67 matches
-
-și ia ochii de pe corpul tatălui ei care zăcea pe solul acestei planete. Mama lor izbutise să-l târască înăuntru. Și Newt vedea ceva pe fața lui. Creatura era turtită și avea niște coaste proeminente, un mare număr de picioare chitinoase aidoma celor de artropode și o coadă lungă musculoasă încolăcită pe gâtul lui Russ Jorden. Semăna cu un limur mutant, cu o carapace suplă. Corpul tresăltă ca o pompă. Dar nu era nicicum mașină, era un organism fără nici o îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
-și că la urma urmei nu sunt decât imagini. Limbile de foc țâșneau din gura roboților-santinelă saturând cu alb ecranele, dar puteau să vadă clar hoarda de extratereștri care înaintau pe culoar. Ori de câte ori un proiectil atingea o creatură, corpul său chitinos exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
se odihnea în așternuturi conținea niște imperfecțiuni, corpul ei se rupsese în câteva bucăți de nerecunoscut sau poate doar crescuse peste noapte, ca vrejul de fasole al lui Jack. Vârtejuri de oase albe se roteau deasupra saltelelor, degete pline și chitinoase țâșneau în snopi de boabe de după pături, revărsându-se pe marginea patului. Copilașii purtau membre nepotrivite, tulpinile brațelor atârnau, iar capetele nu semănau: unele crescuseră mari și împlinite, altele mici și îndesate, ca niște păstăi pe care nu le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
referindu-se la Xanthomonas campestris care, în scopul protecției sale secretă în jurul celulei un înveliș din polizaharidul xantan, atunci când condițiile de mediu sunt adverse [79], alge (Anacystis, Chaetophora, Lithothamnion, Phormidium, Protococcus, Schizothrix) [16], briozoare [78]. S’au semnalat și depozite chitinoase (polizaharide) în cazul briozoarelor [78]. Toate componentele amintite mai sus fac parte integrantă din fouling, fie că au fost formate în stratul depus, fie că au aderat la el, din curentul de apă ce le-a purtat, cu atât mai
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
Unii le consideră ca o clasă din încrengătura Lophophorata, alții ca o încrengătură distinctă [90]. Briozoarele sunt animale acvatice, în majoritate marine, cu dimensiuni relativ mici (până la câțiva milimetri), care formează colonii. Fiecare individ (polip) își formează o lojă gelatinoasă, chitinoasă ori calcaroasă, loje care concresc în colonii de forme și dimensiuni variate [90, 91], ca rezultat a două tendințe opuse: specificitatea determinată genetic, respectiv polimorfismul determinat de condițiile de mediu. Sunt animale destul de evoluate (v., în fig. 56, poziția clasei
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
cu rare excepții lipsite de vreo armură. Evoluția preferă, ba chiar provoacă moartea cuiva pentru a face loc următorului. O societate stagnantă perfecționează armura, iar Natura exemplifică asta prin insecte, o linie evolutivă Închisă, care se acoperă cu o armură chitinoasă perfectă, dar care le silește ca, pe măsura creșterii, s’o lepede pentru a-și croi alta, mai Încăpătoare. Societatea evolutivă e modelată de Natură prin vertebrate. Unde vedem cum armura din solzi a reptilei, și ea silită la năpârlire
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ultima proglotă a viermelui ce parazitează intestinul câinelui se rupe de scolex și eliberează ouăle, ce sunt eliminate în mediul exterior prin fecalele animalului;gazda intermediară (ierbivor, accidental om) ingeră ouăle; sucurile digestive eliberează embrionul hexacant din ou, lizând capsula chitinoasă. Acesta depășește bariera intestinală (duoden și jejun), pătrunde în venulele mezenterice, de aici în vena portă și se fixează în ficat (50-60%, mai rar în plămân (10-30%) sau alte organe, unde se dezvoltă sub forma chistului hidatic unilocular. Paraziții ce
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, ALEXANDRU NICODIN, IOAN CORDOŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92104_a_92599]
-
noi restul. Pro: Spune-mi, te rog, prietene, cine v-ar mai lumina pe voi dacă eu aș fugi? Cine ar rămâne să vă călăuzească, să vă vorbească despre istorie; aceeași infamă istorie care ne-a baricadat în costumele astea chitinoase, e adevărat. Dar dacă nu ne vom cunoaște istoria, nu vom ști nicicând ce putem face pentru a o depăși, pentru a deveni mai buni. Noi nu avem sentimentul apartenenței și e păcat pentru că e înălțător să provii de undeva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
animale și la om. Insectele dețin mecanisme sensibile pentru identificarea și distrugerea patogenilor. Au fost identificate mecanisme de apărare cu funcționare constitutivă și mecanisme de apărare cu funcționare indusă. Prima linie de apărare este una structurală, fiind reprezentată de exoscheletul chitinos, membrana peritrofică (care izolează epiteliul esofagian de conținutul lumenului intestinal) și liniile traheale (Khush și Lemaitre, 2000). În intestinul anterior, insecta menține un pH scăzut și acumulează enzime digestive și lizozim antibacterian. Infecțiile eficiente induc răspunsuri imune locale. În cadrul unor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
