60 matches
-
lucruri non-asemănătoare într-o mixtură perfectă, un tip de unitate produsă prin tensiunea contrariilor. Muzica a permis combinarea opușilor (ascuțit - grav) și a prezentat-o direct simțurilor. Interpretarea și teoria armoniei celeste a lui Macrobius este concentrată în jurul faimoasei formulări ciceroniene (Somn. Scip. 5, 1-2): în visul său, Africanus admiră, din perspectiva Căii Lactee, cele 9 sfere concentrice, ca și la Platon: cea mai din afară conține stelele fixe, apoi cele 7 sfere care se rotesc în jurul Pământului, apoi Pământul, imobil în
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
7. alegerea și adoptarea unei atitudini sau poziții, când există mai multe teorii similare sau discordante (ordinea egipteană a planetelor II, 3, 14, schema liniară a progresiei geometrice II, 2, 15) 3.3. Metodologia utilizată de Macrobius în comentarea operei ciceroniene este cea folosită și de ceilalți comentatori neoplatonicieni (Iamblichos, Chalcidius, Proclos) de a plasa pasajul de comentat la începutul capitolului și de a-l analiza până la sfârșitul lui din cât mai multe puncte de vedere posibil. Metodele de cercetare macrobiene
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
autorități în orice domeniu și fondatorii elocvenței (II, 12, 7; II, 8, 4; II, 5, 7). Maniera de a scrie a lui Macrobius reliefează: 3.4.1. nevoia de concizie, exactitate a informațiilor reproduse manifestată prin clarificarea dificultăților din textul ciceronian (I, 12, 18; I, 13, 20), prin facilitatea înțelegerii teoriilor pentru cititor (I, 15, 19), prin intenția explicită de a fi scurt, clar (I, 10, 8; I, 20, 17; II, 2, 2), prin atacul violent la adresa erudiției, prea esoterice (II
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
în vocabularul întrebuințat: în uzul frecvent al expresiilor sau cuvintelor de tranziție: enim, ergo, autem, nam, vero,ideo, quoque, tamen, hinc, sic, igitur, ita, denique, nunc, hic, etc.; conjuncții de tranziție sed, nec, ac, neque, atque. Lexicul Macrobian este predominant ciceronian, autorul Comentariilor preluând neologisme introduse de Cicero (e.g. universum, universitas), pentru a exprima concepte filozofice grecești. Se pot descoperi în text numeroase substantive utilizate doar de autorii târzii, în general termeni tehnici meniți să suplinească lipsa vocabularului științific și filozofic
by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
Monica recită un vers dintr-un imn al său („Protejează pe cel ce te invocă, o Trinitate”), atunci când se încheie discuția despre viața cu adevărat fericită. Mediul se potrivește cu subiectele pentru că are o vagă savoare care amintește de dialogurile ciceroniene, chiar dacă totul este învăluit într-o atmosferă mai intimă. Augustin vorbește deja despre experiențele pline de dezamăgiri din trecut, despre descoperirea „stelei polare” (creștinismul) care îl poate călăuzi; amintește despre propriile lecturi ale cărților neoplatonice. Credința creștină apare aici într-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este nu numai un moment fundamental din istoria filosofiei antice și medievale ci și unul din textele cele mai semnificative ale literaturii antice târzii. Limpezimea discursului, chiar a celor mai complexe secvențe speculative, puritatea stilului, care se întoarce la clasicismul ciceronian și îl îmbogățește cu întorsături preluate din Seneca, rafinamentul compozițiilor lirice inserate în cadrul dialogului, animate de o muzicalitate insolită, cu ecouri din liricii latini, mai ales din Horațiu și Stațiu, toate acestea sunt calități care dovedesc că ultima operă a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exemplaritate umană în raporturile cu cartea: 3. mecenatul. 2. "Oglindî văzâtoare pre Dumnezeu luminî nestinsî a strălucirei de minte..." Metafore carte/ scriitor, lectură/cititor Scrise după regulile retoricii antice, unde un text, pentru a fi receptat, trebuie să respecte triada ciceroniană și quintiliană deopotrivă delectare, persuadere, docere, predosloviile nu uită imperativul estetic, condiție a atragerii cititorului între paginile cărții. Din această perspectivă, metaforele cărții devin emblematici ambreiori retorici în măsură să influențeze decisiv demersul de receptare, scriitorii concepând opera însăși ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
această opinie a cunoscutului istoric al creștinismului ascunde și o anumită reticență. Iar acesta nu este un fapt izolat. Exegeții lui Lactanțiu, în majoritate, ezită să se angajeze până la capăt pe calea elogiilor. Autorul Instituțiilor este apreciat „pentru stilul său ciceronian” (Pico della Mirandola îi acordase supranumele de „Cicero creștin”) pentru bogăția informațiilor și justețea argumentelor; aprecierile se opresc însă aici. Eticheta aplicată pentru eternitate acestui tratat pare a fi cea de „mediocru perfect”. Cu toate că este greu de dărâmat o prejudecată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
