100 matches
-
agitată, surprinsă pe viu de o memorie prodigioasă, relevă deja calitățile picturale și instinctul dramatic al pictorului) și faimosul "Aruncarea de la Calas, pescari francezi ieșind în larg" - o reprezentare convulsivă și foarte exactă a stării de furie marină, a frământării ciclopice a valurilor scoase din experiența nemijlocită a pictorului. Anul 1805 este anul celei de-a doua mari pânze de inspirație marină, "Naufragiul". În 1807 sunt expuse uleiurile pe pânză "Tamisa lângă Windsor" și "Colegiul Eton văzut dinspre apă". Tot acum
Joseph Mallord William Turner () [Corola-website/Science/303884_a_305213]
-
Din acest motiv, accentul nu cade pe zidurile de fortificație, ci pe deschiderea către peisaj și pe confort. Exemple: palatele de la Knossos, Phaistos. Popor de războinici, micenienii aveau palatele fortificate, înconjurate de ziduri groase din blocuri de piatră nefasonată (ziduri ciclopice) și prevăzute cu turnuri de apărare. În interior aveau o cameră centrală, numită "megaron", care era o sală de mari dimensiuni. Megaronul va fi preluat de greci în construcția templelor. Exemple: palatele de la Micene și Tirint. Mormintele miceniene sunt de
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
Spartei Lisandru, Filip al II-lea al Macedoniei și Cornelius Piso, socrul lui Iulius Cezar. Orașul antic ("„Palaeopoli”") era situat pe țărmul de nord al insulei, unde astăzi încă se găsesc importante ruine (zidurile au fost constuite în stilul masiv Ciclopic). Sanctuarul Marilor Zei, unde aveau loc ritualuri misterioase, asemănătoare Misterele din Eleusis, se află în aceași zonă nordică a insulei. Samothraki a fost locuită întâi de către pelasgi, apoi de către carieni și abia ulterior de către traci. Deși Strabo a contrazis această
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
m înălțime. Gla a fost cea mai mare cetate miceniană care nu a fost cucerită niciodată. Situată pe o creastă de stâncă înaltă de 70 m., înaintând spre mijlocul lacului Copais, Gla avea incinta exterioară lungă de 700 m, zidul ciclopic, făcut din bucăți mari de piatră dură, avea 8 m lățime și 20 m înălțime. Erau 4 porți retrase în interior (protejate de perechi de ziduri în zig-zag), bastioane uriașe, un palat cu două aripi perpendiculare, o aripă de 80
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
după prescripțiile criticii, mai limpezit, mai ordonat, iar poezia lui a continuat să șocheze ca un țipăt necontrolat, dar viu. Și A. Păunescu a reușit să convingă, a învins prin perseverență și prin înfricoșarea pe care o răspândește răsuflarea sa ciclopică. Și critica literară a acceptat, copleșită, această prezență bubuitoare, fără să-și modifice substanțial - pentru și din pricina aceasta - vechiul mod normativ de a pricepe poezia. Ea ar fi trebuit să prețuiască de la început, și fără condiții și amânări, grandilocvența, enormitățile
Adrian Păunescu () [Corola-website/Science/298514_a_299843]
-
fatalității. Destinele acestora au fost în mâna zeilor atotputernici, iar întâmplările grozave prin care au trecut ne înfioară și astăzi, pe noi, trăitorii secolului 21. Lumea lor este „la fel de durabilă și de reală ca și stâncile cele uriașe și zidurile ciclopice (J. Lacarrière.). Ajuns pe meleagurile acestea, călătorul meditează la eroii care au pășit pe aceleași poteci și drumuri prăfuite ce le calcă acuma, el, despărțit de ei de un abis milenar. Toate aceste descrieri sunt completate și cu impresiile unor
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
planificarea agricolă modernistă, proiectele concrete au fost Întotdeauna Înclinate să Întărească puterea și statutul funcționarilor oficiali și organelor de stat pe care aceștia le controlau. Cel de-al treilea element acționează, În schimb, la un nivel mai profund: tocmai Îngustimea ciclopică și sistematică a perspectivei agriculturii extrem-moderniste determină anumite forme de eșec. Atenția riguroasă acordată scopurilor producționiste pune În umbră toate rezultatele ce nu țin strict de relația imediată Între investiție și producție. Ceea ce Înseamnă că urmările pe termen lung (structura
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
