea oamenilor, începură să chirăie și să piuie zvârlind pădurii și câmpiei mii de semnale scurte, agitate, zburătăcind de ici-colo, ca-n preajma unei furtuni. Adunându-se în stoluri, se înălțară cu foșnete grele umplând văzduhul de dangăte ca de clopote. Norul zburător întunecă cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
trimiteau caloieni pe Argeș și pe Sabar, lume veche și inaccesibilă, nevăzută și tainică. Mama își amintea cum mergea, de la doi-trei ani, cu vaca la câmp, cum "nenea", unchiul Florea, le călărea și le-nghiontea pe surori când erau mici, chirăindu-le-n fiecare seară în paturile casei bă-trînești, cu perne umplute cu paie. Îi vedea parcă în fața ochilor pe "mămica și tătica", vedea peretele de icoane și poze îngălbenite, dar abia dacă mai știa cum îi chemase pe bunicii ei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
așa ceva. De altfel, lui Mircea-i venea greu să creadă că și ei făceau prostii, ca toți oamenii mari, ca să facă copii. Când era mai mic, e drept, îi văzuse de multe ori luptîndu-se ciudat: deodată o auzea pe mama chirăind în camera cealaltă și fugea repede acolo: tata o trântise pe pat și stătea peste ea. Atunci se lupta din răsputeri să o scape, îl trăgea de picioare, se arunca și el peste ei, mai râzând, mai plângând, cum vedea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
respect față de public ; dar Alagna a acuzat publicul de lipsă de respect față de el! Și-atunci? Unde-i Solomon să spună că ambii au dreptate? Am asistat, nu o dată, la asemenea dezacorduri : unii-și dau sufletul pe scenă, alții huiduie, chirăie și rîgÎie În stal. Ce-i de făcut? CÎteodată, actorii se opreau din declamat și făceau morală publicului. CÎnd o făceau cu tact & pricepere, publicul prost era Îngenuncheat ; cînd nu, spectatorii marcau noi puncte În „poarta adversarului”... În Antichitate, machiajul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de muștar care e Îndreptat spre tine ; ori de pumnul vreunui interpret supărat pe burghezii care vin la teatru să se simtă bine. Am semnat și eu, În vreme, vreo 15 spec tacole interactive : dar erau destinate copiilor. Și aceștia chirăiau fericiți În sală. Să-l pui pe Hamlet Însă, să te stropească cu ketchup de pe scenă, iar Ofelia să ți se așeze În brațe, În sală, nu mi se par gesturi care te pot ajuta să cunoști mai bine lumea
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
deloc sângeroase între soldăței de plastic, se folosea de aptitudinile lor de mecanici auto la demontarea mașinuțelor de fier, îi lăsa să asculte discurile cu povești puse la pick-up-ul lui tata (cred că se înnebuneau după Făt-Frumos fiul iepei, prea chirăiau toți trei când zmeul hohotea și striga V-aam priiins, frumoaaaseloor!). Partea proastă este că eu nu i-am văzut niciodată pe Știm și Ștam, poate fiindcă sunt ochelarist, poate din alte motive. Îl auzeam pe Matei vorbind prin casă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de regina lor. Ripley își aminti gesturile lui Vasquez. Acționă pompa aruncătorului de grenade și trase de patru ori. Proiectilele pătrunseră în buzunarul abdominal și explodară, sfârtecând membrana delicată. Ouăle și tone de substanță gelatinoasă se revărsară pe jos. Regina chirăia turbată; Ripley mergea cu spatele folosind aruncătorul de flăcări pentru a calcina totul în preajmă. Ouăle se scofâlceau iar soldații și lucrătorii dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas tare, pe nas, zise: — Fii binecuvântată, Doamnă! Domnul să te aibă în pază! — Care domn? - chirăi papagalul. Că sunt doi. Cel de Sus și Cel de jos. — Cel de Sus prin Cel de Jos - răspunse liniștit Metodiu, obișnuit cu astfel de capcane laice. — Bine zis - murmură în barbă vistiernicul Ximachi. Ruxăndrița se ridică și dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
iar sub urechea dreaptă cine-ar fi-ndrăznit să observe, ar fi putut gândi că zărește niște urme de dinți. Lângă ușă, pe un stativ învelit în catifea vișinie, stătea papagalul Alfred și anunța invitații. — Bi-vel-vornicul Drăguțescu și giupâneasa lui, Paulina! - chirăi el exact la cinci fără un sfert. Ușa se deschise și pe ea intră un om falnic, cu pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
subțire. — Bine, bine - făcu grăbit Sima-Vodă - duceți-vă și luați loc, că uite, vine grosu’. într-adevăr, în ușă apărură mai mulți boieri cu giupânesele și fiicele lor de sânge. Episodul 83 OSPĂȚUL CONTINUĂ — Vel-logofatul Samoilă și fiica sa Despina! - chirăi Alfred de la ușă. Metodiu și Iovănuț, așezați la locurile lor, cam pe la capătul lungii mese, văzură apărând o aschimodie de om, nespus de mic, crăcănat, cu cap lunguieț și pleșuv, cu un toiegel în mâna dreaptă cu care însă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Cedare „dincolo” - nu contează că nu-i aviator, să vie degrab’, că-i așteptat cu masa pusă jos. - Istalan’ ’i de-a’ lor!, anunță Maxim. Da’ mai du-ti-n chizda mă-ti, ciolovecule!, ’nghițâ-ț-ai stèua di pi coadî! Fumeile chirăie, chiuie - de râs. Ileana - văd bine de tot - Își arată dinapoiurile dezgolite; alb-alb, geamăn. Mama coboară scările școlii, vine Încoace: - Doar ți-am spus să intri-n casă! Doar mi-a spus. Dar nu intru - doar. Dealtfel, mama se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, la ureche: - Arată-mi și mie aiciul tău, să văd cum e făcut... Ileana - avea dreptate mama: e o proastă - Începe să urle de râs; repetă În gura mare ce-i cerusem eu În șoaptă; și iar râde. Femeile chirăie cu toatele, ca niște găini ce sunt ele. Azi și mâine! Mama, mânioasă, mă apucă de-o ureche și mă duce așa, spre inima pădurii. A Codrului. Ne omoară țânțarii. Femeile și-au acoperit capetele și brațele cu broboade, barijuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]