46 matches
-
animale în veșnic neastîmpăr și răscolitoare de lume, te întrebi dacă oaia își justifică prezența în imaginarul bestiar și fabulos. O primă impresie. În fond, ea este „năzdrăvană”, poziție proprie și unică în inventarul mitologic. De aici înrudirea cu puterile chtoniene, cu preotesele, cu prezicătoarele. Răsare surprinzător din anonimatul turmei, ca o plantă miraculoasă în mijlocul cîmpiei, îndemnată de puteri neștiute să dea sfaturi de bună purtare, să transmită vești vrednice de luat în seamă. Grecii aveau încredere în Pytia, carpaticii, mai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
uneori pustii, și ea rostește în stînga și-n dreapta cuvinte întrebătoare: „... dacă mi-ați văzut,/ De mi-ați cunoscut”, trecînd prin sate un oier falnic și ortoman, „cel cu căciula brumărie”. Vitoria tinde spre starea de arhetip, de ființă chtoniană. Numai aceasta, în chip de Mutter Erde, se arată neîntrecută acaparatoare, nu ostenește să-și apere cu strășnicie și să-și recupereze inventarul bărbătesc, drept proprietate absolută. Ea posedă nesecate resurse de energie s-o regăsească dacă este pierdută, s-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu origine în paleolitic, după cum am arătat mai sus, considerăm că nu a fost niciodată pierdută datorită importanței pe care vânătoarea o păstrează încă în cadrul economiei populațiilor neolitice. Analizând această opțiune din perspectiva istoriei religiilor, găsim noi justificări. Acceptând caracterul chtonian al Marii Zeițe, a cărei forță se manifestă prin puterea germinativă a pământului, nu putem să situăm aria de existență și manifestare a acolitului său decât la nivel uranian. Această presupunere pare a fi confirmată de caracteristicile zeilor tauromorfi prezenți
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
și nu, în ultimul rând, de suport social (preotul, judecătorul, războinicul). Autorul distinge doar două categorii de simboluri ce aparțin regimului diurn: ”dominant postural, tehnologia armelor, sociologia suveranului mag și războinic, ritualurile de elevație și de purificare” , de exemplu: calul chtonian, căpcăunul, apa tristă, femeia fatală, păianjenul, sceptrul și spada, ochiul, focul purificator; simboluri ce aparțin regnului nocturn: ”dominantele digestive și unitive sau ciclice, primul subsumând tehnicile receptacolului și ale habitatului, valorile alimentare și digestive, sociologia matriarhală și nutritivă, cel de-
CONSTELAŢII DE SIMBOLURI ÎN PROZA LUI LIVIU REBREANU ŞI ÉMILE ZOLA by MARIA-TEODORA VARGAN () [Corola-publishinghouse/Science/673_a_1271]
-
12). Dezintegrarea acestei civilizații începe după ~ 3500, în urma invaziei populațiilor stepei pontice (p. 13). ajuns să luăm în considerare o societate contemporană de cultivatori primitivi ca să ne dăm seama de complexitatea și bogăția unei religii articulate în jurul ideilor de fertilitate chtoniană și de ciclu viață-moarte-postexistență49. De altfel, îndată ce primele texte vin să se adauge la documentele arheologice din Orientul Apropiat, se constată în ce măsură ele revelează un univers de semnificații nu numai complexe și profunde, ci totodată îndelung meditate, reinterpretate și adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
culturi, pornind de la o așezare sacră: temple sau cetăți. Avem de-a face cu aceeași valorizare a spațiului sacru ca "Centru al Lumii", loc privilegiat în care se săvârșește comunicarea cu cerul și cu lumea subterană, adică cu zeii, zeițele chtoniene și spiritele morților. În anumite regiuni din Franța, în Peninsula Iberică, și în alte părți, s-au descoperit urmele unui cult al Zeiței, divinitate protectoare a morților. Totuși, nicăieri arhitectura megalitică, cultul morților și venerarea unei Mari Zeițe nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dar după G. Zuntz, această structură amintește mai degrabă forma matricei. Cum templele aveau acoperiș, iar sălile erau lipsite de ferestre și destul de întunecoase, a intra într-un sanctuar echivala cu a pătrunde în "măruntaiele Pământului", i.e. în matricea Zeiței chtoniene. Mormintele săpate în stâncă au, de asemenea, forma matricei. S-ar spune că mortul este așezat din nou în sânul Pământului, pentru o nouă viață. "Templele reprezintă același model la o scară mare. Viii care intră în sanctuar pătrund în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
