45 matches
-
măsură și cu ochi critic, în ciuda faptului că oferă imaginației umane cadre fertile de evadare din obișnuință, în special în exemplele numeroase de lucrări artistice ale vieții artificiale. Crearea de interfețe biocibernetice „empatice”, interactive, în cyberspațiu, este conformă cu orientarea ciberneticienilor înspre științele naturii și ale vieții, astfel că o corporalitate artificial-informațională nu este limitată la un deziderat al cunoașterii, ci urmează un tipar al algoritmilor biologici. Acest model al spațiului Internetului este viața însăși, în măsura în care „formulele” viului sunt traduse în
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
componentele electronice bazate pe silicon pentru a determina proteina și siliconul să opereze într-un singur sistem (Hayles, 1999, p. 2Ă. Autoarea contestă caracterul decorporalizat și dematerializat al cyborgului din cadrul relației postumanului cu teoria informației, în timp ce ia distanță față de textele ciberneticienilor. Această contestare a inevitabilității destrupării informației merge în paralel cu combaterea determinismului corpului uman conceput strict ca structură informațională abstractă. Cercetătoarea se exprimă împotriva descarnării și a dematerializării, procese care operează ca abstractizare a încorporării. În trecerea de la uman la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
În trecerea de la uman la postuman, materialitatea este conservată, astfel că umanul și postumanul coexistă în cadrul acestei paradigme. Atenția acordată implicațiilor culturale-materiale este punctul cel mai important al discursului postuman propus. Astfel, postumanul nu este socotit ca evoluând din discursul ciberneticienilor, ci mai degrabă istoria ciberneticii este considerată ca fiind marcată de apariția postumanului. Clarificând cele trei valuri ale ciberneticii 18, autoarea concluzionează asupra faptului că postumanul, ca întrepătrundere între subiect și tehnologie emerge din impulsuri umaniste. În concepția sa, știința
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
construi o "societate promoțională". Acest grup, Quadrivium, ale cărui figuri cheie sînt Arnold Kaufmann, cercetător în matematici aplicate, și Abraham Moles, sociolog și critic de artă, numără printre membrii săi pe Jean-François Boissel, inginer, și pe Jacques Sauvan, medic și cibernetician 8, doi oameni pe care îi vom regăsi mai tîrziu în Grupul celor Zece. Timp de aproape zece ani, între 1969 și 1976, în acest ultim grup s-au întîlnit, lunar, medici, biologi, ingineri, economiști, sociologi, antropologi, filosofi și oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Robin îl invită pe Jack Baillet (medic al Spitalurilor din Paris și consilier al Laboratoarelor Midy), precum și pe JeanFrançois Boissel (inginer, informatician)12. Henri Laborit propune să-l invite pe asistentul său, Bernard Weber (biolog), și pe Jacques Sauvan (medic, cibernetician)13. Edgar Morin se gîndește la unul dintre elevii săi, Alain Laurent, tînăr sociolog și profesor de filosofie. Astfel se întîlnesc primii zece membrii ai grupului pe 12 februarie 1969, în apartamentul lui Annie și Jacques Robin, de pe strada Prony
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
brevete din Paris. Cucerit de aceste personaje creative, le-am cerut să vină la prima noastră întîl-nire. Henri Laborit ne-a propus să-l invite pe asistentul său, Bernard Weber, biolog, care lucra cu el, și pe Jacques Sauvan, medic, cibernetician de mare clasă care i-a urmat lui Louis Couffignal la președinția Societății franceze de cibernetică. În fine, cum Edgar Morin se gîndea că nu va putea fi cu noi în permanență călătorea mult de pe atunci ne-a propus să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de plecare a numeroase discuții în cadrul conferințelor Macy: A logical calculus of ideas immanent in nervous activity (Un calcul logic al ideilor imanente în activitatea nervoasă)43. Chiar dacă nu a avut succes la apariție, în 1943, a trezit totuși entuziasmul ciberneticienilor. Autorii acestui articol considerau logica drept disciplina potrivită pentru înțelegerea creierului și a activității mentale. Caracteristicile fiziologice și chimice ale neuronilor erau lăsate deoparte pentru a face loc neuronilor idealizați, considerați aparate cu anumite praguri, ce puteau fi activi sau
