KorAP: Find »[drukola/base=cicoare & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 ...104 >

2,580 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862

dezvălui zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele clopoțeii albaștri până la mansarda mea, urându-mi "bună dimineața", când visez la masa de scris, cum și de unde au răsărit în livadă puzderie de albăstrele, flori de cicoare, garofițe de câmp albastre, inișor, încât și iarba pare acum albastră? De ce, de ce?... "Floare-albastră! Floare-albastră!..." București, 15 aprilie 2013 Vizitați site-ul Editurii Junimea: www.editurajunimea.ro Puteți beneficia de reduceri la cărțile comandate. Redactor: Viorel Dumitrașcu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

de apă. Un soare cu o față veselă privea din înalturi întinderea albă a câmpului... Era vremea când se rup zăpezile și apa începe să clipocească prin făgașe... Costăchel se gândea că ar cam fi timpul să treacă pe la inginerul Cicoare, agronomul Liceului Bașotă, pentru că nu mai era mult până la vremea semănatului. „Mâine dimineață, primul drum îl fac la liceu... ” Bună dimineața, domnule inginer! salută Costăchel din pragul biroului. Bună dimineața, domnule primar! Da’ ce vânt te aduce pe la mine? Apoi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nemernici de la liceu, care își zic legionari, ca să se răzbune pe săteni pentru că nu ascultă de ei, au hotărât să nu ne mai dea sămânță de păpușoi la schimb, cum ne dădeau de ani buni încoace. Noroc de inginerul agronom Cicoare, care vrea să ne ajute cu orice preț. Ei au vândut surplusul de sămânță unui angrosist din târg. Uite aici zapisca către negustor, prin care îl roagă să ne dea la schimb porumb de sămânță. Noi trebuie să ajungem neapărat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Tocmai acum râdeam de nedumerirea lor. La dânșii, însă, oricine intră le devine prieten din prima clipă. O să vă simțiți foarte bine. Au intrat în casă. Cei doi bătrâni i-au ieșit înainte. Vi-l prezint pe domnul inginer agronom Cicoare. El este misteriosul musafir despre care vă vorbeam. Fiți binevenit în casa noastră. Luați loc colea, în capul mesei, și pe mine vă rog să mă iertați, dar eram în drum spre beci, unde am de săvârșit un adevărat ritual

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
spunea bătrânul întotdeauna soției sale față de musafiri - să ne omenească cu ceva de-ale gurii. După un timp, licoarea parfumată din ulcică a topit timiditatea inginerului. Iar Costăchel a făcut anunțul: Acum să vă spun de ce se află domnul inginer Cicoare aici. După ce Costăchel a terminat de povestit motivul pentru care l-a invitat pe agronom, învățătorul a rămas pentru o vreme tăcut... Apoi a apreciat. Cum văd, dragii mei, ce știam eu era o nimica toată, pe lângă cele ce am

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
îl vede. Bine v-am găsit și mă bucur să vă întâlnesc, domnule inginer - a grăit Costăchel, întinzând mâna agronomului. Bucuria este de partea mea. Chiar mă întrebam de unde să te iau, dar norocul mi-a surâs - a răspuns inginerul Cicoare. Noi eram gata să trimitem pe cineva la tine, Costăchele. Dacă știam că ești la târg, nu aveam nici o îndoială că vei trece pe la noi. Și acum, roag-o frumos pe nașă-ta să te omenească cu ceva de mâncare, că

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
eu, după ce m-am uitat lung la tine. Și încă nu eram sigur. Am zis și eu așa... într-o doară. Didinei nu-i venea să creadă nici după ce i-am spus... Bine că ai scăpat cu zile,Costăchele. Agronomul Cicoare mai trăiește? Ce face? - a continuat Costăchel șirul întrebărilor. Trăiește. Da’ câte o avut de tras cu rușii... numai el știe - a răspuns Măriuca. Am să trec diseară pe la el, să-i spun că te-ai întors - și-a oferit

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă. Îndata mare, domnule inginer! - a rostit Costăchel din pragul casei, cu lumina bucuriei ieșită la vedere pe chipul lui uscat. A deschis poarta larg. Bine ați venit, domnule inginer! Bine te-am găsit

