38 matches
-
am efectuat în perioada 2000-2008), dintre care numai 6.000( conform datelor de pe site-urile referitoare la Tătarii Crimeeni) în Bulgaria. sunt descendenții unor popoare turcice amestecate - (bulgari, hazari, pecenegi și cumanii) că și a unor popoare neturcice - (sciți, sarmați, cimerieni, alani) care erau stabiliți în Europa Răsăriteana prin secolul al VII-lea î.dH. Populațiile neturcice au fost asimilate în timp de popoarele turcice migrate în zonă. Actualul nume al populației este folosit încă din secolul al XIII-lea, cănd
Tătarii crimeeni () [Corola-website/Science/302957_a_304286]
-
cetatea Sinopolis, probabil, cea mai veche dintre coloniile grecești în regiunea ce avea să fie mai tarziu numită "Pont". Legendele grecești legate de călătoriile lui Jason în Colhida, poveștile eroului Heracle navigând pe Marea Neagră și peregrinările lui Odiseu în țară Cimerienilor, precum și mitul constrângerii lui Prometeu de către Zeus în Munții Caucaz, că pedeapsa pentru păcălirea zeilor, pot fi văzute că reflecte ale contactelor timpurii dintre coloniștii greci și localnici (probabil popoare caucaziene). Totuși cea mai veche descriere scrisă cunoscută despre "Pont
Pontus () [Corola-website/Science/303599_a_304928]
-
au colonizat teritorii din SE Turciei înainte de 1950 î.Hr. până în 612 î.Hr., când imperiul Asirian a fost cucerit de dinastia Caldeea în Babilon. Urmând colapsul hitiților, frigienii, un popor indo-european, au realizat ascendența până ce regatul lor a fost distrus de Cimerieni în sec. VII î.Hr. Cei mai puternici succesori ai Frigiei au fost Lidia, Caria și Licia. Lidienii și Licienii vorbesc limbile indo-europene, dar ambele limbi au dobândit elemente non-indo-europene înainte de perioadele hitită și elenistică. Începând cu anul 1200 î.Hr., coasta
Turcia () [Corola-website/Science/297606_a_298935]
-
până la câteva zeci de mii de exemplare, în 2006. Aceste specii fac parte din fauna Mării Negre. Prin aceste imagini vă puteți da seama că Marea Neagră este un „paradis acvatic natural”. Cei mai dintâi menționați locuitori ai țărmurilor mării Negre, anume Cimerienii și Sciții (popoare indo-europene), o denumeau „Axaina”, adică "albastru închis". În vremea colonizării grecești marea se numea „Pontos Euxeinos”, adică "marea primitoare", poate prin preluare fonetică a denumirii „Axaina”. Romanii au transcris denumirea sub forma „Pontus Euxinus”, folosind însă și
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
numit coloniile din Siria și Liban, . Dominația asiriană s-a terminat după ce asirienii au slăbit foarte mult în urma unei serii de războaie civile brutale, urmate de o coaliție de atac a fostelor popoare supuse: mezii, babilonienii, caldeii, perșii, sciții și cimerienii. În timpul căderii Asiriei, sciții au devastat și prădat mult din Siria. Ultima poziție a armatei asiriene a fost Carchemish din nordul Siriei, în 605 î. Hr. Imperiul Asirian a fost succedat de Noul Imperiu Babilonian (605 î. Hr. - 539 î. Hr.). În această
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
pot întâlni sălcii ("Salix babylonica"), plopi, frasini ("Fraxinus excelsior") și corcoduși ("Prunus cerasifera"), pomii fructiferi consacrați fiind mai rari. La capitolul legendar există afirmarea că Sulina ar fi existat încă din secolele VI - VII î.Hr., ca „meleag al vestiților traci cimerieni”. La capitolul istoriei verosimile, se știe că Grecii și Romanii antici traversau Delta Dunării în expedițiile lor pe Dunăre și mare, fără ca vre-un port să fie semnalat sau să fi lăsat vre-o urmă arheologică în actualul areal al
Sulina () [Corola-website/Science/297212_a_298541]
-