ființial"; și, ca o încununare aplicativă, chestiunea "negativului stilistic". Laitmotivul acestei atotcuprinzătoare cărți este mereu posibila șansă de îmbogățire a ideii de bacovianism, de unicitate a poetului, examinat la nivelul atmosferei și al profunzimii. Nimic pare să nu scape privirii ciclopice a infatigabilului exeget. Cartea aceasta, atât de complexă, merită o discuție serioasă, echilibrată, din care să lipsească atât superlativismul impudic, cât și negația sterilă de care a mai avut parte sagacele eminescolog, acum vrednic comentator al lui Bacovia. Inevitabil, Theodor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu ești politicos? Ia, hai, să mi te iau eu în primire și să te dărăcesc nițel, adiacent, mitocane! Ca să te lecuiesc de benoclat! Consternat, Fratele mai apucă să zărească, drept înainte, ca pe un ecran panoramic, un ochi verde ciclopic, cu pupila verticală, dilatându-se gigantic. Și o gheară încovoiată, apropiindu-se simultan și amenințător, în gross-plan. Ațintindu-i obrazul! Pometul! Corneea...! În secunda următoare, începe să țipe! Aveți, fiecare, o mie, ba nu! o mie cinci sute de lei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se descompunea oare etaj cu etaj, boltă cu boltă, transformându-și galeriile oglinzilor într-un morman de oglinzi deformante, iar perspectivele în fundături? Oboseala nopților fără somn materializa cuvintele. Vedeam deșertul și minusculele băltoace de apă supte de nisip, turnul ciclopic în ruină, supraîncărcat de lungi drapele roșii, un roșu lichid, un întreg fluviu de purpură... Te-ai strecurat ușor din pat, iar eu m-am trezit. Fiind gata, ca la orice trezire bruscă, de ani de zile, să părăsesc adăpostul
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Întrunesc toate calitățile posibile, dar mai ales că ele sînt rezultatele unui travaliu laborios, scrupulos și cu deosebire Îndelungat. Opera preia astfel servil caracteristicile copleșitoare ale acelor lucruri și lucrări care se impun de fapt și În realitatea materială: masivitatea ciclopică, dimensiunile zdrobitor megalitice. Gigantismul și trufia piramidelor. Astăzi Însă, nici sublimul și nici desăvîrșirea nu mai sînt grevate unor predjudecăți atît de rigide. Esteticul nu mai respinge pudic florile răului, bubele sau mucegaiul. Operelor nu li se mai cere o
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: „Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei noastre nezdruncinat. Încă o dată, oricât ar displăcea repetiția, îl socotim de statura ciclopică a lui Eminescu. Și ne fericim că ne-a fost dat să trăim în epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi.”3 Extrasele succinte din opera unor critici reprezentativi ai perioadei interbelice sunt concludente. Dealtfel, mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
comunele Bucerdea și Ighiu. Băltirea provoca pagube viilor și culturilor din acea regiune. Inițiativa a avut-o părintele Oțoiu. La adâncimea de 2-2,5 metri, străpungând stratul de argilă, s-a turnat în șanuri late de 1-1,5 metri piatra ciclopică și balastul cărate de săteni ziua și noaptea cu carele. Drenarea apelor s-a realizat pe mai bine de un kilometru, spre o vâlcea care aduna și alte izvoare. În urma lucrărilor s-au obținut terenuri de mare productivitate. Oamenii din
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în cetăți fortificate. În Anatolia antică, pe teritoriul cuprinzând Turcia actuală și nordul Siriei, arta și arhitectura hitită au atins apogeul la jumătatea mileniului al II-lea î.Hr. Hitiții construiau așezări fortificate cu ziduri din blocuri masive de piatră ("ziduri ciclopice"), cu metereze și cu turnuri, capitala hitită era orașul cetate Hattușa, pe locul orașului actual Boghaz-Koz, lângă Ankara. Porțile orașului erau străjuite de câte două statui uriașe de lei, simbolizând apărarea; în incinta cetății se afla palatul regal, unit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
cu mari cete d-îngeri, de ființi o mie, C-un cer încărcat de mite asfințești din ev în ev." (Memento mori) Despre acest dramatism rezultat din permanența antinomiilor se pronunță și Iurii Kojevnikov: Dacă examinăm cu luare aminte panorama ciclopică a căderilor lumii, zugrăvită de poet, nu se poate să nu observăm acea dialectică stihinică, care stă la temelia poemului, acea interacțiune și luptă a contrariilor, fără de care mișcarea nu este posibilă, iar progresul de neconceput"14. "Schimbarea" în interpretarea
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe toate coperțile 890, pe șantierele proiectelor ciclopice, eroii benzilor desenate urmându-le în "apologia excavatorului și teoria basculantei".891 Dacă atribuitele pionierului sunt inocența și sinceritatea, utecistul trebuie să fie dominat de entuziasmul eroic. În acest sens, producțiile omologate ale cenaclurilor literare pentru copii și tineret sunt
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