10-12). Mult mai răspândite sunt miturile care relatează nașterea oamenilor de piatră; le întâlnești din Asia Mică până în Extremul Orient și în Polinezia. E vorba, probabil, de tema mitică a "autohtoniei" primilor oameni; ei sunt născuți de o Mare Zeiță chtoniană. Anumiți zei (ca, de exemplu, Mithra) sunt de asemenea imaginați ieșind dintr-o stâncă, precum soarele, a cărui lumină strălucește în fiecare dimineață deasupra munților. Dar această temă mitică nu poate fi redusă la o epifanie solară 16. S-ar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
căsători cu Hera, el a iubit-o pe Demeter, care a născut-o pe Persephone, și pe Leto. Mama gemenilor divini Apollon și Artemis (910 sq.). În plus Zeus a mai avut numeroase împreunări cu alte zeițe, majoritatea de structură chtoniană (Dia, Europa, Seinele etc.). Aceste legături reflectă hierogamiile zeului furtunii cu divinitățile Pământului. Semnificația acestor multiple căsătorii și aventuri erotice este totodată religioasă și politică. Atingându-se de zeițele locale preelenice, venerate din vremi imemoriale, Zeus le înlocuiește și, făcând
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era considerată drept mama unor monștri fioroși precum Hydra din Lerna. Or, zămislirea de monștri le caracterizează pe zeițele telurice, într-adevăr, așa cum am văzut (§ 83), după Hesiod, mama lui Typhon era Geea (Pământul). Dar toate aceste atribute și prestigii chtoniene au fost progresiv uitate, și de la Homer încoace, Hera a fost ceea ce va rămâne până la sfârșit: zeița, prin excelență, a căsătoriei. Numele de Artemis, atestat sub forma Artimis pe o inscripție din Lydia, indică originea sa orientală. Caracterul arhaic al
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care este originea și structura ontologică a eroilor greci, și în ce măsură sunt ei comparabili cu alte tipuri de intermediari între zei și oameni? Urmând credința anticilor, E. Rohde considera că eroii "sunt strâns înrudiți, pe de o parte cu zeii chtonieni și pe de altă parte cu oamenii săvârșiți din viață, în fapt, ei nu sunt altceva decât spirite de oameni decedați, care sălășluiesc în interiorul pământului, care trăiesc acolo etern, aidoma zeilor, și care se apropie de aceștia prin putere"38
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Zeus din Olympia, Neoptolemus în acela al lui Apollon, la Delfi). Mormintele și cenotafurile lor constituie centrul cultului eroic; sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sacrificii întovărășite de jeliri rituale, rituri de doliu, "coruri tragice". (Sacrificiile destinate eroilor erau asemănătoare cu cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era neagră, ea trebuia arsă în întregime, și nici un om nu avea voie să mănânce din ea; tipul altarelor olympiene era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cele efectuate pentru zeii chtonieni, și se distingeau de sacrificiile oferite olympienilor. Victimele dedicate olympienilor erau ucise cu gâtlejul spre cer, cele oferite zeilor chtonieni și eroilor, cu gâtlejul înclinat spre pământ; victima olympienilor trebuia să fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era neagră, ea trebuia arsă în întregime, și nici un om nu avea voie să mănânce din ea; tipul altarelor olympiene era templul clasic, ridicat deasupra pământului, uneori clădit pe o înălțime, al chtonienilor și eroilor, un cămin
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
