2,820 matches
-
a unor forme verbale prin căderea finalei, mai ales în îmbinări tipice cu o conjuncție - cre'că, las'că, poa'să, tre'să - se poate compara cu modul în care au fost produse în limba română adverbe ca parcă și cică. Evident, orice analogie e parțială: cele două cuvinte s-au format din prezentul unui verb regent urmat de conjuncția că - pare că, zice că - , dar fenomenul fonetic nu a fost absolut identic: apocopă (cădere a finalei) în cazul lui pare
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
narațiunile oral-populare, marcînd reproducerea dialogului și reliefînd unele secvențe (chiar de mai multe ori în interiorul aceleiași replici); formula devine un adevărat tic și e adesea redusă: ice-că, 'ce-că etc. în Stilistica limbii române (1944), Iorgu Iordan cita evoluția către cică (în capitolul "Dispariții de sunete"), explicînd-o însă în termenii pur afectivi care caracterizau perspectiva sa asupra oralității - și care în acest caz apar cu totul forțați: "trebuie să pornim de la emoția unui subiect vorbitor care raportează vorbele amenințătoare sau deznădăjduite
Între "parcă" și "cre'că" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15049_a_16374]
-
rânduri, lumea se poate întreba: cine e Ursul, cine e Vulpea? (După ce am publicat Sărbători itinerante - poezii de dragoste - redactorul de carte M. Ciobanu m-a întrebat speriat: Domnule, e unul care mă înnebunește de câteva zile cu cartea dumitale. Cică a descoperit cifrul, că e vorba de ceva foarte grav acolo. Acum i-am dat drumul, cartea a apărut. Spune-mi și mie ca să nu rămân prost: Așa e? Ce-ai vrut să spui?"). Pentru că am debutat cu un volum
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
nr. 19) sub titlul Devine lectura publică o Cenușereasă? Constatările sînt alarmante. A crescut producția de carte, a scăzut numărul de librării. Acest prim paradox nedumerește la fel de mult ca și refuzul unor librari de a-și declara vînzările. Ar fi, cică, "secrete". Autorii anchetei au calculat totuși singuri, luînd ca eșantion cea mai mare librărie din Transilvania, cu vînzări record pe țară, și anume Librăria Universității din Cluj, și au descoperit că în trei luni s-au vîndut aici cărți în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
lumea uită că, de fapt, n-am pierdut acel meci, ceea ce e întru totul sugestiv pentru mentalitatea de la noi) a fost prilejul pentru o întreagă pătură de complexați să aducă în discuție tema urii pe care ne-ar arăta-o, cică, Europa (și, prin extensie, întreaga lume). Să fim serioși. Câți dintre acești „refuzați” exultă la ideea că în România vin valuri de chinezi, arabi, ucraineni, africani, ba chiar și moldoveni? Oare nu-i privim și noi cam în felul în
„Nașu’ + Corleone = Urs Meier” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13502_a_14827]
-
la dispoziția celor ce fac un enorm rău țării (nici nu contează dacă-l fac cu voie sau fără voie: atâta pot, și basta) Partea cu adevărat descurajantă e că își înveșmântează opțiunile meschine în înalte strategii patriotice: unul vrea, cică, să reformeze sistemul dinăuntru, altul e sigur că va polariza „forțele sănătoase" ale pesedeilor în jurul unor înalte idealuri democratice, altul, în fine, participă la emisiunile lui Păunescu pentru „a-l pune la punct". Cât de bine l-a pus, s-
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
ulterior pe victimă în mijlocul casei călcând-o în picioare, scoțându-i limba afară, străpungând-o cu acul și presărînd-o cu sare și piper, încât martorii susțin că victima n-a mai putut zice "nici cârc". Presa a comentat mult evenimentul. Cică procurorul Cicerone Chiroșcă, sosind la fața locului, a stabilit din declarațiile vecinilor că nurorile răposatei i-au grăbit acesteia sfârșitul, tot vorbindu-i pe când trăgea să moară din cauza bătăilor... stârlici, năsălie, paraua din mâna mortului, conform tradiției noastre creștinești, despre
Romanul celor trei nurori - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13930_a_15255]
-
urmată, ca la Ploiești, de schimbarea macazului), e mai bine ca Chirac să-ți fie inamic decât amic. Tot ce ne-am putea dori din partea cuiva care în fața presei occidentale ne ocărăște ca pe hoții de cai, iar în particular, cică, ne susține cu o ardoare de latin lover e să ne lase în pace. În ce-i privește pe guvernanți, ei se pot considera cu lațul la gât. Au de ales doar între a-l tăia cu un gest hotărât
Americanii, ostaticii lui Năstase by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13972_a_15297]