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
început până la sfârșit nu-i vorbă - se știu destule. Da’ aceea îi istorie. Întebarea care nu-mi dă pace ar fi cum s-au petrecut faptele văzute de aproape. Mai bine zis, trăite pe viu - și-a motivat curiozitatea inginerul Cicoare. Costăchel a stat o fărâmă de timp pe gânduri, apoi a pornit a vorbi: Măi Petrache, tu mai știi când ne-am hotărât noi să plecăm pe front? Eu încă nu am toate mințile acasă și nu-mi aduc bine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
de asta. Cred însă că trebuie să treacă ceva timp. Și poate că numai timpul nu le rezolvă pe toate. Mi se pare că ar mai trebui ceva... Ce? Nu știu. Dar simt că trebuie - a răspuns Costăchel încurajărilor agronomului Cicoare. Acel ceva despre care vorbești, eu cred că este căldura și dragostea celor din jur. Stând strâmb și judcecând drept, le ai cu prisosință - a precizat agronomul. În sufletul meu încă mai suflă vânturile Siberiei. Până le-oi ostoi a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
se pot lăuda cu un asemenea grad ca al meu... Am gradul de... evadat! Cei din jurul mesei au rămas cu zâmbetul pe buze... Strivit ca o floare gingașă într-o poiană plină de soare... Cel dintâi și-a revenit agronomul Cicoare. Dragul meu. Acesta este un grad al onoarei și bărbăției! Îi drept ce spuneți, domnule inginer, dar tot acest grad mă putea și încă mă poate duce la ani grei de temniță... Dacă nu la moarte! Așa că nu mă pot

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nu-i dau dreptate lui Petrache. Ce pot face eu e să mă dau binișor pe lângă milițian Șeful de post din comună. Are feciorul la liceu. Poate aflu cum stau lucrurile cu cei evadați din lagăr - a continuat ideia inginerul Cicoare. În cele din urmă, Petrache a reluat firul povestirii întrerupte de Costăchel. După două zile - așa cum ne-a spus colonelul - ne-am dus la regiment. Când ne-a văzut, parcă nu-i venea să creadă. „Ia te uită, domnule! Ostașii

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
sufletul... Au ciocnit ulcelele cu vin, într-o veselie generală... Cred că muriți de curiozitate să aflați, ce ne aștepta a doua zi - i a zgândărât Petrache. Dacă stau bine și mă gândesc, asta cam așa-i - a recunoscut agronomul Cicoare. Ei, a doua zi, pregătire mare. Bărbiereală - doi milimetri sub piele. Văcsuială și adunarea pe platou. Omul din dreapta mea - a continuat Petrache arătând cu capul spre Costăchel - stătea în capul grupei, țeapăn ca un brad. Eu - biet caprari - eram ochitorul

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
după o scurtă privire spre noi - a plecat... Cei din jurul mesei au răsuflat a ușurare... Pentru a marca momentul, au pus mâna pe ulcele și au băut în tăcere... Strașnică poveste și strașnic povestitor îi Petrache - a redeschis vorba inginerul Cicoare. Așa-i mutul ista de Petrache. Bun de gură, dar nu și de treabă - a glumit Costăchel. Nu-l luați în seamă, domnule inginer. Așa-i el. Rău de gură, dar cu o inimă ca pâinea caldă - a răspuns Petrache

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
nimic nu mai este ca înainte... Poate că numai înstrăinarea și asprimea vieții din lagăr te-au dus la această concluzie... Omul bun nu poate deveni rău niciodată. Invers e posibil... Prin pocăință și credință în Dumnezeu - a comentat inginerul Cicoare reflecțiile lui Costăchel. Dacă încă nu ne-o dat afară din casă până la ceasul ista, eu rămân încredințat că inima lui Costache tot caldă o rămas - a insistat Petrache pe convigerile lui. Deși mor de curiozitate să aflu ce s-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
vânătoare care a adulmecat vânatul. Nici nu clipea... Apoi treaba ar fi simplă, după cum mi-a spus el. Întrebarea-i dacă ai un document, Costăchele, care să spună că ai fost pe front și că ai căzut prizonier... Pe măsură ce agronomul Cicoare vorbea, chipul lui Costăchel se întuneca din ce în ce mai mult. În cele din urmă, a lăsat capul în jos și, cu un geamăt deznădăjduit, a răspuns: Nu am nici-un fel de document. Mi le-au luat când... Vocea lui Costăchel s-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
hârti de la Regiment, ca să te ia în evidență ca locuitor al comunei... a răspuns agronomul. Uite, domnule, câte am eu de tras în țara mea! - s-a revoltat Costăchel. Sper să fie bine, dragule - a încercat să-l liniștească agronomul Cicoare. Și eu cred la fel. Cei din armată nu s-or fi ticăloșit așa de tare... Poate că și unii din ei au trecut prin nenorocirile războiului - s-a arătat încrezător Petrache. Poate că da... Poate că nu... a răspuns

