90 matches
-
madam Lefter Popescu, o damă înaltă, subțirică, frumoasă, oacheșe, casele alea verzi cu geamlâc, care are o aluniță cu păr deasupra sprâncenii din stânga și se poartă legată la cap cu roșu?” Marea lui dorință este de a le convinge pe chivuțe să îi dea biletele și pentru aceasta încearcă să le creeze impresia că el și soția sa alcătuiesc o familie onorabilă, din înalta societate. Astfel se justifică folosirea franțuzismelor la modă: madam și damă care înlocuiesc apelativele depreciative nenorocito și
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
la singular ar impune ca „madam Popescu” să fie elementul regent al pronumelui „care”, ceea ce nu permite topica greșită și de-a dreptul ilogică și ilară, care trimite la referentul „case”. Privită în ansamblul ei relația d-lui Lefter cu chivuțele evidențiază și alte încercări de adaptare la situația de comunicare. Când merge la casa chivuțelor este insinuant: „Lipsește ceva dintr-o casă ... știe ea ce lipsește.” Ideea de insinuare este susținută de punctele de suspensie. Pe Țâca, țiganca ce primise
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
nu permite topica greșită și de-a dreptul ilogică și ilară, care trimite la referentul „case”. Privită în ansamblul ei relația d-lui Lefter cu chivuțele evidențiază și alte încercări de adaptare la situația de comunicare. Când merge la casa chivuțelor este insinuant: „Lipsește ceva dintr-o casă ... știe ea ce lipsește.” Ideea de insinuare este susținută de punctele de suspensie. Pe Țâca, țiganca ce primise jacheta în schimbul a zece farfurii, o supune unui adevărat interogatoriu alcătuit din propoziții scurte, interogative
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
Te faci că nu știi, gașperiță!” Forța ilocuționară directivă a mesajului transmis de d-l Lefter se dovedește ineficientă asupra receptorului, deoarece spre deosebire de madam Popescu, țigăncile sunt firi tari și își apără în permanență nevinovăția. După ce li se dovedește nevinovăția chivuțelor, d-l Lefter simțind că oamenii legii nu mai sunt de partea sa, încearcă să le convingă printr-o schimbare totală a gesturilor și a limbajului. Dis-de-dimineață, de unul singur merge din nou la ele acasă și își alcătuiește un
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
să-l ruineze, minte că biletele au fost deja anulate și încearcă să le încânte cu promisiunea unei părți din câștig, ceea ce le-ar asigura bogăția, libertatea și onestitatea: „Șezu așa meditând un discurs bine simțit pentru a convinge pe chivuțe că niște femei muncitoare pot câștiga o avere într-un chip onorabil, fără să caute a ruina pe un om, de la casa căruia au câștigat totdeauna o bucățică de pâne ... Ar fi păcat! Și mai la urmă, el a dat
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
-și demisia, nu mai prezintă niciun fel de importanță. În relație cu oamenii legii, cât timp îi știe complici li se adresează cu un respect familiar, precum domnului comisar, cu apelativul nene: „Merg și eu la secție, nene Turturene [ ... ].” Când chivuțele sunt eliberate și comisarul îi reproșează că le face necazuri cu ipohondriile lui, d-l Lefter schimbă din nou registrul lingvistic. Mânia lui se revarsă într-o avalanșă de acuzații și de invective la adresa autorității „compusă din pungași, din zbiri
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
ei... stă nevinovat la răcoare, numai datorită unei răzbunări de femeie geloasă, a cedat nervos și-a povestit cu lux de amănunte pentru ce și-a schimbat depoziția. Părul îi albise înainte de vreme, ochii i se cufundaseră în fundul capului, iar „chivuța” - poreclă pe care i-o dăduseră vălureni, vezi Doamne că era brunetă și îi plăcea să poarte fuste și rochii încrețite, pe care erau desenate tot felul de figuri și flori, în culori vii, dar ea era româncă sadea din
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
