99 matches
-
160. Am înăbușit copilul lângă mine, botezat sau nebotezat. 161. Din neglijență mea, mi-au murit copiii. 162. Am lăsat să-mi moară copilul nebotezat. 163. Am abandonat copiii vii pe drumuri, în orfelinate. 164. Am mustrat prea aspru. Am cicălit. Am stat cu gura și am fost prea băgăcios (băgăcioasa) pe altcineva. 165. Am lăsat nefăcuta sfeștanie în casa mai mult de un an de zile. 166. Am facut jocuri și râsete la priveghiurile de morți. 167. Nu mi-am
Site-urile ortodoxe lovesc din nou. Vezi lista celor 193 de păcate by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/63180_a_64505]
-
degetul pe rană, și afirmă că în ajun, pe când era acasă, cu bătrânul Karamazov - dezmățatul monstruos ce și-a făcut, susține inspiratul demon, un soclu din propria senzualitate - afirmase că nu crede în Dumnezeu exclusiv ca să-l ațâțe, să-l cicălească pe Alioșa. Dar în aceste clipe, iată, aflându-se față către față doar cu Aleksei, el afirmă că n-ar fi exclus să-l accepte, totuși, „și pe Dumnezeu” - ceea ce, dacă nu-i spectaculos, este cel puțin surprinzător, mai ales
Tăcerea care ne umple de dangătul tuturor clopotelor by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/4731_a_6056]
-
basme par mereu proaste și rele. Oare pentru că povestitorii care le-au transmis de-a-lungul timpului au fost numai bărbați care, ca orice artiști, nu prea se omorau cu hărnicia și virtutea, vrând să trăiască doar din povestit, fiind deci aprig cicăliți de mame, soacre și neveste?). În schimb, cumătra din Vulpea și pitpalacul, care îi cere pitpalacului un ospăț, pentru a nu-l mânca pe el, dar mai vrea apoi și să fie făcută să râdă și să plângă, e o
Vulpea care vrea comedie și tragedie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3472_a_4797]
-
sa, economisește destul, dar este și generos în a face cadouri părinților și celor apropiați. Ai lui mereu îl tachinează cu însurătoarea, iar el răspunde calm, invariabil “nu mă grăbesc, încă nu a sosit ceasul“. Mama este cea care îl cicălește cel mai mult “sunt colegi de-ai tăi care au copii la școală...timpul trece, nu așteaptă pe nimeni!” iar el cu același calm englezesc “să fie sanătoși, niciodată nu e prea târziu“. Tatăl intervine ironic “lasă-l tu Marina
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
ceva? se opri el pe loc, întorcându-se spre bătrân. Ia mai slăbește-mă! M-ai auzit plângându-mă? Nu mă mai dăscăli atâta! No, cătinel, băiete! îl domoli Calistrat zâmbind. N-am nici cea mai mică intenție să te cicălesc. Pur și simplu mă îngrijorează gândul că te-ai putea îmbolnăvi. Am nevoie de tine sănătos și în putere. În rest, n-ai decât să faci ce vrei. Bine, lasă! dădu Cristian a lehamite din mână. Își dădea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ce înseamnă comunicarea și să nu-ți crezi ochilor!. Degeaba m-am luptat cu mine pentru a mă menține în canavaua „vechiului”, pân'la urmă „biruit-a gându' „ cum zice poetul. ...Ăstora ai mei, Gigi și Viorel, care mă tot cicăleau să-mi schimb „stilul”, eu nu și nu, o țineam p-a mea și eram aproape să-mi apropii victoria când, o dată, având nevoie de un medicament și neștiind de unde să-l procur (se dădea pe „sub mână!”), ai mei
de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367388_a_368717]
-
ne-alinte? Poate... aducerile-aminte!? Părinți suntem și nu ne pasă De cei bătrâni singuri acasă; Cum iese mama la portiță: „De când te-aștept, să vii, Gheorghiță!” Vor crește și copiii noștri, La fel vor crește și ai voștri; I-om cicăli cu telefonul Și vor veni, când va vrea Domnul! Referință Bibliografică: Otava ierbii schimbă fânul / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
OTAVA IERBII SCHIMBĂ FÂNUL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356015_a_357344]
-
Ploua cum zisese Thomas, pînă la saturație, la două zile, în ropote, cu rafale de uragan ce țineau cîteva minute, și cu picături mari, explozive. Licurișca s-a strîmbat, de parcă erau acri strugurii, și Thomas a renunțat să o mai cicălească. Un scurt schimb de priviri aprinse, apoi furtuna s-a calmat în spritele lor. După cum se părea, Thomas era un client obișnuit al casei, pentru că o ospătăriță numai nuri, subliniați de șorțulețul ei inimaginabil de scurt, se lăsase cu șoldul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 70-73 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356727_a_358056]
-