care nu depășește spre nord linia Dunării. Tracii sunt localizați pe teritoriul actual al Bulgariei, nordul Greciei și în Dobrogea, râurile de-a lungul cărora viețuiesc fiind Strymon, Axios, Oiscos, Hebros, Nestos. Tracia se învecina cu ilirii la vest, cu cimerieni și sciți la nord-est și cu grecii la sud. Xenofan din Colofon (poet și filosof grec care a trăit la sfârșitul secolului al VI-lea i.Hr. și la începutul secolului al V-lea i.Hr.) spunea: "Etiopienii spun că zeii lor
Traci () [Corola-website/Science/297450_a_298779]
-
umane de pe teritoriul Ucrainei datează din preajma anului 4500 î.e.n., perioada de înflorire a culturii Cucuteni, din neolitic, într-o arie largă ce acoperă părți din Ucraina de astăzi, precum și întreaga regiune Nipru-Nistru. În timpul epocii fierului, teritoriul a fost locuit de cimerieni, sciți și sarmați. Între 700 î.e.n. și 200 î.e.n. a făcut parte din Sciția. Mai târziu, au fost fondate colonii grecești, romane, și bizantine, cum ar fi Tyras, Olbia și Hermonassa, începând cu secolul al VI-lea î.e.n., pe malul
Ucraina () [Corola-website/Science/297474_a_298803]
-
așezate peste camerele mortuare, unde se găseau sarcofagele suveranilor. Cel mai cunoscut rege al Frigiei a fost Midas, acest a cerut sprijin împăratului asirian, Sargon al II-lea împotriva triburilor cimeriene invadatoare. Strabon ne relatează că în timpul asedierii Gordiumului de către cimerieni, Midas se sinucide înghițind sânge de taur. Incediul ce a devastat orasul Gordium, după primele interpretări a avut loc in circa 700 î.Hr. Cu ajutorul datării cu carbon-14 și a dendrocronologiei s-a stabilit că arderea orașului a avut loc în
Gordium () [Corola-website/Science/326929_a_328258]
-
este ruptă în bucăți și ascunsă pe toată întinderea continentului Hyboria. În prezent amenințarea măștii se întinde din nou asupra triburilor și Conan este cel destinat să i se opună. Pe traseul unei înterceri, Conan(Leo Howard) și alți băieți cimerieni din trib descoperă niște luptători inamici și toți în afară de Conan se întorc. Hotărât să-i demonstreze tatălui său, Corin, că este pregătit acesta rămâne și este curând descoperit de inamici. După o scurtă perioadă de ezitare acesta îi atacă și
Conan Barbarul (film din 2011) () [Corola-website/Science/323283_a_324612]
-
vara de arșiță și secetă, iarna de crivăț, și munții sudici, refugiu ușor de apărat, dar deschis spre mare prin porturile sale, dispunând de izvoare permanente și de o climă blândă, mediteraneană. Astfel, în nord, s-au succedat cavalerii nomazi cimerieni, sciți, goți, huni, bulgari, cumani, mongoli din Hoarda de Aur, tătari din Hanatul Crimeii și cazaci, în timp ce grecii antici, romanii, grecii bizantini, grecii crimeeni și turcii otomani (1475-1783) au controlat sudul timp de secole fiecare. În secolul al IX-lea
Istoria Crimeii () [Corola-website/Science/331547_a_332876]
-
, Taurica sau Hersonezul Tauric (adică „peninsula Taurizilor” în grecește) (în greca veche: "Ταυρίς", iar în latină: "Taurica") au fost denumirile date altădată de grecii antici peninsulei Crimeea. „Taurizii” erau băștinașii cimerieni, ulterior amestecați cu sciții și elenizați, constituind „regatul Bosforului”, cu centrul de-o parte și de alta a strâmtorii Kerci („Bosforul Cimerian” - „bosfor” însemnând "strâmtoare" în limba greacă veche, de la "bous" sau "buzō" : « a strânge », și "poros" : « trecere ») care leagă
Taurida () [Corola-website/Science/331605_a_332934]
-
Euxin și la sud-vest de Transcaucazia, două regate se dezvoltă, cel al lui Diadochi Daiae și cel al lui Kolkha (în greaca veche Κολχίς / Kolkhis) sau Colchida, potrivit grecilor. Acest prim regat al Colchidei pare să fi fost răsturnat de cimerieni și sciți spre anul 720 î.Hr., apoi integrat Imperiul Persan Ahemenid la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr. Grecii din Milet au fondat aici colonii în secolul al VIII-lea î.Hr., principala colonie fiind Diascourias, numită mai târziu Sebastopolis, iar astăzi
Colchida () [Corola-website/Science/333150_a_334479]