eclozează și pier. Apar larvele, care la început sunt transparente. În primul și al doilea an de existență larvele se hrănesc cu humus și substanțe organice în descompunere. La sfârșitul celui de al doilea an își pierd transparența, regumentul devine chitinos și capătă o culoare galbenă-portocalie. emperaturile ridicate din timpul verii și uscăciunea pronunțată întrerup activitatea larvelor, care coboară în straturile mai profunde ale solului. Larvele evoluează în condiții optime la temperature de 18 - 210 C și umiditate de 50 - 80
PRINCIPALII DĂUNĂTORI AI LEGUMELOR DIN CÂMP ȘI SPAŢII PROTEJATE by TEODOR GEORGESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91566_a_92850]
-
a talului (numit miceliu) este un filament cilindric, adesea foarte ramificat și, uneori, anastomozat Într-o rețea tridimensională, cu creștere terminală indefinită. Din punct de vedere citologic, ciupercile se caracterizează prin: absența totală a plastidelor, nuclei mici, vacuole mari, perete chitinos, rezerve nutritive sub formă de glicogen sau picături lipidice localizate În citoplasmă. După modul lor de viață, ciupercile pot fi: saprofite (cu rol considerabil În biosferă, utilizând materia organică inertă produsă de alte organisme), parazite (ce iau moleculele organice de
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
animale) și simbionte (ce trăiesc În asociere cu un alt organism: algă În cazul lichenilor, rădăcina fanerogamelor În cazul micorizelor). Ciupercile saprofite, fragmentând resturile vegetale, participă la formarea humusului și fac astfel solul fertil - celulele miceliului de ciuperci, cu perete chitinos, nu pot absorbi fragmente de organisme prin endocitoză (ca celulele animale); de aceea peretele ciupercii impune absorbția de molecule mici, rezultate din degradarea moleculelor organice mari cu ajutorul enzimelor; așadar, digestia este În mod obligatoriu extracelulară. Printre enzimele excretate de ciuperci
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
mod de viață terestru, dar această schimbare de mediu nu a fost Însoțită de o diferențiere histologică importantă, nici de formarea de organe atât de specializate, ca rădăcina și frunza. Ciupercile au păstrat un tal (miceliu) filamentos, au peretele celular chitinos, se nutresc degradând și absorbind materii organice, trăiesc În toate habitatele, pot fi heterotrofe (parazite și saprofite) sau simbiotrofe. Neavând pigmenți asimilatori, fac absorbție de substanțe organice simple, pe care le procură din hidroliza macromoleculelor organice mari, cu ajutorul enzimelor. Modul
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
să spun criticul în general. Dacă mai e și român, atunci totul devine și mai delicat, căci criticul român e sensibil ca o libelulă. Nici cu o floare să nu-l atingi. Dacă se supără! El nu are pielea groasă, chitinoasă, piele de rinocer, cum o are politicianul român, care e conceput să îndure multe. Să țină la tăvăleală... Nu e cazul criticului. Cum să-l tăvălești pe un critic? Ori să te tăvălești cu el! Ce idee năstrușnică... Poate i-
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nutritive embrionare, materialul genetic (ereditar) caracteristic fiecărui individ 254. Un ou nefecundat are numai 16 cromozomi de origine exclusiv ovulară, ouă haploide din care vor ecluziona, prin partenogeneză, trîntori 255. Oul este învelit într-o coajă formată dintr-o substanță chitinoasă (corionul) dublată de o membrană de natură plastică, sub care se află un strat protector conținînd o soluție de albumină care înconjoară vitelusul (gălbenușul) oului, constituind de fapt un depozit nutritiv superconcentrat în mijlocul căruia se află nucleul, care înnoată în
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
femeia ședea drept și întindea spre privitor un manșon mare de blană, în care îi dispărea întregul braț, până la cot“.) Și mă uimea faptul că încă nu m-am transformat și eu într-un gândac kafkian, cu spatele bulbucat și chitinos, cu lăbuțele fragile și sensibile, cu mandibulele greoaie, băloase, clefăitoare de resturi de mâncare stricată... În schimb, aveam impresia că unii locuitori ai Iașului, văzuți în treacăt pe stradă, deja începuseră figura! I-am și atras atenția, cam încurcat, cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
a gurii este acoperită cu o cută chitinizată, numită buză superioară sau labrum. Apoi, urmează maxilele alcătuite din regiunea bazală pe care se găsește un palp maxilar articulat și palete nesegmentate masticatoare. Posterior se află gnatochilariu, numit și labium, placă chitinoasă. Pe partea superioară a capului sunt o pereche de antene simple și o pereche de ochi Corpul poate avea diferite forme în funcție de specie. Unele au corpul turtit dorso-ventral, alte cilindric. Dorsal, fiecare segmente este acoperit cu o plăcă chitinizată, iar
Diplopode () [Corola-website/Science/302232_a_303561]