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Petrache, să-i duc vestea... Cum ai primit dumneata vestea că vei deveni comandant de pluton, ne-am dat seama din cele povestite. Întrebarea e cum a primit Petrache vestea că a fost numit comandant de grupă? a întrebat inginerul Cicoare. Apoi mutu’ ista era gata să mi sară de gât de bucurie... Numai n-o chiuit... Încolo o făcut de toate... El spunea că se bucură pentru mine că m-o numit comandant de pluton. Da’ nu-i adevărat. Îl

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
chipul lui Costăchel purta acum o lumină limpede... Dragii mei, nu vreau să vă plictisesc... Povestea voastră e ca o carte și cugetul meu nu mă va ierta dacă n-o voi citi din scoarță-n scoarță - a filozofat inginerul Cicoare. Și unde propuneți să o răsfoim, domnule inginer? - a întrebat Petrache. Locul cel mai potrivit ar fi aici, la mine. Ce spuneți? Nu vă cere prea mult bătrânul vostru prieten? Costăchel și Petrache s-au privit reciproc și răspunsul a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ista!” - a hotărât Costăchel. Zilele se scurtau văzând cu ochii. Costăchel a reușit să pună în ordine treburile care nu sufereau amânare. Începea să se simtă din nou gospodar la casa lui... Costache băiete! De câte ori să-ți spun că inginerul Cicoare ne așteaptă? Acuma avem timp berechet. Ori nu te dai dus de lângă fusta Măriucăi? Măi Petrache! Ori mi se pare, ori ți s-o ascuțit limba cât am lipsit eu... De lipsit... Știu că ai lipsit, nu șagă. Da’ de

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ascuțit limba cât am lipsit eu... De lipsit... Știu că ai lipsit, nu șagă. Da’ de povestit, canci. Ai lăsat povestea la jumătate. Ce jumătate? N ai povestit nici un sfert. Așa că fă bine și deseară încolonarea și direcția casa inginerului Cicoare, înainte marș! Nu mai ai nici o pricină să spui că nu ai chef de vorbă... Ai scăpat de comisariat. Ai scăpat de tovarășul Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
tu și agronomul spuneați că în 1946 comuniștii au ajuns la putere prin furtișag. Așa că, ține-te bine, Petrache!... Cred că ai dreptate, Costache. Încet-încet, mă dumiresc și eu - a consimțit Petrache. Știi ceva, Petrache? Noi am promis ceva agronomului Cicoare. Știu. Da’ cine mai are vreme să spună ceva când te pornești tu pe gâlceavă? Omul ne așteaptă în fiecare seară. Hai s-o facem ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ca la șezătoare, Petrache. Noi aducem vorbele și vinul, iar gazda pastrama și urechile... Soarele a asfințit într-o mare de foc. Semn că vremea va gerui. Costăchel și Petrache călcau voinicește troienele adunate de-a curmezișul hudițelor satului. Inginerul Cicoare a aprins lampa mare, semn că aștepta musafiri... Acasă-i gospodarul? - a deschis Costăchel vorba de la ușă. Acasă. Acasă, că i-o trecut vremea de mers la fete - a răspuns inginerul, bucuros de oaspeți. Nu merge la fete da’ poate

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
cuvânte Costache, ar fi cazul să ușurăm cele ulcele de povara pe care o poartă... Între timp, am să arunc un lemn-două în sobă. Parcă altfel curge povestea când limbile flăcărilor închipuie năluciri fantastice - a pus ordine în treburi inginerul Cicoare. Au băut pe îndelete. Costăchel și-a dres glasul, semn că va porni să povestească. Pe o masă din biroul de mișcare se afla o hartă. De față erau doi ofițeri străini, echipați de luptă. Unul din ei ne-a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-i de necrezut! Și unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]