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și adaptării sale". "Invadarea domeniului viului de către cibernetică" îl făcea să concluzioneze astfel: "Conceptele ciberneticii se află chiar la baza tuturor pro-ceselor non-viului și ale viului", și să dorească apropierea dintre ființele artificiale și procesele vii. Ca și în cazul ciberneticienilor de la conferințele Macy, cibernetica reprezenta pentru Jacques Robin o perspectivă valabilă în același timp pentru viu și pentru inanimat și îi permitea să întrevadă posibilitatea de a înțelege omul, societatea, universul. Cea mai bună perspectivă ce putea fi adoptată părea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
categorii de constatări" care, după el, "arată cum cibernetica poate fi integrată în numeroase activități politice": 1. "Fenomenele economice, sociale, politice sînt rezultanta unor efectori 47 multipli și sînt guvernate de efecte retroactive și de echilibrări." Robin adera la concepția ciberneticianului francez Louis Couffignal, conform căreia o întreprindere era asemenea "unei societăți de oameni grupați pen-tru a îndeplini o funcție economică determinată și care folosesc un material în acest scop". El dorea să înțeleagă întreprinderea ca pe un ansamblu de unități
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ma-șină artificială care să nu provoace o nouă reflecție asupra conceptelor cibernetice". Robin își încheia expunerea printr-o între-bare: "E, oare, posibil ca un partid politic, un sin-dicat muncitoresc, o organizație profesională să nu aibă în preajmă informaticieni și ciberneticieni capabili să clarifice deciziile pe care partidul, sin-dicatul sau organizația sînt chemați să le elaboreze și să le promoveze?", și sugera Societății franceze de cibernetică crearea unei comisii însărcinate să le explice politicienilor principiile de bază ale ciberneticii. Conceptele dezvoltate
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
să clarifice deciziile pe care partidul, sin-dicatul sau organizația sînt chemați să le elaboreze și să le promoveze?", și sugera Societății franceze de cibernetică crearea unei comisii însărcinate să le explice politicienilor principiile de bază ale ciberneticii. Conceptele dezvoltate de ciberneticieni îi păreau, deci, esențiale lui Jacques Robin pentru înțelegerea "neviului și a viului". Mereu în căutarea unor "universalii", Jacques Robin vedea în fenomenele de retroacțiune și de echilibru ele-mente de bază ce ghidau raționamentele ciberneticienilor care se puteau aplica, după
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ale ciberneticii. Conceptele dezvoltate de ciberneticieni îi păreau, deci, esențiale lui Jacques Robin pentru înțelegerea "neviului și a viului". Mereu în căutarea unor "universalii", Jacques Robin vedea în fenomenele de retroacțiune și de echilibru ele-mente de bază ce ghidau raționamentele ciberneticienilor care se puteau aplica, după părerea lui, la fel de bine economiei și politicii și care puteau permite raționalizarea opțiunilor și a deciziilor. Pentru a înțelege mai bine legăturile ce uneau Grupul celor Zece cu cibernetica și felul cum a influențat și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
au interesat de dezvoltarea ciberneticii și a inteligenței artificiale în Statele Unite, s-a remarcat faptul că cercetătorii din acest domeniu erau atît de entuziasmați încît treceau foarte repede de la as if la is. Atitudinile au fost mai moderate în Franța. Ciberneticienii francezi își exprimau mereu rezerva. Chiar dacă meto-da analogică li se părea interesantă și promițătoare, încercau să nu-i uite limitele. E ceea ce a frînat, poate, dezvoltarea ciberneticii în Franța. J.S. Cibernetica nu s-a dezvoltat bine în Franța deoarece a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în 1955, a cărții sale: La cyberné-tique: du cerveau humain aux cerveaux artificiels (Cibernetica: de la creierul uman la creierele artificiale). B.C. În Franța, mulți medici și-au