a unui crivăț înnebunit, gata să îndepărteze stratul protector și așa anemic, lăsând să se vadă căpriorii dezveliți și astereala sărăcăcioasă și insuficientă asemenea unui uriaș schelet de balenă, eșuat la țărmul ucigaș. Văzduhul clocotea într-un vârtej de proporții ciclopice, dislocând într-un iureș irezistibil straturile de zăpadă, îngrămădindu-le în troiene uriașe peste acoperișurile caselor, înțepenite sub căciulile de paie, smulse cu răutate de crivățul turbat. Nouă zile, nouă zile a ținut viscolul înfricoșător ce a pus la grea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori spre limanuri cunoscute doar de ei, împinși de un măturoi uriaș, într-o învălmășeală cosmică, spre ținutul zăpezilor veșnice. Priveam uimit și înfricoșat la colosala forță distructivă a acestor formațiuni ciclopice în momentul descărcărilor electrice. Fantastic! "Și-ai s-asculți cum cornul vântului mereu Nourii pe ceruri către zări îndeamnă." (Nicolae Labiș) Încet-încet, cu eforturi din ce în ce mai mari, ne-am apropiat de spitalul unde robotea mama de dimineața până seara, ca femeie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
după moartea sa, în 1760, au fost confiscate din ordinul pri m-mi nistrului, cardinalul Choiseul, și depuse la Ministerul de Externe, unde n-au putut fi consultate decât de câțiva privilegiați. Tipărirea lor începe în 1788. Este o operă ciclopică și genială, în care figurează 8 000 de personaje portretizate cu o artă vrednică de Balzac și de Proust. Fraza este nervoasă, amplă, bogată în cotituri neprevăzute, înrobită unei agitații neistovite de gânduri și de patimi. SCHLEGEL, AUGUST WILHELM VON
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
parvine un decupaj care nu a întârziat să devină o lentilă prin care opera este privită : „simț enorm și văz monstruos”. Lucian Pintilie în De ce trag clopotele, Mitică ?, sinteză filmică a operei caragialiene, ni-l propune ca motto și totodată ciclopic ochi al camerei prin care o percepție hipertrofiată sesizează abnormul și caricatura lumescului autohton. Contextul care o validează generează un anumit orizont interpretativ de care ne vom ocupa. Putem spune însă că nu putem aprecia fraza în context decât ca
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
regizorale, iar operațiunea privilegiată a deformării o constituie „kitschul paroxistic”. Pintilie procedează însă invers ascunderii deta- liului, ceea ce mise en abîme-ul trebuia să camufleze este exorbitat. Detaliul este amplificat până la abnorm pulveri- zând rama ca o proiecție a unei vederi ciclopice căreia îi corespunde stilistic hiperbola. „Nu este vorba neapărat aici de pasiuni primare, de pulsiuni ancestrale, ci de stili- zarea ăprin hiperbolăă a vodevilului celui mai banal. (...) Nu altceva constituie folosirea obsesivă a mise en abîme-urilor : hiperbolă a simulacrului (...)” În
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
Ă aflat În disproporție cu micul, stingherul nostru Eu, populat de forțe indiferente, nu rareori ostile - o inamiciție măruntă Însă, trivială, noi, acolo, nu suntem apți de dușmănii, de agresiuni majore! - exilul ni se arată uneori ca un pedagog uriaș, ciclopic, o figură coșmarescă, „cineva” care, cu o mișcare unică și teribilă În deciziunea ei, dă la o parte tot ce ni se părea a fi câștigat odată, Împreună cu părinții, prietenii și chiar cu unele dintre reflexele noastre de apărare sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
inedite la început de secol. O prostituată de lux, Mița Biciclista, face furori ca personaj real și ajunge să fie menționată și în Enigma Otiliei. Vila ei somptuoasă atrage și azi privirile în centrul Bucureștiului. Mașinile sunt, incipient, decapotate și ciclopice. Au un unic far pe mijlocul botului. Cu așa vehicul sosește la Medeleni Herr Direktor, care are șofer neamț. Mai târziu, tânăra Olguța posedă automobil, îl conduce singură, dar știe și mersul pe bicicletă. La sosirea primei mașini, cea a
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Newton îl desenează cu compasul în pictură lui Blake (cf. Finnegan's Wake); prin termenul "ciclon" Joyce se referea la 1. concepția lui Blake, împrumutata de la Descartes și Böhme, potrivit căreia privirea operează că un vîrtej creativ deschis; 2. miopia "ciclopica" a materialismului lui Newton (engl. cyclone versus Cyclops), datorată faptului următor, explicat de Blake în "The Everlasting Gospel" (d, 103-106, BCW: 753): "Întunecatele Ferestre ale sufletului Vieții-aceste / De la un Pol la Altul deformează Cerurile, / Făcîndu-te că o Minciună tu să
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
susținere, exegeza subtilă și aplicată au făcut epocă. Pentru Șerban Cioculescu, Tudor Arghezi are o statură de dimensiunile celei eminesciene: "Tudor Arghezi nu se dezminte: păstrează primatul poeziei noastre nezdruncinat. Încă o dată, oricât ar displăcea repetiția, îl socotim de statura ciclopică a lui Eminescu. Și ne fericim că ne-a fost dat să trăim în epoca lirică pe care posteritatea o va numi a lui Arghezi." Extrasele succinte din opera unor critici reprezentativi ai perioadei interbelice sunt concludente. Dealtfel, mai toate
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]