Academiei Artelor Tradiționale din Sibiu, organizatoare a mai multor expoziții." Într-un interviu al Ludmilei Gorbuli, ziaristă, actrița mărturisește: “Mama mea a fost împotriva ca eu să fiu actriță. Ea, o gospodină de-a casei, cu patru copii, mă tot cicălea, să mă las de teatru. Dar caracterul meu puternic nu mi-a negat dorința de a fi în scenă și astăzi.” “M-a inspirat Anna Maniani, o actriță italiană, care nu se distingea prin frumusețe, ci prin farmecul felului ei
ARTISTA EMERITĂ A REPUBLICII MOLDOVA, DOAMNA LIDIA NOROC-PÎNZARU, MUZĂ A UNEI DINASTII DE ACTORI de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353363_a_354692]
-
să vorbească, să audă, să mai fie. La birou parcă era un robot stricat. - Ce ai, mamă? Spune cu ce te pot ajuta? - Mamă! De câte ori vrei să-ți spun, laasăă-măă în pace. Am 26 de ani. Cât o să mă mai cicălești? - Dar, mamă, dacă te-ai certat cu Ducu, nu trebuie să pui la inimă. Vă împăcați voi. Cred că mă voi lua de el. Este cazul să vă căsătoriți. O ușă trantită se auzi dinspre intrare. - Oana! Niciun răspuns. * * * Iubirea
IUBESC NESFÂRŞITUL DIN TINE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342143_a_343472]
-
-și aducă Lemne; ba că vrea bunăoară / Să-și ia făina de la moară; Ba să-și aducă fânu-aflat / În țarină pus la uscat; Ba să-și aducă câte toate. / Când a simțit că nu mai poate De cât este de cicălit / De soața lui necontenit, Pe al său frate l-a chemat / Și i-a zis foarte supărat: „Mai frate, de a ta frăție, / Lehamite îmi este mie! Și tu ai boi. Nu? Așadar, / De ce nu îți faci tu un car
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
casă. Făcui cu greu loc unui sentiment tolerant și-apoi încheiai: -Vezi cât sunt de omenoasă ? Nu te gonesc pentru că-mi furi din timpul meu necesar scrisului! Nu-ți închid gura pentru că-mi sărăcești portretul! Nu mă indignez că mă cicălești, că ești nemulțumită de mine! Și unde mai pui, mă iau în gură cu nerodul de Sterie ori cu ingratele-ți progenituri când se fac vinovați față de tine! Vezi?! De la stoici am deprins! De la ei știu că-n viață trebuie
SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371340_a_372669]
-
de celuloid colorat și o minge din rumeguș învelit în folie de staniol atârnată de un fir elastic, începeam iar: „Hai să mergem acasă! Hai să mergem acasă!” Dar nici acasă, tata nu scăpa de mine, căci abia ajunși, îl cicăleam din nou, cu: „Hai la rachete! Hai la rachete!”, adică la artificii, ale căror jerbe luminoase le urmăream cu ochii mari, plini de încântare, cum colorează cerul nopții, deasupra palatelor statusului romano-catolic de la intersecția străzii 6 Martie cu Piața Libertății
SĂRBĂTORILE DE ALTĂDATĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374947_a_376276]
-
și nerăbdare - care, pe parcurs, se transformase într-o agasantă așteptare - avea să se sfârșească. În gara Dej, satisfăcut și ușurat că am ajuns la destinație, beam de fiecare dată un sirop de căpșuni, cu sifon și începeam să îmi cicălesc părinții, cu nerăbdarea mea caracteristică: „Stăm mult la rude? Când ne întoarcem acasă?” Spre norocul meu, rudele mamei aveau o casă la șoseaua spre Baia Mare, iar grădina ei era mărginită de calea ferată. Traficul feroviar, intens la acea vreme, îmi
CĂLĂTORIA de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1650 din 08 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372538_a_373867]
-
-vă va rog timp și pentru mine, explicați-mi ce știți despre lumea această frumoasă și faceți lucrul acesta bucuroși și plini de dragoste. 5. Sentimentele mele sunt încă foarte gingașe, fiți va rog sensibili la nevoile mele, nu ma cicăliți toată ziua, tratați-mă cum ați dori să fiți tratați. 6. Eu sunt un dar deosebit din partea lui Dumnezeu, vă rog îngrijiți-mă foarte bine, așa cum ar vrea Dumnezeu să o faceți, trageți-mă la răspundere pentru ceea ce fac, dându
Aplicaţii ale noului curriculum în învăţământul preşcolar. In: Aplicații ale noului curriculum în învățământul preșcolar by Mariana Avornicesei, Mihaela Petraș, Tatiana Onofrei () [Corola-publishinghouse/Science/257_a_532]
-
sezon. Părinții nu mă prea lăsau. Era periculos și nu aveam voie (râde). Mă menajau prea mult. Îmi permiteau să mă duc cam de două ori pe lună. A treia oară era interzis. Cu toate că eram om în toată firea, mă cicăleau. Până la douăzeci și cinci de ani m-au ținut așa. La 22.00 trebuia să fiu acasă. — Chiar te întorceai? Nici gând (râde). Dacă se făcea prea târziu, nu mă lăsau să intru. Închideau ușa. Mă duceam la prieteni. Dar chiar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
