668 matches
-
simptomele finale ale sfîrșitului unei viziuni religioase. Parcă îți vine să spui că destinul unei credințe este să-și îngroape vitalitatea sub lespezile etimologice ale unor certuri lexicale, niște certuri la capătul cărora doctrina se lămurește vag, iar credința se chircește de tot. Cine citește Gnosticism și gîndire modernă: Hans Jonas - o monografie critică pe care Culianu a închinat-o unuia dintre cei mai mari interpreți moderni ai gnosticismului, filozoful german de origine evreiască Hans Jonas, născut la Mönchengladbach în 1903
O erezie cît o religie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10540_a_11865]
-
sînt popoarele orgolioase, nu cele vanitoase care-și strigă trecutul în gura mare la toate parăzile: "Cred, de aceea, că prezența orgoliului la nivel personal sau colectiv reprezintă un bun indiciu al conștiinței de sine. Orgoliul trage-n sus, vanitatea chircește, nivelează. Orgoliul aparține elitei, celor puternici, celor buni/.../ Dimpotrivă, vanitatea e șireata, versatila, plîngăcioasa. Vanitosul - calculationist prin definitie - se ipostaziază mereu în poziții umile, pentru a clama nedreptatea imaginara a lipsei de recunoaștere. Extins la nivelul unui neam întreg, el
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
de azi nu este ca am ajuns an marasmul marasmului, la fundul cel din urmă al sacului, ca expulzam mizeria din noi aruncănd-o sub formă de deșeuri an stradă, ci că săntem, psihologic, tot așa cum eram și acum un deceniu: chirciți, suspicioși, gata de ură, dar bățoși și puși pe hartă. Recentul diferend de la Arad mai stârnește o dilemă, de rezolvarea căreia depinde maturitatea de mâine a României și, eventual, chiar platformă psihologică de integrare a țarii an comunitatea umană - deci
Să ne dumirim by Stefan Borbely () [Corola-journal/Journalistic/17461_a_18786]
-
păta albeața trupului o irita la fel ca năframa ușor, îi strânse aripile, după care îl scoase cu grijă din găsită pe alee. Se apropie mârâind. capcana nedorită. O ridică la înălțimea ochilor și-o privi cu Trupul porumbelului se chirci înfiorat. Mișcarea lui o atenție. Zărind inelul, îl citi, apoi oftând îl slobozi spre irită pe cățelușă și mai mult. Înfuriată, prinse între fălci înălțimi. aripa atârnată a porumbelului. Oasele trosniră. Porumbelul se clătină o clipă ca o frunză fără
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_75]
-
plouă. Ștergătoarele mătură sacadat parbrizul. Se opresc. Nu mai văd nimic. Decît apa care șterge murdăria de pe geamul mașinii. Unde mi-or fi ochelarii? Uite-i! Da' portofelul? Nu-i... Afară plouă. Ca-n Bacovia. Îmi udă sufletul care se chircește de tot în mine.
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
și-i cere fidelitate. În chip exasperant, ființei, în funcția ei producătoare de viață, i se substituie un nume: "Să mă nasc/ Ca în ritmurile inițiatice/ Din numele meu,/ După ce decenii întregi/ Tot ce eram/ S-a concentrat, s-a chircit/ În sîmburii cîtorva litere oarecare?/ Și acum să o iau de la capăt,/ Să caut un alt grind/ Roditor/ Să îngrop semințele/ Și să mă aștept apoi răbdătoare/ Pe mine însămi răsărind?" (De la capăt). Pericolul maxim este mortificarea, pericolul minim e
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Totul îmi aparține. Iau totul asupra mea. Cine mi se supune, se supune lui Dumnezeu. Între mine și Dumnezeu este o simfonie! MARELE PREOT: Atunci, va veni peste tine Duhul Domnului și te va face alt om... (MAJESTATEA SA se chircește mimând regresia către fătul embrionar.) Și vei avea o a doua naștere... O dată cu tine începe o eră nouă. Tu ești semnul înnoirii... (MAJESTATEA SA revine la atitudinea inițială.) Adună puterile lumii... (GENERALUL îi leagă centura imperială.) Și descalecă printre noi
FOTOGRAFUL MAJESTĂȚII SALE (ULTIMUL ÎMPĂRAT) by Valentin Nicolau () [Corola-journal/Journalistic/16377_a_17702]
-
de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen intră cu subtilitate prin amănunte percutante în universul femeii îndrăgostite: "Uneori, sunetul acestui glas șRobin, iubita eiț o topea atât de brusc, că stomacul i se strângea și ea se apleca, chircindu-se; în ceasurile care urmau, nu mai exista nimic pe lume decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu poate trăi decât într-o stare de amețeală hipnotizantă. Ființă echilibrată de altfel (e un celebru bucătar pentru care se