SCRIERI: Germania lui P. C. Tacitus. Cercetare asupra izvoarelor, tendințelor și stilului ei, Craiova, 1914; Istoria literaturii latine. Epoca lui August, Iași, 1920; Figuri din Antichitatea clasică, I-II, București, 1929-1930; ed. Iași, 2003; Curs de istoria literaturii latine. Epoca ciceroniană, Iași, 1931; Răsfoind scriitorii clasici, București, 1942; Străini vestiți în luptele din Roma veche, pref. Lucian Dumbravă, Iași, 1982. Traduceri: Petronius, Satyricon, București, 1923; Juvenal, Satire, București, 1928. Repere bibliografice: Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., III, 57, 68; Nichifor Crainic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288033_a_289362]
-
forma generică Pythagorica chrysá épeeà (Puqagorika crusav evpheav = „Versurile de aur pitagoreice”). Mai rară este expresia-titlu Pythagoricon chr, e)pon Phrasis (Puqagorikwn cr evpon fravsi" = „Interpretarea versurilor de aur pitagoreice”). Încă din secolul I î.Hr. s-a impus și expresia ciceroniană illa aurea verba (De officiis, 3, 70). Ulterior, Chalcidius a utilizat expresia Aurei versus. Despre autor, cea mai îndreptățită teorie pare a fi cea care admite doi autori. Aceștia ar fi Pitagora însuși, care ar fi dictat, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
eironeia (eironeia = „arta ironiei”). Dar și Hegel s-a lăsat ademenit de judecata răspândită a lui Cicero („Socrate a coborât filosofia din cer pe Pământ, introducând-o în case și în piețele publice”), care pare un frumos elogiu; însă lauda ciceroniană nu este decât una dintre exclamațiile admirative ale acelor gură-cască atenieni din jurul lui Socrate - cei care, în 399 î.Hr., l-au condamnat la moarte și l-au îndemnat să bea cucută 3. Fiul sculptorului Sophroniskos și al moașei Phainarete, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Viața Sfântului Ieronim, atribuită lui Eusebius, există un episod în care episcopul traducător povestește un vis în care se făcea că a ajuns în cer. Aici, instanța divină nu pregetă să îl acuze pe eruditul teolog că este mai degrabă „ciceronian, decât bun creștin”. Episodul consună însă flagrant cu călătoria la judecata din cer a Împăratului Claudius din pamfletul lui Seneca. Hilar este faptul că, citind visul în respectul propriei traduceri, acest „monachus Christi fidelissimus”, cum îl prezintă Eusebius, dar care
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]
-
actorului, ale histrionului, care deși pot părea identice, sau măcar asemănătoare unui martor venit dinspre timpurile noastre, aveau un context total diferit și o semnificație pe măsură. Pe orator îl caracterizează gesturile că normă a cumpătării, moderației, măsurii, conform principiilor ciceroniene, în vreme ce actorul, saltimbancul, ca și jonglerul de mai tîrziu, e, dimpotrivă, afectat, strident chiar. Componentă retorica a lui actio se păstrează timp îndelungat tocmai datorită acestei opoziții față de regimul gestului în teatru, dar ulterior cuantumul ei de "moderație" nu mai
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
mare lucru nu pricepem noi din spaima urmașilor gânditorului de la Hamangia cum că, fără aceste legi, ne-am trezi atât de rapid cu teroriștii, spionii, traficanții, pedofilii ș.a. peste noi, încât nici nu am apuca să scoatem unii către alții ciceronianul urlet: -Măăă! Hannibal ante portas! Dar poate că îi interesează pe miile de sinistrați părăsindu-și casele, localitatea și avutul agonisit cu greu de-a lungul anilor pentru a-și salva măcar viața, și de aceea se dă serialul... Ne
Cupluri contemporane by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10671_a_11996]
-
el să introducă primele echivalente latinești pentru conceptele tradiționale ale gîndirii grecești. Așadar, un pionier pe umerii căruia avea să se ridice tiparul limbilor neolatine de mai tîrziu. Cartea de față, Partitiones oratoriae (Arta oratoriei), face parte din corpusul scrierilor ciceroniene despre retorică, alături de De oratore (Despre orator), Orator (Oratorul), Brutus și De optime genere oratorum (Despre cel mai bun gen al oratorilor). Judecată strict sub unghiul conținutului, avem de-a face cu o sobră și aridă incursiune în mecanismul oratoriei
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
în primă scrisoare: ,Amori suo precordiali omnibus aromatibus dulcius redolenti, corde et corpore sua: arescentibus floribus tue juventutis, viriditatem eterne felicitatis. s...ț Vale salus vite mee.") cu teme ale literaturii latine. În spiritul scrisorilor Sfanțului Ieronim și al retoricii ciceroniene (De amiciția), autoarea propune formulă unei relații inedite: amiciție dezinteresata și pasiune amoroasă - indestructibil unite sub semnul lui Hristos. Mai puțin inventiv - în formă și temele epistolare - bărbatul pare inspirat mai degrabă din concepția lui Ovidiu asupra iubirii. Cu toate