unui taximetru - cerând șoferului să-l debarce la locuința actualei lui prietene. Dela o vreme, acest fenomen ciudat se repetase În mai multe rânduri; ori de câte ori se Întâmpla să consume un pahar de băutură În plus, alerga la locuința fetei care, cicălindu-l, Îi pregătea așternutul. Adeseori Încercase să găsească o explicație cât mai plauzibilă a acestei stări de fapt - Însă, din lipsă de timp - de fiecare dată, amânase, filozofia acestui ciudat fel de a gândi, sperând, o dată și o dată, În limpezirea
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-se cu greu prin mulțimea de vizittori asiatici ce circulau În toate sensurile și direcțiile, Atena se opri câteva momente la intrarea În subteran, fulgerând rugătoare În adâncime privirea sperând să-l vada venind către ea zâmbind, hotărâtă să-l cicălească puțin...! Dar, auzind voci vorbite În toate limbile pământului, se decise să coboare. Ajungând pe mica platformă unde prietenul ei fusese atăcat, opservă În josul treptelor agitație și lume În formă de cerc În interiorul căreia se afla un obiect ori un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lași în voia nervilor! N-ai nici o voință. . . Ești cu copil bătrîn! N-ai avut niciodată necazuri, și la întîia supărare îți dai turnul! Nu vezi în ce stare ți-e inima. . . Parcă ai fi o cardiacă de celea!. O cicălea prietenește, cu accentul moldovenesc, pe care îl relua de îndată ce aveau vreo preocupare familială, dar se vedea bine că medicul Lina nu era mulțumit. Se uita în ochii Lenorei, ca și cum ar fi văzut acolo în pupilă ceva interesant, și o netezea
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Pamela despre care am auzit atâtea? Dacă nu se poate împăca ușor cu o mică dezamăgire, ce fel de înlocuitor de mamă va fi pentru Lucy? Ultimul lucru de care are nevoie fetița e o burgheză nevrozată care să o cicălească tot timpul cu pretenții iritate și imposibile. Tom nici n-a închis telefonul, dar eu am decis deja că Soluția Burlington cade. Șterg numele Pamelei de pe listă și mă autonumesc tutore temporar al lui Lucy. Sunt mai pregătit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cu Încercările de a-l convinge pe Derek că, de fapt, el o ucisese pe Linda, Într-una din acele crize trecătoare de furie pe care toți le simțim față de prietenele noastre. Te Înțelegem, băiete. Ea a Început să te cicălească, nu? Dacă ai parte de un judecător ca lumea, o să te alegi probabil cu o sentință cu suspendare. — Trec eu pe la tine când am isprăvit. — Dar eu... N-am apucat să termin, căci Închisese deja. Ce mojicie. O vreme, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
peste genunchi, pentru că-i obosiseră brațele tot ținînd-o pe poziție. Și pentru că obosise să țină piedica la mulinetă, o desfăcuse cînd nu mă uitam. Habar n-aveam c-o desfăcuse. Nu-mi plăcea cum ținea undița, dar nici să-l cicălesc Întruna nu-mi făcea plăcere. Și, pe lîngă asta, fărĂ piedică firul putea să se tot ducă, așa că nu era nici un pericol. Dar nu așa se pescuiește ca lumea. Eram la timonă și trăgeam pe marginea curentului Înspre fabrica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
decât pentru a-mi îndeplini sarcinile de designer pentru care am fost angajată. Așadar, a cerut să se revină lasistemul care funcționa foarte bine înainte de sosirea mea, adică cel prin rotație. Fiecare scria pe tablă ce avea nevoie și-l cicălea pe cel de serviciu până când acesta lua bani din „cutia milei“ și se ducea țintă la vreun magazin cochet. Fac ce fac și mă asigur că mă mișc destul de greu pentru ca nu cumva să se bazeze prea mult pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
frunzele obosite ale salcâmului. L XXXII Carevasăzică rămăsesem singur în palatul de paiantă de pe Muzicuței numărul 2. Tanti Cucu încercase să mai rămână în București o vreme, chipurile ca să-mi țină companie, în realitate să mă aibă sub observație. Mă cicălea mereu și-mi spunea să nu mai citesc atâta, că mă tâmpesc. Îi spuneam că visul meu era să ajung vânzător la tutungeria de pe bulevard, să pot citi după pofta inimii, fără mare bătaie de cap. - Păi pentru slujba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
i-am suflat-o Bărbosului! De altfel, noi știm, știm, știm! Știm unde este păsăroiul! Știm prea bine! Știm, dar nu dezvăluim! Nici un cuvânt! Nihilum! Nici chiar babetei! Nici...! Nu ne supunem ei! Ea numai ne hrănește, ne adăpostește, ne cicălește, ne cocoloșește și ne slugărește! Și ne plictisește! Madam e o dulcică, e o scumpă, o excentrică, o matroană extravagantă, sofisticată, sclipicioasă, suspicioasă, siropoasă și simandicoasă. O snoabă hachițoasă! Foc de ifose! Alții, alții sunt Cei puternici! Cei temuți! Cei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]