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
în celebra poezie din anul 1929, " De vorbă cu tovarășul Lenin", pe care multe generații de școlari sovietici au fost obligați s-o învețe pe de rost, Maiakovski îndemna, în esență, la dezlănțuirea terorii sistematice totale. Suferea, se întrista, se chircea de fiecare dată când, din considerente tactice, partidul făcea pași înapoi de la reeducarea furibundă a populației, cum s-a întâmplat la începutul perioadei N.E.P.-ului, și înflorea, renăștea la reluarea vărsării de sânge. Versurile scrise după călătoriile lui în străinătate
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit de lume: - Niiiingeeeee, domnule primaaar, niiingeeee! Se prăbușește pe podea. Se chircește ca un copil și continuă să plângă isteric. Pe ușă năvălesc încă vreo 20 de funcționari îngroziți. Au văzut și ei. Au aflat și ei. Știu și ei. Se adună în jurul primarului și îl privesc cu ochi neajutorați și plini
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
să mă scuipi, auzi? Cască gura și-i arată cu degetul unde s-o scuipe. Irinel se oripilează. Apoi Mother Caterpillar ia un maimuțoi de pluș și un ciocan. Bate cu ciocanul un ditamai cuiul în inima maimuțoiului. Irinel se chircește pe scaun, ca și cum ar simți durerea cuiului înfipt. Mother Caterpillar: Ee, ia ridică-te acuma, să vezi cât ești. Irinel se ridică. Primavera (îngrijorată): E tot pitic, făă! N-a mers vraja! Ce dracu’ ai, ai înnebunit la cap? Nu
Cum a încercat Irinel să devină mai înalt by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19972_a_21297]
-
rănită. Când frunza cade, tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma firul sorții Iar zborul spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
tresăltând, Înfiorată de răcoare Și-nchipuind dantele-n gând, Mi-e dor de noi, boboci în floare. Gutui și meri îndestulează Și ”geaba-i tihnă în pridvor, Că omu-n pârg capitulează Și cată spre trecut cu dor. Chircește bruma firul verde, Chircește bruma firul sorții Iar zborul spre înalt se pierde, Se ghemuiește-n fața porții. Se-ntoamnă toamna-n om și-n câine, Se-ntoamnă toamna-n calendare, Privim cu jind către un mâine Ce poate-i ”dar” sau ”condamnare”. Și vine gerul
FLOARE ȘI LUT de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381648_a_382977]
-
spaimă, momentul de singurătate care o să se întâmple, o alunecare moale, duioasă ca un cântec, când ultimele roade sunt putrede pe tâmple. Atât amar de ani, înțelepciune, zidit-ai înăuntru un templu prea umil și nu mi-ai dat puterea, chircită-n rugăciune, să pot privi cerul, cu suflet de copil !. Citește mai mult Într-o cădere,aș vrea cât mai târzie,pe care-o aștept cu spaimă,momentul de singurătatecare o să se întâmple,o alunecare moale,duioasă ca un cântec
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
care-o aștept cu spaimă,momentul de singurătatecare o să se întâmple,o alunecare moale,duioasă ca un cântec,când ultimele roadesunt putrede pe tâmple.Atât amar de ani, înțelepciune,zidit-ai înăuntruun templu prea umilși nu mi-ai dat puterea,chircită-n rugăciune,să pot privi cerul,cu suflet de copil !.... XVII. ÎN BELLU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2065 din 26 august 2016. Azi a venit toamna. O văd prin cimitir, Văd jerbe aurii cum pune pe morminte
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
prea i-au spintecat din drujbă Și-au prea ucis podoaba culmii Fără regret și fără slujbă. Desțelenește, Doamne, cerul, Că prea se-ndură de păgâni, Le dă senin, iar nouă, gerul, Sărmanilor oșteni români. Desțelenește, Doamne, trupul, Că se chircește de durere Și se fărâmă fără scrupul, Fără voință ori putere. Desțelenește, Doamne, mintea, Că prea adesea se revoltă Și prea își blestemă sorgintea Și totul pe pământ și boltă. Desțelenește, Doamne, omul, Și să se-nalțe dă-i putere
DESȚELENEȘTE, DOAMNE! de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 1960 din 13 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381658_a_382987]
-
oprit, cu suflet greu oftează Și-n loc de dar, cu mare drag, pe prunci i-mbrățișează. Iar îngerașii scot din traiste bomboane, cozonaci Și dăruiesc totul măicuței, golindu-și micii saci. Topindu-se de dor și drag bunica se chircește Și-mparte-ncet, mărinimos, acelor ce-i iubește, Un cățeluș și o mâță chioară, colacul ne’nceput Făcând copiilor cu mâna și sufletul durut... Poveste tristă, viață crudă, dar ziua de Crăciun Ar trebui să ne găsească cu sufletul mai
