57 matches
-
care se zăreau, ciufulite Încă, firișoare galbene de cânepă bătută. Calul zâmbea cu Încântare și se bucura de sosirea vechiului prieten. Coama Îi cădea În ochi și-l făcea să clipească des, iar coada atârna caraghios, ca un panaș de chivără al unor ostași de demult. „Ia uite, domnule”, zise calul cu prefăcută mirare, „și eu care credeam că dumnealui a uitat drumul până acilea de n-a mai venit. Ori poate l-a apucat boieria și nu-l mai Îndeamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
examene, intră in curtea indicată. Fu cam încurcat de numărul mare de intrări, întrucît de o parte și alta a curții se întindeau apartamentele joase, cu câte o mică marchiză. Călare pe o scară, un om gras, ras, tânăr, cu chivără de hârtie în cap și cu halat medical pe el alterna fluierul cu vocalizările și se extazia înaintea propriei opere, care consta din aplicarea cu ajutorul unui șablon, confecționat, precât părea, de el însuși, a unui feston cu fructe sintetice în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
așteptau să fie spovedite și împărtășite. Ele rămâneau la urmă, că aveau multe pe suflet. Popa Metru le chema pe rând în odăița vecină cu altarul. Se așeza pe un scăunel după ce le citea trei pagini din cărțile sale cu chivăre de aramă. Baba Marghioala a lui Mială nu ridica privirile. Ședea îngenuncheată, cu obrazul veșted lipit de anteriul scump al părintelui. - Ei, ia spune... Începea sfinția-sa. De postit, ai postit? - Da, părinte. Țin toate posturile: postul Crăciunului, postul Paștelui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vînt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut Într-un războinic cu pistoale la brîu, cu chivără și cu paloșe În mîini și În dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel decît cum ești!” Și totuși! Dacă Restriști-le, carte de ucenicie lirică, tipărită Înainte ca poetul să fi Împlinit douăzeci de ani, confirmă, În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
răvășită”: Îmbracă-te În odăjdii dintr-un poem În metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt Desfă-ți În locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvîrle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrîngeri cu pieptul În vîlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. SÎnt accente prezente, cum am remarcat, și În cărțile precedente, dar capătă acum
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ghiftuită și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plîngîndu-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit În potcoavă chivăra”, ca și „glanda tînără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă Însă tot „adevărul” despre acest moment
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
starețul ei devine papa Urban al V-lea. El n-a uitat mănăstirea lui și pe marele ei întemeietor, la mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele ,,Capul Sfântului Cassian”. Dar Sfântul Cassian a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
mormântul căruia, zidit pe patru pilaștri, ardea continuu o lumină. El a poruncit să-i fie împodobit capul cu o chivără de argint, peste care s-a așezat o mitră de aur și de argint cu pietre scumpe și pe chivără a poruncit să se graveze cuvintele ,,Capul Sfântului Cassian”. Dar Sfântul Cassian a câștigat pentru totdeauna întâietatea duhovnicească în Apus prin încorporarea învățăturii lui în Regula benedictină. Capitolul al XLII-lea al acestei Reguli cere ca unul dintre frați să
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ireală, pe care nici un artist lucid n-ar Îndrăzni vreodată s-o pună În discuție, În pofida tuturor preaînțeleptelor cuceriri tehnice postmoderne. Ce bizar, spusese ea (printre leșuri dezbrăcate, În agonie, un războinic ucidea cu patul armei un dușman căzut, cu chivără și armură, semănând cu un crustaceu), aproape toți pictorii interesați de bătălii sunt anteriori secolului XVII. De atunci, nimeni, cu excepția lui Goya, n-a mai Îndrăznit să privească un om cu adevărat atins de moarte, cu sânge adevărat În loc de sirop
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
roșu și galben. Pictorul de război lucrase mai ales la privirea cavalerului din prim-plan, care, fiindcă avea viziera coifului ridicată, era singurul căruia i se vedea fața - mai bine zis, o parte din ea (ceilalți o aveau acoperită de chivărele coborâte): ochi Îngândurați, absenți, Înfipți Într-un loc neștiut, uitându-se la ceva ce privitorul nu vedea, dar intuia. Ochii lui, care priveau fără să vadă, ochi de bărbat hotărât să intre În luptă, rezumau nenumărate amintiri profesionale ale lui
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
una dintre fotografiile tale spusese imediat. O tragedie rezolvată cu o geometrie aproape abstractă. Uită-te la arcurile archebuzelor, Faulques. Observă cum se Încrucișează lăncile, care par să străpungă tabloul, planșa circulară a armurilor care descompun planurile, volumele dispuse prin chivăre și cuirase. Nu Întâmplător cei mai revoluționari artiști din secolul XX l-au revendicat pe pictorul acesta ca maestru, nu-i așa? Nici el Însuși nu-și putea Închipui cât de revoluționar era, ori avea să fie. Ca și tine
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nu făcea comentarii, pironind cu privirile pictura murală. Erau două figuri pe jumătate pictate În spatele ostașului din prim-plan, care, În racursiu, Îi supraveghea pe fugari: alt soldat, cu aer medieval și arme moderne, un spectru fără chip sub viziera chiverei, țintea cu pușca un bărbat ce nu avea terminați decât capul și umerii. Ceva din expresia victimei nu-l convingea de tot pe pictorul de război. Urma să fie omorât peste o clipă, iar Faulques știa. Și cel ce urma
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