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
footnote>. * * * De catechizandis rudibus este un scurt tratat de cateheză scris cu un scop lămurit practic și adresat diaconului Deogratias. După Marrou, tratatul acesta este condensat, debarasat de orice aluzii savante. Cu toate acestea, Augustin își plasează sfaturile în formula ciceroniană a celor trei scopuri ale oratorului. Nu va respecta însă ordinea clasică de tip ciceronian, ci pe aceea valorică stabilită în De doctrina christiana: a instrui, a emoționa, a plăcea<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 416. footnote>. Elocința augusti niană din
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
practic și adresat diaconului Deogratias. După Marrou, tratatul acesta este condensat, debarasat de orice aluzii savante. Cu toate acestea, Augustin își plasează sfaturile în formula ciceroniană a celor trei scopuri ale oratorului. Nu va respecta însă ordinea clasică de tip ciceronian, ci pe aceea valorică stabilită în De doctrina christiana: a instrui, a emoționa, a plăcea<footnote Henri-Irénée Marrou, op. cit., 416. footnote>. Elocința augusti niană din De catechizandis rudibus este una religioasă. Obiectul și scopul unei atari elocințe sunt supranaturale. Elocința
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
comentarii, indice și postfață de TRAIAN DIACONESCU, prefață de GHEORGHE VLĂDUȚESCU, Editura Saeculum Vizual, București, 2011, 127 p., ISBN 978-973-8455-39-9 Așa cum se arată în Notă asupra ediției, avem de-a face cu prima versiune bilingvă în cultura română a „microtratatului ciceronian Paradoxa Stoicorum” (p. 19) - gest întru totul lăudabil, care se alătură celui similar din 2006, când aceeași editură a publicat Arta oratoriei tot sub îngrijirea lui Traian Diaconescu. Din aceeași Notă, dar și de la p. 124, aflăm că textul latin
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
de supraviețuire. Ultimele romane queirosiene (Corespondența lui Fradique Mendes, Ilustra casă Ramires, dar mai ales Orașul și muntele) duc la extrem inovațiile stilistice din Os Maias: absența aproape completă a acțiunii, descrierea somptuoasă, fraza arborescentă și melodioasă, de o cadență ciceroniană. Dar mai ales cultul cuvîntului în sine, care acaparează atenția cititorului. Un fapt asemănător s-a întîmplat și cu Caragiale, deși nu în aceeași proporție. Ultimele sale mari proze contrazic programatic „modelul Caragiale”, așa cum fusese el fixat pînă atunci. Ușoara
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
imensă [...]. Brâncuși mânuia verbul cu îndemînare de mare artist, filosof și războinic. Mînuia săgeta înmuiată în venin a pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu glas întretăiat în latină. — îndreptați-vă, fraților, și ia ziceți-mi: ați trecut bătrânul Danubiu? Episodul 205 O STRATEGIE UNICĂ îN FELUL EI — Am trecut Danubiul, sanctissime - răspunse Metodiu într-o latină perfectă, ciceroniană - căci mari nevoi și nu mai puțin mari speranțe ne-au mânat încoace. Dar înainte de a ne deschide sufletul înaintea luminăției și bunătății voastre, îngăduiți-ne, mie, nevrednicului Metodiu, și mai tânărului meu frate întru credință, Iovănuț, să mulțumim cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
juxte lineare, adică o traducere cuvânt cu cuvânt a textului latin. Barosanul, cumsecade ca de obicei, ne anunțase că ne va da să traducem cu dicționarul un fragment din "De amiciția" de Cicero. Și Ducu venise asortat cu întreaga operă ciceroniană tradusă în limba maternă. Ca să nu fie observat cum manevrează, colegul nostru se așezase în fund, la perete. După ce ne-a împărțit în patru grape numerotate cu 1, 2, 3 și 4 și ne-a scris pe tablă textul latin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
că nu-l amintise pe Marcus Antonius nici pentru a-l dezaproba, nici pentru a-l deplânge, evitând cu blândețe să ia partea cuiva. — Fraze construite în stilul attic, simplu și sever, comentară în șoaptă unii care își aminteau lecțiile ciceroniene, fără cuvinte de obârșie asiatică... Cine i le-o fi scris? După acea străfulgerare de orgoliu dinastic, tânărul imperator le mulțumea senatorilor pentru numeroasele titluri, dar adăugă imediat, blând și elegant, că nu avea să facă uz de ele. — Dorința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cea a tinerilor era atât de mare, încât părea că între ei nu există nici o legătură de rudenie. — Din cauza acestei risipe, declară Seneca dezgustat, dezechilibrul dintre mărfurile importate și cele exportate este catastrofal: milies sestertium, enunță în latina sa precisă, ciceroniană, o sută de milioane de sesterți pe an. Îl priviră în tăcere, fiindcă era greu de dat un răspuns. Interveni palidul Callistus, cu o voioșie perfidă: Mătasea folosită într-un an la Roma costă mai puțin decât să înarmezi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]