91 matches
-
185 de propuneri din 11 țări în curs de aderare la UE. Inginerul Poenaru a proiectat și construit aproximativ 15 aparate electronice, inclusiv un radiometru destinat aplicațiilor industriale ale fizicii nucleare, un sistem de televiziune în circuit închis folosit la Ciclotron, un circuit de comutare pentru fotomultiplicatori, un amplificator sensibil la sarcină cu zgomot redus și un generator de impulsuri de mare precizie pentru spectrometru alfa cu detector semiconductor. A dezvoltat teoria colectării sarcinilor electrice în detectori cu semiconductori și formarea
Dorin Poenaru () [Corola-website/Science/330158_a_331487]
-
ul este un tip de accelerator de particule. Deoarece particulele se deplasează pe o traiectorie în formă de spirală, ciclotronul este un model de accelerator intermediar între acceleratorul linear și cel circular. ul nu poate accelera particule la viteze apropiate de cea a luminii. Din acest motiv, a fost înlocuit de betatron și de sincrotron. Efectul relativistic care limitează utilitatea
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
este un model de accelerator intermediar între acceleratorul linear și cel circular. ul nu poate accelera particule la viteze apropiate de cea a luminii. Din acest motiv, a fost înlocuit de betatron și de sincrotron. Efectul relativistic care limitează utilitatea ciclotronului este mai puțin important pentru particule cu masa de repaus ridicată. Ciclotroane continuă să fie utilizate pentru accelerarea ionilor "grei" în scopuri terapeutice și ca surse de particule pentru cercetarea de fizică nucleară. Cel mai mare ciclotron are un diametru
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
ul nu poate accelera particule la viteze apropiate de cea a luminii. Din acest motiv, a fost înlocuit de betatron și de sincrotron. Efectul relativistic care limitează utilitatea ciclotronului este mai puțin important pentru particule cu masa de repaus ridicată. Ciclotroane continuă să fie utilizate pentru accelerarea ionilor "grei" în scopuri terapeutice și ca surse de particule pentru cercetarea de fizică nucleară. Cel mai mare ciclotron are un diametru de 18 metri și se află la Universitatea British Columbia în Canada
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
care limitează utilitatea ciclotronului este mai puțin important pentru particule cu masa de repaus ridicată. Ciclotroane continuă să fie utilizate pentru accelerarea ionilor "grei" în scopuri terapeutice și ca surse de particule pentru cercetarea de fizică nucleară. Cel mai mare ciclotron are un diametru de 18 metri și se află la Universitatea British Columbia în Canada. Ciclotronul a fost inventat în 1929 de Ernest Lawrence la Universitatea California (Berkeley). Primul dispozitiv funcțional a accelerat protoni în 1931 la o energie maximă
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
continuă să fie utilizate pentru accelerarea ionilor "grei" în scopuri terapeutice și ca surse de particule pentru cercetarea de fizică nucleară. Cel mai mare ciclotron are un diametru de 18 metri și se află la Universitatea British Columbia în Canada. Ciclotronul a fost inventat în 1929 de Ernest Lawrence la Universitatea California (Berkeley). Primul dispozitiv funcțional a accelerat protoni în 1931 la o energie maximă de 1 MeV (un milion de electronvolți). Într-un câmp magnetic constant, asupra unei particule cu
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
planul definit de vectorii viteză și câmp. Dacă viteza inițială și câmpul magnetic sunt în direcții perpendiculare, particula se deplasează astfel într-o traiectorie circulară. Câmpul magnetic perpendicular formula 3 care trece vertical prin electrozii în formă de "D" ai unui ciclotron acționează în mod similar asupra curentului de electroni sau ioni, forțând particulele să se deplaseze pe o traiectorie circulară, astfel încât acestea trec repetat prin spațiul îngust dintre cei doi " D". O diferență de potențial alternantă de înaltă frecvență formula 4, aplicată
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
alternantă de înaltă frecvență formula 4, aplicată între cei doi electrozi metalici, generează un câmp electric uniform în acest spațiu (câmpul electric este nul in interiorul structurilor metalice în formă de "D"). Frecvența de oscilație a tensiunii aplicate, numită "frecvență de ciclotron", este determinată de câmpul magnetic, sarcina și masa particulelor: Polaritatea câmpului electric este alternată astfel încât particulele sunt întotdeauna accelerate atunci cand traversează spațiul dintre electrozi. Deoarece viteza particulelor crește treptat, raza traiectoriei acestora crește de asemenea treptat. Particulele sunt introduse în
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
centrul dispozitivului și sunt extrase la raza și viteza (sau energia) maximă. În practică, acest lucru este realizat prin alimentarea la o sursă de curent alternativ de 10 - 10 V a celor două jumătăți de cilindru, A, B, care compun ciclotronul, numite "duanți" și care sunt amplasate într-o incintă vidată. Aceasta se află într-un câmp magnetic constant N - S, perpendicular pe suprafața duanților. Un ion generat de sursa aflată în centru ciclotronului este accelerat în câmpul electric din spațiul
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
jumătăți de cilindru, A, B, care compun ciclotronul, numite "duanți" și care sunt amplasate într-o incintă vidată. Aceasta se află într-un câmp magnetic constant N - S, perpendicular pe suprafața duanților. Un ion generat de sursa aflată în centru ciclotronului este accelerat în câmpul electric din spațiul dintre duanți, traiectoria sa din interiorul acestora fiind circulară, de rază din ce în ce mai mare.