COLINDUL COLȚULUI DE PÂINE de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381667_a_382996]
-
apă plată. N-am fost atlet after-hours, că n-am avut o atitudine foarte sportivă, dar a fost Nic, care a bătut la bowling câțiva începători entuziaști. Care mâine cică își vor târî piciorul stâng și-și vor ține dreapta chircită la piept. C-așa-i în bowling: joci acum și doare peste două zile. P.S1. Mi-a mai reținut atenția o chestie, la petrecerea asta. La începutul ei, s-a anunțat că ultimii doi petrecăreți, un băiat și o
Petrecerea atleţilor after-hours by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20874_a_22199]
-
SĂNDEL (către șefulețul Dănel, ultrachinuit) Auziți, șefu’... Pot să mă opresc un pic să mă duc să fac treaba mare? ȘEFULEȚUL DĂNEL (către șeful Ionel) Poate să se oprească un pic să se ducă să facă treaba mare? Săndel se chircește din ce în ce mai tare. ȘEFUL IONEL (către șefoiul Marinel) Poate să se oprească un pic să se ducă să facă treaba mare? Săndel se chircește și mai tare. ȘEFOIUL MARINEL (se gândește un pic, apoi scoate un telefon și formează un număr
O zi obișnuită de muncă în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20990_a_22315]
-
șeful Ionel) Poate să se oprească un pic să se ducă să facă treaba mare? Săndel se chircește din ce în ce mai tare. ȘEFUL IONEL (către șefoiul Marinel) Poate să se oprească un pic să se ducă să facă treaba mare? Săndel se chircește și mai tare. ȘEFOIUL MARINEL (se gândește un pic, apoi scoate un telefon și formează un număr) Auziți, șefu’? Poate să se oprească un pic unul dintre muncitorii ăștia să se ducă să-și facă treaba mare? Da, da, da
O zi obișnuită de muncă în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20990_a_22315]
-
ducă să-și facă treaba mare? Da, da, da. Am înțeles, să trăiți. Sigur, sigur. O să am grijă. Să trăiți, șefu’, respectele mele. (închide și se întoarce către șeful Ionel) Să se ducă, da’ să nu dureze mult. Săndel se chircește și mai tare. E transpirat. ȘEFUL IONEL (către șefulețul Dănel) Să se ducă, da’ să nu dureze mult. ȘEFULEȚUL DĂNEL (către Săndel) Du-te, da’ să nu dureze mult. Săndel e deja relaxat. Sapă și fluieră. ȘEFOIUL MARINEL (către șeful
O zi obișnuită de muncă în România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20990_a_22315]
-
repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de sfârșit de lume: - Niiiingeeeee, domnule primaaar, niiingeeee! Se prăbușește pe podea. Se chircește ca un copil și continuă să plângă isteric. Pe ușă năvălesc încă vreo 20 de funcționari îngroziți. Au văzut și ei. Au aflat și ei. Știu și ei. Se adună în jurul primarului și îl privesc cu ochi neajutorați și plini
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
mea va merge la Craiova, va ajunge om mare!” Când nu învăța, Romelia își ajuta mama la treburile gospodăriei. Mama spăla, Romelia căra surcelele, lemne și cărbuni din magazie. Ca să le aducă trebuia să umble prin frig. Romelia se zgribulea, chircindu-se, apoi, ușoară ca o pisică își ținea respirația și în goană mergea până în magazie și înapoi cu brațul cu lemne, roșie ca focul, la înapoiere simțind că îi este chiar cald. Apoi avea grijă de cea mică, dându-i
EPISODUL 2 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384198_a_385527]
-
a lungul timpului.”; ,,...Pământul s-a oprit la ora aceea, eu m-am prăbușit sub implozie, ca o clădire veche de care nu mai e nevoie, cărămizi sfărâmate erau aruncate peste tot, praf, moloz, bucăți din ce fusesem cândva erau chircite pe covor, fără lacrimi, fără sânge, fără respirație.”; ,,Am fost Atlas, ducând globul pământesc în spate, am fost ocnaș, am fost pe mare, într-un fund de corabie, trăgător la galere... A fost mult mai greu decât aș fi crezut
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
sigur și s-ajungi în ocna-n care sarea să ți-o scoți tu singur *** zoaie-n păr și bale-n gură bube dulci și mâncărime c-ai sedus mândră făptură și te-ai lăudat copile *** mâna să ți se chircească și să te tai cu paharul fața să-ți schimonosească c-ai băut zestrea și darul *** s-ajungi în inima pustiii iar soarele să-ți sece apa că ți-ai părăsit copiii și batjocorit nevasta *** Ciclul "Blesteme" Volumul "Ucenic în
13 BLESTEME GRELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377221_a_378550]