manifestat interesul pentru cibernetică, în timp ce si-tuația e alta în Statele Unite. Primul grup de ciberneticieni a fost constituit din matematicieni, ingineri, psihologi, neurofiziologi, antropologi. Cum vă explicați acest fapt? J.S. Cibernetica îngloba în Statele Unite ansamblul mecanismelor gîndirii artificiale și ei nu amestecau religia în conceptele gîndirii intelectuale. Toți cei pe care îi interesa acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la devalorizarea concepțiilor umaniste? Devenea posibil ca, sub pretextul optimizării, sute de persoane să fie concediate și înlocuite cu mașini, fără grijă pentru soarta indivizilor. J.S. Cibernetica ar fi o justificare a dezu-manizarii activității umane? B.C. Spre deosebire de cele spuse de ciberneticieni, care o prezentau ca fiind revoluționară, această mișcare nu a reprezentat, oare, o garanție pentru conservatorismul unei societăți dominate de capitalism? J.S. Absolut de acord, însă asta se întîm-plă pentru că nu se ia în considerare un lucru foarte important pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
adică "orientate spre anumite obiective". Era de părere că aventura informatică permisese trecerea de la o epocă de cunoștințe abstracte și teoretice la una de cunoștințe pragmatice în vederea obținerii unei cunoașteri eficace". Eficacitatea este un termen utilizat în mod regulat de ciberneticieni și informaticieni, dar, dacă aspectele practice sînt impor-tante pentru ei, au totuși ambiția de a schimba omul ori măcar de a modifica ideea pe care o avem despre acesta. Astfel, dacă Jean-François Boissel dezaproba folosirea expresiei de "creier electronic", pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
că lucrăm întotdeauna după modele, niciodată în funcție de realitate. Totul se reduce, deci, la o problemă de modelizare. B.C. Care erau raporturile dumnea-voastră cu Edgar Morin? J.-F. B. Am citit tot ce a scris, tocmai pentru că e foarte "sistemic", foarte "cibernetician". Cu Morin, Sauvan, Laborit, ne scăldam în aceleași ape. Actualmente, nu lucrez decît în termeni de modele și de sisteme. Am scris multe articole despre cibernetică și politică, cibernetică și șomaj. Acum sînt cufundat în tema din urmă și cred
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
auto-poiezei și autonomiei. Von Foerster, apoi Umberto Maturana, Francisco Varela și Henri Atlan au dezvoltat aceste teorii în cadrul lucrărilor lor din domeniul biologiei sau al bioinformaticii. În 1969, fuseseră emise critici severe ca reacție la aspectele mecaniciste prezentate de unii ciberneticieni și, la simpozionul Alpach, organizat de Arthur Koestler pe tema Dincolo de reducționism, numeroase obiecții au denunțat știința mecanicistă și reducționistă, concepția despre creierul văzut ca un computer, biologia moleculară, behaviourism-ul, psihanaliza. Acest simpozion a pus în valoare știința generală a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cu prezența lor simbolică: relația devine obiectivă, fiind una de îmbinare și de joc. Valoarea pe care o ia nu mai este instinctivă și psihologică, ci tactică"345. În aceste condiții, omul modern ia forma "omului care aranjează lucruri", a "ciberneticianului", care este înzestrat cu răspunderea de a le controla, ordona și manipula pentru a ajunge la un optim al sistemului și al distribuirii spațiului. Evoluatului mod de a trăi în această eră tehnică îi sunt necesare structuri noi ale indivizilor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
proprii de comportare bazată pe formarea legăturilor condiționate și apoi organizarea unor anumite reacții în raport cu caracterul stimulului, a preocupat de-a lungul timpului atât specialiștii din domeniile psihologiei și pedagogiei dar în aceeași măsură și pe biologi, fiziologi, sociologi și ciberneticieni. Literatura de specialitate din domeniul psihologiei și pedagogiei moderne oferă celor interesați o paletă largă de definiții și caracterizări ale acestui proces complex al învățării. Prin prisma pedagogiei învățarea reprezintă procesul de asimilare a cunoștințelor și de formare a deprinderilor
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]