-
aprindem și mă uit cu nevasta la el... într-o zi, mai de mult, se-ntoarce Gigel, că așa îl cheamă, cu Dobrogea lui, și zice... permiteți? nu vă plictisesc?... spuneți sincer... Venea taman din India, țigani ca la noi, cică... Și-mi spune... șefule, că așa mă ia el pe mine câteodată, nu că aș fi tacsu..., ci ca navigator principal... așa că zice, planeta, el nu zice niciodată pământ, zice planeta nu e cum crezi tu, hărțile se laudă când
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
să povestească istorioare alegorice despre evrei. Intenționa să plece, după război, în Statele Unite, unde s-ar fi dedicat studiului Torei și al Talmudului. N-a fost să fie așa: primul prieten adevărat al lui Ivan a murit "undeva la est", cică nu în camera de gazare, ci împușcat de un soldat german. În închisoare, de la care se pleca numai spre lagăre de exterminare, adolescentul trăiește și miracolul primei iubiri. Într-o bună zi se îndrăgostește de Miriam, fata de la bucătărie care
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
aici un răspuns: așa era pe atunci. N-ar fi mai bine într-un asemenea caz să urmăm sfatul acelui fost premier și președinte de partid, prin multe trecut și prin destule având încă a trece, să privim doar înainte? Cică ar fi tocmai momentul! Niște inși, vorbind limba noastră, au ucis, au torturat, au delaționat, făcând din suferința a milioane de români trambulina propriului huzur. Dar asta s-a petrecut mai demult, a-i trage la răspundere ar tulbura ape
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
de carte să fie pe acolo, rătăcite, bancnote, nu de altceva, le-ar putea schimba și lor...opiniile! Ca să încheiem pe un ton optimist: Angel Tîlvăr va întreprinde în această vară, se spune, o incursiune în istoria românilor din Serbia. Cică nu va mai veni cu salariați ai D.P.R.R.P. pe post de girofar. Aceștia din urmă îl ghidează numai pe drumurile pierzaniei, pe la casele unor coate-goale și onor ministru nu mai vrea să fie indus în eroare. Destul D.P.R.R.P. și-a
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94348_a_95640]
-
Nokia N900 de la SigmaNet Bogdan Iasi4u.Ro on 18 May 2010 under 1 Comment Posted byon 18 May 2010 under telefoane și rețele mobile Nokia se poate lăuda cu un adevărat smartphone, N900 reușind să-l depășească pe N97, care cică ar fi vârful de gamă tehnologică. Dimensiunile telefonului glisabil nu sunt chioar atât de mari precum vă imaginați văzând imaginile, 110,9 x 59,8 x 18 (19,55) mm, greutatea fiind un pic cam mare și anume de 181g
telefoane si retele mobile [Corola-blog/BlogPost/94632_a_95924]
-
să pun mîna pe el nu și fratelui meu mai mic - era deja călușar avea curaj. Tata-l purta cînd transportau camioane cu dinamită l-au dus o dată la o defilare unde Ceaușescu făcea unica baie de mulțime pe atunci cică ar fi avut pistolul la el iar Secu nu perchiziționa tot poporul. Mă îndoiesc de povestea asta a lui dar ca scenariu nu sună rău cred că mulți tați ar fi vrut atunci să aibă pistol. Tatăl meu a avut
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/3649_a_4974]
-
Horia Gârbea Povestea unui om leneș Amu', cică era odată într-un sat, în vremuri grele de tranziție, un om grozav de leneș. De leneș ce era, nici îmbucătura din gură nu și-o mesteca. La televizor nu se uita, politică nu făcea, în sindicat nu era înscris
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
că era grec, fanariot. Sau turc, de unde și porecla cu Emin-aga. Sau, mă rog, Emin-Pașa. Pînă și asta, ibovnica lui, una Veronica, numită așa pentru că, probabil, avea boli venerice, oh, daa, era o femeie ușoară, îl poreclea cu porecla asta. Cică îl dezmierda! Hait, dar cum să alinți pe cineva c-o așa o vorbuliță? Cum să-l răsfeți pă cineva, pe unul, pe ibovnicul tău cu Emin-aga? Ce, era el agă? Jîndarm? Polițist? Lefegiu? Eminescu era ungur toată ziua. Bozgor
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
o căineze, deh, singura româncă din Treiskirchen, și aia înțepată cu cuțitu-n cur, futută de unșpe inși și cu banii luați, ca să vezi ghinionul dracului... Oare de ce o fi așa criză de români pe aici? întrebă Mariana, la care moldovencele cică ar fi auzit că românii au alte puncte de trecere din Ungaria în Austria și reușesc să evite în general lagărul ăsta, optînd se pare pentru variante mai bune. Mariana își aminti atunci că ea venise de bună voie încoace
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