ultim sfat: ai grijă ce faci, omul la necaz dă cu capul sub el, și zău că n-ar fi bine să te prăpădești de tânăr. Zurbagii din ușa crâșmii strigau veseli: „Las-o dracu de căruță și alergă la chivuță!” Nu le-a răspuns și nici capul nu l-a întors ca să-i vadă pe „amicii” de pahar care ieșiseră în curtea cârciumii, curioși nevoie mare ca să-l vadă pe „tontul” ce-o să facă acum când își dăduse seama că
PARTEA A VIII-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341402_a_342731]
-
cîte ori pică de la drum lung istoricul șef. Subretele, cu barbă, cu mustăți, glabre, ca-ntr-un mîlos-bahluian Fellini, humectate foarte de prezența bărbatului stînd rect în jilț domnesc (numai în sală de voievozi, prezidentul ăsta, al treilea, cum altfel), chivuțele istoriei, deci, se dau de ceasul morții să placă, să placă, ah, ah, colegului din Capitala Isarlîkului roșu dîmbovițean. Show pe cinste, ce mai! În care timp, fulgii mari și curați cad frumos pe statuile lui Kogălniceanu și Xenopol. 3
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
iarăși senzația mea de vertigo. Cerșetoarele, Valeriile din Sâncrai, viața parastaso-centrică, hainele negre răsspălate, lampa cu gaz, o viață în care femeile încep să moară ca femei de la 50 de ani. Le moare mintea, sufletul, sensibilitatea. Devin bocitoare sterpe sau chivuțe de bloc, cu picioarele umflate. Zac în azile, uitate de lume, molfăind un chec vechi, dat de pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
deget, dar făceau mofturi. Mă uitam la ei cum dansează, îi număram din ochi, supravegheam sosirea chelnerilor și succesiunea meniurilor, primeam profesorii și îi conduceam la locul lor. No food, no drinks, no dance, no fun! Mă agitam ca o chivuță care răspunde de o nuntă întreagă. Târziu, cam pe la unu și ceva noaptea, a venit un profesor. L-am preluat și l-am așezat lângă mine, ca să mă asigur că i se va servi tot meniul, că de, eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
primit un fax. Ni se comunică că dumnealui, și a arătat cu degetul spre mine, va primi încă un Oscar. Vă rog lăsați-l să se bucure în singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
se bucure în singurătate de această victorie. Și m-au lăsat singur. Singur cu Oscar Chivuță, nepotul Șefului General, pentru a-l iniția în secretele umorului radiofonic. Ca și Șeful trăiam emoția unui nou suflu, a unui nou aer. Oscar Chivuță își descălțase adidașii. LINIA Linia Una - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Linia douaa - goală! Ferește liniaaa! Domnu... Mda. Pot deranja cu o întrebare? Poți și cu o țigară. Așa... Zi-i. Ascultă: linia...Dacă e goală, necirculată, neumblată... Așa.Neumblată. Atunci
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Cuconiță Dumneata Doară mi-ai făcut ceva: Astă noapte mă visam Că cu Dumneata dormiam Și sărutam perina, Gândeam că ești Dumneata. Cuconiță Dumneata, Vorbelor nu te uita, Uită-te la fața mea, Care te-am iubit cu ea. 143 - Chivuța neichii, Chivuță, Hai la neica-n chiliuță 189 {EminescuOpVI 190} Că ți-am cumpărat cercei. - Ce-mi e mie de cercei Dacă nu vii să mă iei. El îndată își săria Și în brațe ș-o lua Și-n chilie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Doară mi-ai făcut ceva: Astă noapte mă visam Că cu Dumneata dormiam Și sărutam perina, Gândeam că ești Dumneata. Cuconiță Dumneata, Vorbelor nu te uita, Uită-te la fața mea, Care te-am iubit cu ea. 143 - Chivuța neichii, Chivuță, Hai la neica-n chiliuță 189 {EminescuOpVI 190} Că ți-am cumpărat cercei. - Ce-mi e mie de cercei Dacă nu vii să mă iei. El îndată își săria Și în brațe ș-o lua Și-n chilie ș-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe chilie Ca să fie mărturie Ș-o pus papuc pe cuptor Să li stei -ntr-ajutor. Amândoi și-o povestit Zi de vară Până în sară. Ea din grai așa grăia: - Cum să zic eu la maica? El din grai iarăși grăia: - Chivuța neichii, Chivuță, Așa maică-ta să-i zici: Știi taurul satului, " Cel mare și bălțat, El în coarne m-o luat Și-n baltă m-o aruncat " Și rochița mi-am udat " Și eu, maică, că mi-am stat " De
