315 matches
-
încât nu puteau fi rezolvate nici într-un fel? Doar așa? Doar renunțând la tot? Nu, nu știa ea să găsească soluții, să lupte pentru a le rezolva, dându-le o amploare mai mare decât o aveau. Amorțise în poziția chircită în care stătea strângând cuțitul la pieptul său cald, păzindu-l parcă să nu-i fie furat. Își întinse picioarele întorcându-se cu fața spre fereastră fără să renunțe însă la cuțit. O lună plină o privea îngăduitoare, iar lumina
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
care Îl Înfățișa pe unul din țăranii răsculați la 1907 ținând piciorul desculț pe ceafa unui moșier linșat. Expresia de pe chipul țăranului era animalică, desfigurată de furie, de delir, de setea Împlinită a răzbunării exemplare, În vreme ce moșierul ucis, cu trăsături chircite, urâțite de durere, de perplexitate, părea că murise cerând Îndurare, cu ochii lui goi, de marmură, asasinului Îndreptățit, care nu visase la nici un fel de statuie; care, În realitate, nu visase decât să Îi ia locul „exploatatorului“, să cunoască și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
și în timp ce simte cum durerea acută din tibie începe să crească, mâna lui găsește butonul de pe perete și îl apasă. Și lumină se făcu. E deja pregătit să-și ducă mâinile la față, și corpul lui tensionat stă pe jumătate chircit, într-o poziție de apărare. Pocitania are mii de brațe, care or să-l apuce chiar acum și or să-l trân tească de toți pereții. Și strigătul lui e urmat de o liniște adâncă. Vede dulapul care stă nemișcat
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
însă în odaie frisonul unei înfricoșătoare eredități, se strînge tot tîlcul poveștii. Nimic din ce crezi că-i de-al locului și liniștitor nu-i de-adevăr. A doua zi, totul pare o glumă. Vicleniile iernii... Singura mărturie e trupul chircit al melcului, măsura vinovăției făcutului - nu altfel pățește oul ieșit "din pacea-ntîie a lui". Care-i cîrligul care-l trage afară? Povestea, care crește iarna ca vîlvătaia din jăratec. Însă descîntecul de lîngă vatră nu-i copt pentru lume, înăuntru
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
în care te adun. mâini disperate poloboc de cuvinte vărsat din greșeală jilăvește pământul ce ne desparte. aburi umezi de vânt își trimit evantaiul lor colorat. tăcerea din noi stă zid împotrivă, le întoarce ecoul ca pe-o beregată tăiată. chircit ca o frânghie udă plânsul lăstărește în noi mlădițe de tristețe, cu cât avânt le decojim, ca să le stoarcem seva peste rana zâmbetului ce-l scoatem la comandă, găunos explodând, salvatoare, expirată petardă. ne-am închis în pietroase tabieturi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în suferință și mizerie. Mite este nevoit să renunțe la un serviciu și, în căutarea altuia, să facă foamea luni întregi. Raționalizarea e dusă până la absurd: fostul luptător își suspendă, una câte una, funcțiile vitale, transformându-se într-o legumă chircită și amară. Câinele sovietic a ajuns o jigodie costelivă și zdrențuroasă, cu ochii aprinși de febră și limba atârnând de-un cot, pe căldurile îngrozitoare de afară. Lumea românească a lui Mite Cafanu și a romancierului care l-a creat
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
toate aceste finețuri (meta)ficționale arată o prozatoare nu doar talentată, ci și exersată. Scena ei este cea a satului românesc în comunism, cu episoade individuale ale dramei colective. Comoștenii doljeni înseamnă, cu trecerea timpului, tot mai puțin. O comunitate chircită, bătrână și nevoiașă, în care se mai disting parcă doar figurile lătărețe ale factorilor de răspundere: președintele Căruțașu, milițianul-șef Grigore, directorul unui Institut fantomatic, poreclit Pionierul și consoarta lui veterinara, temperamentala Iulica. Personaje de prim-plan, mai discrete însă
Un tovarăș de sus by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7731_a_9056]
-