taică-său: Taci, fă, din gură, ce știi tu!... Nevastă-sa a avut gură aurită, aurită vorba vine: într-o zi, pe nepusă masă, s-a terminat fericita viață a lui vinetu dinamo. Barosanul a închis ochii, între străini, departe, cică prin madrid sau valencia. A fost jale mare, l-au transportat acasă, l-au îngropat între ai lui, în cavou de marmură (tot) neagră, iar cu beculețe, cu îngerași sculptați, cu geam termopan albastru (termopanul a fost pasiunea lui!...) și
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
la București, Sarajevo, Podgorica, Scopje, Split, Sofia, Ljubljana, Belgrad, Budapesta, Chișinău, Tirana ne-a făcut să ne simțim parte a aceleiași culturi a eternului nostru comunism. Minus, bine-nțeles diferențele specifice, începînd cu celebrele foste adăposturi antiatomice ale lui Hoxha, cică buncăre, în realitate niște ciuperci de beton sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici nu te-aștepți: în curtea Muzeului Național de Artă, pe cîmp (folosite de țărani în diverse alte
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
o revistă de paranormal” (spiritus.go.ro). O asemenea trecere de la adjectiv la substantiv e destul de firească; mai șocantă - dar motivată tocmai de frecvența cuvîntului - e substantivizarea sa (cu o clară deplasare semantică, prin metonimie) ca masculin, desemnînd persoane: „paranormalul, cică, punea mâna pe tine și te făcea bine, indiferent de ce boală ai fi suferit” (online.ro/timpolis/587); „numeroși vrăjitori și paranormali răsar din anonimat, pentru a cunoaște o clipă de celebritate” (lumivirtuale.ro). Inovația e recentă, percepută ca atare
Paralei, paranormali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13364_a_14689]
-
Constantin Țoiu Au fost miniștrii, care, direct ori indirect, au amenințat cu moartea oameni ai scrisului. În felul lor, de bestii joviale, ajunse. Inși cu educație precară. Vagmiștrii ai puterii, instalată, cică, pe veci... Ei, nu-i așa! Și Dumnezeu, se știe, nu bate cu parul... Alți dregători, duioși, sentimentali, însă prefăcuți, nu te amenință cu dispariția fizică. Ei încearcă să te câștige de partea lor, să te copleșească cu fel de
Bruta la putere și scriitorul neonest by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12158_a_13483]
-
ce mai e de așteptat din partea unui personaj ce se plasează mereu deasupra legilor și regulilor? Gândul prăvălirii în prăpastie i-a anihilat instinctul de conservare. Presa a vorbit de-un fel de victorie în fața lui Iliescu. Ar fi primit, cică, mână liberă să facă tot ce vrea, și la partid, și la guvern. Nu va face absolut nimic. Și nu din cauza Opoziției, care continuă să dormiteze pe laurii tot mai veșteziți ai neașteptatei victorii din iunie. Nu, Năstase va fi
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
a plăcut deloc figura ăluia care m-a întrebat. Cine-mi garantează că nu e omul lor, și că vrea să afle pe cine trece pe lista neagă?" "Ce listă neagră?", întreb surprins. "Lista cu cei care nu votează pesedeu'. Cică după alegeri o să ia măsuri contra celor care nu i-au votat." "Bine, dar votul e secret!" " Știu, dar una e în cabină, când ștampilez pe cine vreau, și alta când stau față în față cu omul trimis de ei
Mahalaua ca agent electoral by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12320_a_13645]
-
înainte de consoana t, modificarea se produce destul de des, cu atît mai mult cu cît e folosită pentru a reliefa cuvinte esențiale în judecățile de valoare: deștept (,Chestii dejtebte din cartz", fanclub.ro) sau mișto : ,Cel mai mijto videoclip" (fanclub.ro); ,cică tre să fie ceva mijto pe aici .. nu?" (expertzel.go.ro). Pentru mijto Google indică - incredibil - aproape trei mii de atestări în pagini românești din Internet! Ironia transformă și numele proprii; de mai multe ori București devine Bucurejti: ,Bah țăranu
Ș/J by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12356_a_13681]
-
cuviincios: Amfilofia," pe mine mă cheamă Amfilofia! Venea de la piață. Cumpărase nițeluș nectar, câteva oușoare de furnici - și-un aparat t.v. japonez, cât un bob de mei. Mai umblată decât Rița, Amfilofia o puse imediat la curent cu evenimentele" Cică fata care păzea gâștele ar fi fost fata lui Roșu împărat și că nevastă-sa, decedând, se însurase cu o viperă de muiere care o prigonea pe fata făcută cu aia de murise. împăratul, prost de încrezător, ca toți bărbații
Prințesa urgisită (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12451_a_13776]