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Ca să fie mărturie Ș-o pus papuc pe cuptor Să li stei -ntr-ajutor. Amândoi și-o povestit Zi de vară Până în sară. Ea din grai așa grăia: - Cum să zic eu la maica? El din grai iarăși grăia: - Chivuța neichii, Chivuță, Așa maică-ta să-i zici: Știi taurul satului, " Cel mare și bălțat, El în coarne m-o luat Și-n baltă m-o aruncat " Și rochița mi-am udat " Și eu, maică, că mi-am stat " De rochița mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
teii, arbori care Înfloresc după luna mai, au avut belșug de floare.” Așadar, Pazi, studentă extrem de cultă, cu cea mai solidă educație moral-religioasă, se Încrede În capacitatea divinatorie a naturii, dar, cum vom vedea, nu și În cea a unei chivuțe. Cel puțin, În ziua ghicitului că, apoi, În cursul detenției, va acredita prevestirile țigăncii, văzând că ele se confirmă În totalitate. Arestarea Voiserăm să intitulăm „Hăituiala” această parte a comentariului nostru literar, Însă cumpănind, apoi, credeam că se cuvine să
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
vrei. Primăvara semăna roșii și pe la mijlocul verii le păzea să nu le mănânce câinii, flămânzi și ăștia, gata să apuce ce le cădea sub fălci. Ținea o condică. În ea scria câte camioane de gunoi soseau la rampă, făcea socoteala chivuțelor care adunau trențe pentru o fabrică de textile și strângea sticle sparte împreună cu muierea. Punea ban pe ban să-și cumpere un loc mai la față spre Grivița, să-și ridice o casă când n-o mai putea să muncească
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de creițari, eu îi fac pe ei... A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o chivuță, că vine cu omul. Stere a încuiat ușile, 1-a rugat pe Grigore, picat atunci și el în pragul prăvăliei, să se mai uite să nu intre cineva înăuntru și-au plecat. Roșioară îi aștepta cu vinul pe masă. - Bine
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Grigore că spre rampă cumpărase o curea de loc unul Bică-Jumătate, de era brutar în Grivița. Se miraseră ce-l găsise, dar nu le trebui multă vreme să înțeleagă. În câteva luni, pe marginea tare a gropii se ridicară bordeiele chivuțelor care adunau sticlele și cârpele pentru fabrici. Ieșeau chirii și cârciumarului îi păru rău că nu i-a dat lui mai înainte prin minte să cumpere pe preț de nimic buza aia de pământ. Nu semănau unul cu altul. Cel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oameni veniți după târguială. Nici nu băgau de seamă când apucau spre mahalaua lor. Drumul trecea pe la Stere. Vedeau firma de tablă strălucind în soare și mesele scoase afară o dată cu îndreptarea timpului. Spre sfârșitul zilei, curtea negustorului se umplea de chivuțe și de gunoieri. Nu puteau să nu treacă să dea bună seara. De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așezat în gura bălții, lângă pipirigul ei. A ridicat din coceni un adăpost, a înfipt în pământ un țăruș și a scos dintr-o traistă un ceaun de mămăligă, niște pirostrii, și acolo mânca, acolo dormea. Strângea tinichelele adunate de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de chivuțe și, după ce le făcea grămezi-grămezi, înhăma armăsarii la o droagă și trimitea tabla statului la o fabrică de conserve. Îi rămâneau bani. Să fi avut șaizeci de ani, dar nu-i dădeai. Cât era de trecut, umbla după chivuțe și le tăvălea prin sipică. Din când în când, urca la cârciumar, se altoia cu un rachiu și se întorcea să doarmă pe grămada lui de coceni. -Lau aflat căruțașii că are armăsari de prăsilă. Veneau pe furiș, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și hârțoage, nemăturată cu lunile. Aprig proprietar! Se putea spune că scosese aur din mâinile lui. Lumea îl știa cum începuse: cu două sute de metri pătrați în buza gropii lui Ouatu, o întindere tare, acoperită de gunoaie, pe care 166 chivuțele de strângeau trențe la rampă ridicaseră niște șandramale acoperite cu tinichele vechi, să nu le bată soarele. Să-l fi văzut, nu dădeai doi bani pe el. Era un ăla neajutorat și slut, că de-aia i se zicea și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]