fie albă, cea a chtonienilor și a eroilor era neagră, ea trebuia arsă în întregime, și nici un om nu avea voie să mănânce din ea; tipul altarelor olympiene era templul clasic, ridicat deasupra pământului, uneori clădit pe o înălțime, al chtonienilor și eroilor, un cămin jos, un sălaș subteran sau un adyton, care reprezenta poate un mormânt; sacrificiile oferite olympienilor erau efectuate în dimineți însorite, cele oferite eroilor și chtonienilor, seara sau la miezul nopții 47.) 43 H. Jeanmaire, Couro'iet
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
templul clasic, ridicat deasupra pământului, uneori clădit pe o înălțime, al chtonienilor și eroilor, un cămin jos, un sălaș subteran sau un adyton, care reprezenta poate un mormânt; sacrificiile oferite olympienilor erau efectuate în dimineți însorite, cele oferite eroilor și chtonienilor, seara sau la miezul nopții 47.) 43 H. Jeanmaire, Couro'iet Couretes. Pp. 323 sq., 338 sq. Și passim; M. Eliade, Naissances mystiques, p. 228; cf., de asemenea, A. Brelich, op. Cit., pp. 124 sq. 44 Cf. M. Eliade, Naissances mystiques
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Caraion. Promovarea unei poezii la fel de libere ca "energia care circulă/ prin toate cercurile și arterele pământului" este, în sine, un act de frondă, nu se propune doar o poezie a concretului, animată de trăirile, obsesiile cele mai profunde (energia chtoniană este, în fond, o expresie a pulsiunilor inconștientului, adică a celor mai intime trăiri netrecute prin filtrul rațiunii), ci, indirect, și una infernală, a infernului din noi, e drept, căci aluzia este dantescă. Exemplificarea acestui tip de creație în chiar
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
înseamnă „provenit din încrucișarea a două plante sau animale diferite”. Eroul va deveni o ființă hibridă, trans-specii, în cursul torturii inițiatice. Om-șarpe mitic, Mistricean provine și dintr-o dualitate sacruprofan, modelul divin actualizându-se într-un fecior din sat. Calul chtonian al lui Mistricean pare darul sepulcral al tatălui ce nu apare în baladă, alte variante vorbind despre mama văduvă a eroului. Tatăl lui este mort, foarte probabil, și preluarea calului său dă flăcăului o forță ce dublează eroismul din timpul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Primul semn sigur că vor înfrunta bestia este urmat de un alt pattern al călătoriei inițiatice: calul din grajdul de piatră. Potrivit lui V. I. Propp, bidiviul ținut în cadrul mineral are o încărcătură puternic sepulcrală, fiindcă trimite la cripta strămoșului. Forța chtoniană întruchipată de cal echilibrează lupta cu stihiile, prin adăugarea de energii acumulate și preluate de la înaintaș la capacitățile excepționale ale eroilor. Într-o colindă din Basarabia, nu numai calul este ales, ci și grajdul mineral, abia al nouălea, cifra desăvârșirii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
coloane paralele), ca și de reprezentările poetice imagini de interiorizare a cadrului etc.; construcții asociale ("structuri de texte reluate, anticipate ori redimensionate de la un text la altul sau chiar între texte de genuri diferite"), abordând chestiunea spațiului uranian, versus spațiul chtonian; pentru ca să încheie cu o sintetică perspectivă asupra limitelor receptării și interpretării Luceafărului, mai cu seamă în critica de după 1900. Tot în cheia polimorfismului operei eminesciene este analizată/tratată chestiunea eului angajat, escaladând resursele satirei eminesciene, aspecte ale polemicii în contrast cu evantaiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cel Mare ne Întâmpină românul și prietenul său, calul. Calul mitologiei române nu e doar sfânt, dar și complex, complexitate care mă face să nu rezist tentației de a comenta, chiar dacă cu aspecte speculative. Anume, el are o dublă ipostază, chtoniană, pământească, respectiv uraniană, cerească. Primul, malefic, celălalt benefic; primul creat de Nefărtat, celălalt de Fărtat, adică de acele două forțe antagonice, similare chinezeștilor Yin și Yang, care au creat lumea. Este o confruntare fără Învinși și Învingători, adică veșnică; la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]