că aș putea picta unul? - Nu văd de ce nu. Fiecare face ce poate. - Și să colaborez la acesta? - Poți s-o faci, dacă ai chef. Croatul și-a potrivit mai bine ochelarii, apropiindu-și fața de pictură. Studia armurile, detaliile chiverelor și ganteletelor. La urmă, a făcut un pas Înapoi, a aruncat peretelui o privire circulară, s-a uitat la pictorul de război și a făcut un gest timid spre masa unde stăteau pensulele, tuburile și flacoanele. - Îmi dai voie? Faulques
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
câmpului de luptă până la șuvoiul fugarilor, care părăseau orașul În flăcări, ca și cum femeia se putea recunoaște dinainte În toate celelalte femei, prăzi ale Învingătorului. În fața ei, Înspăimântător cu suliță și un amestec de arme și podoabe antice și moderne, cu chivără din oțel și o colțuroasă armură cenușie, pe jumătate medievală, pe jumătate futuristă (luate de unde le găsise: Orozco și Diego Rivera fuseseră iar jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar peste chipul lui Hector, aplicând alb și albastru peste siena, ca să Întărească racursiul din partea inferioară, după ce sfârșise de Întunecat umbra chiverei pe gât și pe ceafă. Accentua astfel aerul de duritate stoică al războinicului, tonurile lui reci În fața acelora calde, armonios gradate, ale trupului și chipului femeii, gestul resemnat, rigid aproape până la caricatura militară, al bărbatului supus regulamentelor. Păi, a șoptit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
prezența lui Horia se concretizează prin vulturii care-i amenință pe domni: "S-adună toți vulturii stol/ Sub cer se rotesc rotocol/ și cad viforos peste lume/ Pe Horea să-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin modele de urmat în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-l răzbune/ Pe Horea sa-l răzbune". Alături de Horia, apare Chivără Roșie, erou popular desprins din piatra munților și din vatra țăranilor: "Ești parcă din focul de pe vatră/ Născut parcă din crestele de piatră/ Roșcată zare mare/ Când soarele răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Tiparul este neoclasic, retoric și discursiv. M. Beniuc, încă în "Cântece de pierzanie", simte în contemporanii lui pe urmașii lui Horia și ai lui Iancu ("A fost odată un Horia"); mai târziu în "Versuri" (1949) coboară eroi populari în legendă Chivără roșie umblă prin zloată și ploaie, desprins din piatra munților și din vatra țăranilor. Eugen Jebeleanu ("Bălcescu"), Eugen Frunză ("Sub steagurile vieții" 1950, "Zile slăvite" 1950, "Față-n față" 1954). Îi mai putem cita în acest sens pe Dan Deșliu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
ca și conservatorii trecuți - zice "Romînul" - când cu fes, când cu ișlic, când cazaci, când usari, dar români niciodată și cu nici un preț. Iată ceea ce nu-i adevărat. Români totdeuna, oricare ar fi politica noastră. Dacă s-a opus fesului chivăra și chiverei fesul a fost pentru a scăpa pe rând de amândouă și dacă s-a opus o putere celeilalte a fost pentru a le neutraliza pe amândouă. Să nu se uite că acestui sistem de contrapunere reciprocă o țară
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
conservatorii trecuți - zice "Romînul" - când cu fes, când cu ișlic, când cazaci, când usari, dar români niciodată și cu nici un preț. Iată ceea ce nu-i adevărat. Români totdeuna, oricare ar fi politica noastră. Dacă s-a opus fesului chivăra și chiverei fesul a fost pentru a scăpa pe rând de amândouă și dacă s-a opus o putere celeilalte a fost pentru a le neutraliza pe amândouă. Să nu se uite că acestui sistem de contrapunere reciprocă o țară săracă, fără
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pocnet de mitraliere și cu descărcări de artilerie grea... Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunata putere bovarică de a te proiecta altfel decât cum ești!” Și totuși! Dacă Restriști-le, carte de ucenicie lirică, tipărită înainte ca poetul să fi împlinit douăzeci de ani, confirmă, în
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
răvășită”: Îmbracă-te în odăjdii dintr-un poem în metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pământ Desfă-ți în locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvârle peste plete o chivără de flăcări ............................................... Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrângeri cu pieptul în vâlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. Sunt accente prezente, cum am remarcat, și în cărțile precedente, dar capătă
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și mercenară”. Același tovarăș de grupare recenza și volumul recent apărut, sub titlul, nu mai puțin ironic, „Incantații”. Poeme de Ion Pillat și Ilarie Voronca, plângându-l pe „cavalerul care și-a pierdut și calul și a strivit în potcoavă chivăra”, ca și „glanda tânără a poetului grefată pe trupul vetust al unei poezii scoase din cutia de pălării a bunicii”. Semnificative pentru atitudinea intransigentă a avangardei față de „oficialitate”, asemenea luări de poziție nu exprimă însă tot „adevărul” despre acest moment
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
armură. La urma-urmei, ați făcut și voi asta, ba chiar și Natura. Nu știu nici eu de unde ați aflat că cel mai important e capul; dar priviți desenele de pe vasele grecești și veți vedea pe eroii Iliadei doar cu o chivără. Dar Natura a aflat asta Înaintea voastră: peștii de acum 400 de milioane de ani Își confecționaseră În consecință o carapace calcaroasă pentru cap și cam atât. Urmează cuirasa, adică protecția trunchiului și, pentru că luptătorul e un bărbat, prin urmare
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
schimbă: apare lefegiul, a cărui viață, mai precis leafă, e mai ieftină decât armura, mai ales că aceea Îl face pe luptătorul căzut de pe cal client sigur al rafinat de macabru denumitului „merçi dieu“, stiletului strecurat de adversar printre zăbrelele chivărei. Cam ce-au pățit cavalerii Apusului la Nicopole... Dar cei scăpați de acolo au aflat de la armurierul care le Îndrepta săbiile și platoșele, că loviturile le primiseră pe piept, nu pe picioare. Și renunță la oarece greutate păstrând doar cuirasa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]