-
deosebește de cea a picioarelor, îndeplinind funcția tactilă. Opistosoma este formată din 12 segmente. La scorpioni opistosoma este divizată în mesosomă și metasomă și se termină cu telson. Segmentele opistosomei acarienilor sunt contopite. Corpul arahnidelor este acoperit cu o cuticulă chitinoasă. Cuticula apără animalul de dușmani și previne deshidratarea, de aceea arahnidele pot supraviețui în zonele aride. Duritatea cuticulei este oferită de proteinele incrustate cu chitină. De cuticulă sunt atașați mușchii. Sistemul nervos este constituit din creier, masă ganglionară și lanțul
Arahnide () [Corola-website/Science/310189_a_311518]
-
speciile cunoscute este "Garypus titanius", care ajunge până la lungimea de 7 - 12 mm. Corpul este alcătuit, ca și la toate arahnide, din prosomă și opistosomă. Prosoma este nesegmentată, prezentând dorsal 1-2 perechi de ochi, dorsal este acoperită de un scut chitinos, iar ventral, coxele membrelor se unesc median, acoperind sternitele în întregime. De prosomă sunt anexat șase perechi de membre (apendice): cîte o pereche de chelicere și pedipalpi și patru perechi de picioare. "Chelicerele" sunt retractile, alcătuite din două articole dintre
Pseudoscorpion () [Corola-website/Science/305589_a_306918]
-
a corpului care are rolul de suport sau sprijin a unui organism.In principiu scheletul se poate clasifică într-un endoschelet (intern) și un exoschelet (extern) acesta din urmă este un înveliș care acoperă corpul organismului că de exemplu scheletul chitinos la insecte. Citoscheletul este scheletul unei celule, care asigură, stabilizarea și menținerea formei unei celule, motilitatea celulară, transportul a diferite substanțe în interiorul celulei, precum și comunicarea cu alte celulule . Acest schelet este alcătuit din microfilamente (fibrile) orientate în diverse direcții, si
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
de simț.La scoici exosecheletul este reprezentat din două vâlve calcaroase dure în interiorul cărora este protejat corpul moale al molustei.La lăcuste scheletul conține un strat subțire și dur,alcătuit dintr-o substanță organică rezistență,numită chitina.La răci rusta chitinoasa,pentru a fi mai dură este impregnata cu săruri de calciu. Este forma în care scheletul se află în interiorul corpului, fiind întâlnit la "Cordate", "Echinoderme" și "Bureți" (Porifera).Acest schelet asigura stabilitatea și ținută corpului asigurând mobilitatea organismului.ul cordatelor
Schelet () [Corola-website/Science/305898_a_307227]
-
și lipitori libere care se hrănesc cu larve și rame. Majoritatea speciilor trăiesc în lacuri și ape curgătoare. Lipitorile parazite au câte o ventuza cu care se fixează de corpul victimei. Cavitatea bucală prezintă o ventuza bucala cu 3 fălci chitinoase care au forma literei Y. O lipitoare poate suge până la 32 grame de sânge, ce nu e coagulează un timp îndelungat, deoarece glandele intestinale ale acestei animale secretă o substanță anticoagulanta, numită "hirudină". Ea este utilizată în medicină (în pecial
Vierme () [Corola-website/Science/300022_a_301351]
-
răsuci capul cu 180 grade, în căutarea prăzii. Călugărița este o specie hemimetabolă (se dezvoltă prin metamorfoză incompletă). Imediat după fecundare femela depune 100-300 ouă. Ouăle sunt înconjurate de o masă spumoasă, care mai apoi devine consistentă formând o capsulă chitinoasă - ooteca. Larvele eclozează din ootecă în primăvara următoare și se deosebesc de adulți atât prin dimensiuni, cât și prin unele particularități morfologice. După patru năpârliri larva se transformă în insectă adultă. Atât adulții, cât și larvele sunt prădători specializați, consumând
Mantis religiosa () [Corola-website/Science/313418_a_314747]
-
păianjen-mâncător-de-păsări”, iar în Australia — „păianjeni-șuierător”. Numele tarantula este aplicat din greșeală și altor păianjeni din familiile Atypidae, Dipluridae, Hexathelidae și Sparassidae. Cu toate acestea nicio familie menționată nu are nicio legătură cu Lycosidae. Tarantulele au corpul acoperit cu o cuticulă chitinoasă, cu rol protector. Corpul este format din prosomă (cefalotorace) și opstosomă (abdomen). Ele sunt unite printr-un pedicel și permite opistosomei să îndeplinească unele mișcări. De prosomă sunt atașate 4 perechi de picioare, una de chelicer și una de pedipalpi
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
ultimul având forma unei gheare. În chelicere se află glandele veninose, conținutul cărora sunt injectate în pradă pentru a o omorî sau paraliza. Pedipalpi sunt alcătuiți din 6 articole. Articolul bazal, situate lângă orificiul bucal, posedă proeminențe care reprezintă plăcile chitinoase zimțate utilizate pentru a fărâmița hrana, numite coxe sau maxile. Pedipalpii au funcție tactilă, iar la masculi și de organ copulator. Masculii au organe filiere speciale în apropierea orificiului genital. Membrele locomotoare sunt formate din 7 articole, ultimul articol se
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]