Ciclotron () [Corola-website/Science/311011_a_312340]
-
Fizică a Universității din București. A fost un curs de specializare cu durata de 1 an, organizat de Horia Hulubei în cadrul Catedrei de Structura Materiei a Facultății de Fizică în colaborare cu IFA. După absolvirea cursului este repartizat în colectivul "ciclotron". De asemenea, în această perioadă de început se ocupă cu punerea la punct a tehnologiei de realizare în țară, la reactorul nuclear VVR-S de la Măgurele, pus în funcțiune în 1957, a Iodului radioactiv I-131 (radioizotopul cel mai solicitat
Petre T. Frangopol () [Corola-website/Science/337541_a_338870]
-
ul este un tip de accelerator de particule circular. Particulele pot fi elementare (de exemplu electroni) sau nu (de exemplu nuclee de plumb). Ciclotroanele sunt limitate de un efect relativistic care duce la creșterea masei particulei accelerate. Betatroanele au demonstrat posibilitatea accelerării particulelor la o rază a traiectoriei constantă și posibilitatea focalizării fascicului de particule într-o orbită stabilă. ul combină metodă de accelerare
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
de către câmpul magnetic la traiectorie) și accelerarea prin inducție (de fluxul magnetic variabil prin area dată de traiectorie) sunt realizate de acelasi set de bobine. Într-un sincrotron aceste două funcții sunt separate. Astfel, "două" frecvente sunt prezente: frecvență de ciclotron formulă 1 dată de magneții amplasați în lungul orbitei și frecvența de accelerație formulă 2 dată de "cavitățile RF". Aceste frecvente sunt egale în amplitudine dar au "faze" diferite. Particulele sunt accelerate treptat utilizând o idee inspirată de această diferență de faza
Sincrotron () [Corola-website/Science/322236_a_323565]
-
nucleare, acest element chimic a fost produs pentru prima dată prin sintetizare, iar apoi izolat și identificat în luna decembrie a anului 1949 de trioul de savanți Glenn T. Seaborg, Albert Ghiorso și Stanley Gerald Thompson. Aceștia au folosit un ciclotron de 60 de inch la "University of California" din Berkeley. Similar cu descoperirea aproape simultană a americiului (elementul 95) și a curiului (elementul 96) din 1944, noile elemente berkeliu și californiu (elementul 98) au fost produse între anii 1949 și
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
Am) era acoperită cu o folie de platină, iar soluția era supusă evaporării. Reziduul obținut era supus unei recoaceri, în urma căruia rezulta dioxid de americiu (AmO). Acest produs era iradiat cu particule alfa 35 MeV timp de 6 ore, în ciclotronul de 60 de inch de la "Lawrence Radiation Laboratory, University of California, Berkeley ". Reacția (α,2n) indusă prin iradiere a generat izotopul Bk și alți doi neutroni liberi: După iradiere, stratul solid a fost dizolvat în acid azotic și, în combinație
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
zile la Oak Ridge în 2009. Această operațiune a fost urmată de bucuroasa obținere a primilor 6 atomi de ununseptiu la "Joint Institute for Nuclear Research" (JNR) din Dubna, Rusia, după ce acesta a fost bombardat cu ioni de calciu în ciclotron pentru 150 de zile. Această operațiune de sinteză a fost un punct culminant al colaborării dintre Rusia (JINR) și "Lawrence Livermore National Laboratory". Sunt cunoscute foarte puține despre efectele berkeliului asupra corpului uman, iar analogia cu alte elemente nu poate
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
carbon absorbit de clorofilă, după care s-au ghidat zeci de ani Richard Willstätter, A. Stoll, și alții în căutarea formaldehidei. În sute de experimente cu Carbon-11 produs din deuteroni și în altele cu bor-10 efectuate de Martin Kamen în ciclotronul de 37 de țoli din Laboratorul de Radiații, Ruben și Kamen, împreună cu alți colaboratori din domeniile botanică, microbiologie, fiziologie și chimie organică, au căutat calea dioxidului de carbon în plante, alge și bacterii. La început, rezultatele obținute, perturbate de absorbția
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
carbon cu viață lungă”, Ruben și Kamen au urmat mai multe piste care puteau duce la identificarea izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin Kamen a colectat rezultatele unui bombardament asupra grafitului efectuat timp de 120 de ore în ciclotron și s-a grăbit cu ele la „Rat House”, clădire de lângă Catedra de Chimie și de lângă ciclotron, unde își avea biroul. La ora 8 AM, pe 27 februarie 1940, a demonstrat fără echivoc că sursa de radioactivitate era izotopul Carbon-14