unu. S-a terminat cu el. — Cu cine? Cu pescuitul nostru. Ne-am făcut norma, se uită Clovis în juvelnicul gol. Mă lași acasă? — Unde vrei tu. Încep să-și strângă lansetele. E ora 13.02. Roman stă pe scară, chircit, cu creștetul capului lipit de chepeng. Lumânarea de abia mai pâlpâie. Apa îi ajunge la piept. Pe genunchii ridicați la gură, are o ladă de vodcă. Ține câte o sticlă în fiecare mână. Bea din amândouă deodată. Vorbește în rusă
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
reverii și visare bolnavă. Era limpede pentru oricine că facultățile minții ei deveneau din ce în ce mai zdruncinate. Slăbise îngrozitor. Și așa, s-au scurs multe zile. Apoi, într-o noapte, una nu mai puțin întunecată decât era mintea rătăcită a femeii, aceasta, chircită toată în patul său de fier, zbătându-se precum o face mielul fără vină în clipele dinaintea jertfei, în puterea unei crize cumplite, muri. Se sfârși cu buzele supte și vinete, deschise pentru a șopti numele lui Victor, care, împreună cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
aceștia, ieșind afară cu un mers țopăit și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și, ridicându-și mâna fremătător, Își deschise pleoapele. Se cutremură dezamăgit când constată cu stupoare că atingerea aceea delicată se datora vântului de primăvară, care adia ușor, mângâindu-i fața cu faldurile vaporoase ale draperiei. Îngenunche la picioarele scaunului și, chircit, vomită din nou, cu sălbăticie, În repetate rânduri, o pastă groasă, vineție, amestecată cu așchii mari de os. Apoi, rămase așa mult timp. Un timp care nu mai era al lui... Azi, după ce medită Îndelung și se pierdu apoi În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru că bătrânul negustor de mărunțișuri, măcelarul, doica și târfa de nevastă-mea nu erau decât umbre ale mele. Umbre al căror
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
părut chiar că aude un geamăt... Ioaneee! Aleculeee! Veniți! Veniți! L-am găsit! Îi aici sub troianul ista! - a început să strige Mitruță în neștire, continuând să răscolească din ce în ce mai repede în morman.... Sub lumina slabă a felinarului, a apărut trupul chircit al lui Hliboceanu... Căciula era căzută alături. Mitruță i-a băgat mâna sub cap, cu gând să-l întoarcă cu fața în sus, dar a simțit că ceva cleios i se lipește de degete... A tras-o înapoi ca mușcat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
amețit de calitatea proastă a băuturii, dormea turtit Într-un perete. Dar nu mai era timp pentru descrieri. Sala s-a Înnegrit instantaneu și tot ce era Înăuntru, chiar și noi trei, am apărut ca pe negativul unei imagini. Radiografia chircită a Verei se vedea În spatele unui aparat de pocher mecanic. Am extras-o de acolo urgent și ne-am aruncat spre pivniță, astfel Încât, când degetul Demiurgului a apăsat pe tasta DELETE, noi eram deja În nota de subsol, cu trapa
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să tușească și ceva se mișcă pe podea În apropierea mâinii ei. Fata aproape că țipă de frica șobolanilor, dar când, până la urmă, găsi chibriturile și aprinse hârtia răsucită, văzu că doctorul fusese acela care se mișcase. El se târa, chircit, spre capătul șopronului. Ea Încercă să-l ghideze, dar bărbatul păru să nu fie conștient de prezența ei. Tot timpul cât dură acea deplasare lentă, Coral se Întrebă de ce nu venea nimeni să arunce o privire În depozit. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet este înfipt câte un cartonaș pe care scrie „Sincere condoleanțe“. Și Helen zice: — Acum acoperă-ți fața - și începe să agite un tub de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și trage răsuflarea: Ascultă, putoareo! Unde te trezești aici?! Am acceptat să ajuți la treabă, nu să mi te-ntinzi cu bărbatu-miu. Ia zi-i, ești bolnavă? De ce? Ca să știu, să-l tratez, că am doi copii... Fata stă chircită, băgată toată într-o ladă de citrice, cu fusta ridicată pînă la șolduri, un ciorap rupt de la genunchi în sus, răvășită la păr, smiorcăindu-și nasul din care se preling două șuvițe de sînge. Ieșită din minți, Sultana pune mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
