31 matches
-
chiralități macroscopice nu este încă foarte clar. Se pare că moleculele se stivuiesc în straturi și se orientează în cadrul straturilor într-o manieră înclinată. Aceste faze de cristal lichid faze pot fi sau anti-feroelectrice, ambele fiind de interes pentru aplicații. Chiralitatea poate fi încorporată într-o fază și prin adăugarea unui chiral, care nu poate forma singur cristale lichide. Amestecurile sau conțin adesea o cantitate mică de astfel de dopanți. Cristalele lichide și-au găsit o largă utilizare în afișajele cu
Cristal lichid () [Corola-website/Science/314335_a_315664]
-
se găsesc în vin (în forma L(+)). Este un reducător destul de puternic. Tartratul mixt de potasiu și de sodiu este folosit în prepararea soluției Fehling. Acidul tartric a fost izolat prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769. Chiralitatea acidului tartric a fost descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti planul luminii polarizate. Louis Pasteur a continuat cercetările asupra chiralității acidului tartric, cercetând în 1847 forma cristalelor tartratului de sodiu și amoniu
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
fost izolat prima dată de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele în 1769. Chiralitatea acidului tartric a fost descoperită în 1832 de Jean Baptiste Biot, care a descoperit că acesta putea roti planul luminii polarizate. Louis Pasteur a continuat cercetările asupra chiralității acidului tartric, cercetând în 1847 forma cristalelor tartratului de sodiu și amoniu. Pasteur a produs primul acid levotartric pur. Acidul tartric este folosit precum aditiv alimentar (E334), antioxidant, regulator de pH și sechestrant. În gravimetrie este folosită o soluție de
Acid tartric () [Corola-website/Science/320675_a_322004]
-
aldohexoze" (gruparea de tip aldehidă, în poziția 1) și în "cetohexoze" (grupare de tip cetonă, în poziția 2). Din categoria hexozelor face parte monozaharide cu o mare importanță, precum: glucoza, fructoza și galactoza. Aldohexozele au patru carboni asimetrici (centre de chiralitate), ceea ce induce posibilitatea a 16 stereoizomeri (2). Apartenența izomerilor la seria / se bazează pe orientarea grupării hidroxil aflată la carbonul din poziția 5, și nu are legătură cu rotația datorată activității optice. Cele opt -aldohexoze sunt: Toți acești -izomeri, cu excepția
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
izolată din tulpini bacteriene de "Butyrivibrio fibrisolvens". Se cunoaște încă din 1926 faptul că aldohexozele formează semiacetali ciclici. În imaginea de mai jos sunt reprezentate formele semiacetalice ale D-glucozei și D-manozei. Cetohexozele au trei carboni asimetrici (centre de chiralitate), ceea ce induce posibilitatea a 8 stereoizomeri (2). Dintre aceștia, doar patru -cetohexoze sunt întâlnite în natură: Cetohexozele naturale sunt produse doar de către drojdii, prin fermentație.
Hexoză () [Corola-website/Science/335741_a_337070]
-
solid cristalin, incolor și cu gust dulce, fiind un compus intermediar al metabolismului glucidic. Denumirea provine de la cuvintele "glicerol" și "aldehidă", deoarece gliceraldehida este aldehida glicerolului obținută prin oxidarea blândă a unei grupe hidroxil primare. Gliceraldehida conține un centru de chiralitate și de aceea pot exista doi enantiomeri (izomeri optici) diferiți: Gliceraldehida este importantă, întrucât examinarea structurii acesteia ajută la observarea structurilor monozaharidelor.
Gliceraldehidă () [Corola-website/Science/335815_a_337144]