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
izotopului Carbon-14. După mai multe tentative eșuate, Martin Kamen a colectat rezultatele unui bombardament asupra grafitului efectuat timp de 120 de ore în ciclotron și s-a grăbit cu ele la „Rat House”, clădire de lângă Catedra de Chimie și de lângă ciclotron, unde își avea biroul. La ora 8 AM, pe 27 februarie 1940, a demonstrat fără echivoc că sursa de radioactivitate era izotopul Carbon-14. Energia redusă a izotopului Carbon-14 îngreuna măsurătorile într-atât încât nu s-au efectuat experimente cu indicatori
Sam Ruben () [Corola-website/Science/320913_a_322242]
-
au contribuit nu numai la bazele fizicii nucleare, dar, de asemenea, au participat și la Proiectul Manhattan (a se vedea de asemenea: Lista de persoane Cornell Manhattan Project). În anii 1930, cercetătorii de la Cornell au construit cel de-al doilea ciclotron din Statele Unite. În anii ‘50, fizicienii de la această universitate au fost primii care au studiat radiațiile sincrotron. În timpul anilor ‘90, Cornell Electron Storage Ring a avut cea mai mare luminozitate din lume în urma ciocnirii dintre electroni și pozitroni. După construirea
Universitatea Cornell () [Corola-website/Science/322091_a_323420]
-
ul a fost primul model de accelerator circular de particule. Camera de vid a betatronului are un volum mult redus în comparație cu cea a unui ciclotron. In plus, particulele accelerate sunt menținute în acceași traiectorie pentru un timp suficient de îndelungat pentru ca frecvența de accelerare sau câmpul magnetic să fie modificate în timp util. Aceasta va duce la o metodă de compensare în sincrotroane a creșterii
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
îndelungat pentru ca frecvența de accelerare sau câmpul magnetic să fie modificate în timp util. Aceasta va duce la o metodă de compensare în sincrotroane a creșterii masei particulei accelerate la energii înalte, un efect care limitează energia maximă a unui ciclotron. Primul betatron funcțional (de 2,3 MeV) a fost construit în 1940 de Donald W. Kerst la Facultatea de Fizică a Universitații Illinois (Urbana-Champaign). A accelerat electroni până la o energie de 2.3 milioane de electron volți (MeV) la 15
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
accelerării de electroni (cu o masa de repaus relativ redusă) la energii mult peste energiile la care masa acestora crește apreciabil (un efect de relativitate restrânsă la energii comparabile cu masa de repaus a particulei respective), o limitație importantă a ciclotroanelor. Pentru electroni acest efect apare de la energii relativ mici (masa de repaus a unui electron este de aproximativ 0.5 MeV). Betatroane cu energii maxime din ce în ce mai mari au fost construite; un betatron de 340 MeV a fost dat în folosință
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
din ce în ce mai mari au fost construite; un betatron de 340 MeV a fost dat în folosință în 1950 la Universitatea Illinois. ul a fost înlocuit de sincrotron în aplicații de cercetare (betatronul este încă utilizat în unele aplicații comerciale). În contrast, ciclotroanele continuă să fie utilizate în cercetare pentru accelerarea ionilor grei pentru care, deoarece aceștia au o masă relativ ridicată, limita relativistică menționată mai sus este mai puțin relevantă. Betatronul este un accelerator de tip inductiv. Spre deosebire de un ciclotron sau un
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]
-
În contrast, ciclotroanele continuă să fie utilizate în cercetare pentru accelerarea ionilor grei pentru care, deoarece aceștia au o masă relativ ridicată, limita relativistică menționată mai sus este mai puțin relevantă. Betatronul este un accelerator de tip inductiv. Spre deosebire de un ciclotron sau un sinctrotron, betatronul este un dispozitiv asincronic (frecvența de oscilație a câmpului magnetic nu este direct legată de frecvența de rotație a particulelor în camera de vid). Condiția pe care trebuie să o satisfacă câmpul magnetic variabil în timp
Betatron () [Corola-website/Science/298188_a_299517]