amintește, și ăsta e la grădiniță, ca să rămân cu ei trebuie să le demonstrez că nu-s, știe Bebe un test, hai în cazemată să vedem cât de șmecher ești, Bebe rânjește, intru în cazemată, cam nasol, trebuie să stai chircit, să nu te miști prea tare, altfel riști să se prăbușească acoperișu’, mă cam înțeapă și o creangă, oricum, barem sunt în cazemată, Bebe are ceva în buzunar, se caută, scoate chibrituri și un chiștoc de țigară cu filtru, be
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doi pustnici, și că soldații voiseră să‑i omoare. Atunci a apărut În fața lor un monarh care și‑a Înălțat mâinile la cer. Căpetenia troicii, un faimos tâlhar al locului, pe cozorocul căruia străluceau triunghiurile ca o rană deschisă, sa chircit brusc pe calul său și apoi s‑a prăvălit la pământ. Calul s‑a cabrat și a luat‑o la fugă, urmat de ceilalți tâlhari. Când sihastrul Serafim și parintele Serghei vrură să‑i mulțumească misteriosului monarh‑protector, care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
dar în seara asta va fi cum vreau eu!" Își schimbă rochița, își prinse părul în clame și pândi retragerea unchiului Dali în curtea de alături. O zbughi afară și se piti în spatele gardului despărțitor al celor două gospodării. Stătea chircită, privind țintă printre scânduri. Muzica o învăluia, provocându-i nesfârșite păreri de rău. Rochiile lungi, sclipitoare, alunecau prin fața ochilor ei, ca într-o poveste cu zâne, făcând-o să se simtă mai năpăstuită decât Cenușăreasa. O văzu pe Sanda stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
primească. În final, se îndreaptă spre Ema. Îi oferă brațul, privind-o cu dragoste și dispar amândoi după cortină. Luana se dezlănțuie. Plânge, se revoltă, ridică mâinile spre cer, cerând îndurare. Suferința o face să se prăbușească la pământ. Rămâne chircită, cântând din ce în ce mai încet, până când glasul ei se pierde. Micul Charlot moare de durere, în timp ce cortina ar trebui să coboare, dar nimeni nu se mai gândește la asta. Femeilor le dau lacrimile, bărbaților nu le vine să creadă. Au în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
În curte și la stradă, sau câtă lume a avut În față la pâine și lapte. Poate să doarmă cât vrea, din partea mea, dar ai văzut cum Îi tremură mâna? De la o vreme refuză să mai scrie. Face literele strâmbe, chircite, inegale. Stiloul se Împiedică În hârtie așa cum și el se Împiedică mergând pe loc drept. Nu se mai desparte de umbrelă. Îmi trebuie un punct de sprijin, altfel mă prăbușesc, zice el. Dă vina pe război. Zice: Să treci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
există: Satelitu cu usturoiul, cizmele și untura de porc și, mai ales, pielea aceea neagră a nopții pistruiată cu stele. Și cum de la noblețe la farsă este doar un pas, pairile galbene se transformară în moșnege decrepite râzând prostește și chircite, ca apoi să se retragă resorbindu-se umilite (De ce? De ce?) spre zăpadă, spre rugii fumegând al lemnelor, sub tălpile cizmelor uriașe cât urșii, când am trecut, se întreabă flăcăruia. Ce e viața, ce e viața! Cu ultimele suflări, a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și maxilarele rău conservate, părând a fi ale lui STOIAN și TEODOR. Se presupune că au existat. M7. Incomplet păstrat cu capul pe M8, lungimea în secțiune 65 cm, orientat V-E. GUSTAV VALENTIN, actor. M34. Întreg în secțiune, poziție chircită, culcat pe partea dreaptă, mâinile pe lângă corp, orientare S-V MIHAI DINU, avocat. M35. Adâncime 210 cm capul surprins pe profilul sudic al secțiunii. NILĂ HAGIU, scriitor. M37. În secțiune puțin mai sus de genunchi; restul, în profilul de Vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ai făcut. Cînd intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]