31 matches
-
în felul ăsta, la intensitatea asta. Poate că și de-aici vine vorba că oricine e critic de film : cine să știe mai bine ca tine ce ți s-a întîmplat ? Mai mulți prieteni non-cinefili mi-au spus că disputele cinefile, chiar între prieteni foarte buni, tind să fie mai violente decît cele ce provin din pasiunea pentru alte arte ; șansele de consens total sînt întotdeauna zero, niciodată nu pare să existe mai mult de o fîșie îngustă de teritoriu comun
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mystery superîncurcat după modelul ălora pe care le descurca odinioară Bogart, cu diferența că rolul lui Bogart îi revine acum unui hippiot îmbătrînit, care și-a fumat de mult și ultimul neuron. Ar fi putut să fie unul dintre joculețele cinefile ale Coenilor, dar aceștia au atîta simpatie pentru eroul lor, pentru viața lui lipsită de orice căpătîi și de orice stres, încît își mai relaxează controlul și lasă filmul să se întindă delicios ca o băută între prieteni. Esquire, septembrie
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
aici, poate, o anumită senzație de previzibil. Masa e plasată la o fereastră, încadrată de o perdea, ca o scenă de teatru, de o “fixitate” asumată. Dar filmului îi lipsește surpriza, grăuntele de nebunie, artistic vorbind.( Fără să vrei, memoria cinefilă îți scoate la suprafață “masa” din Secvențe, filmul lui Alexandru Tatos, de o subtilitate și de un rafinament demne de vremuri mai bune)... Un grăunte de nebunie descoperi, totuși, dacă ai excentricitatea să urmărești genericul pînă la sfîrșit, pînă dincolo de
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
unui comentator al ziarului Le monde: „Când celebrezi aniversarea unui septuagenar, îl feliciți pentru longevitatea sa, nu strâmbi din nas pntru că nu-ți place aluatul din care sunt făcute prăjiturile". Nu ai cum să nu te emoționezi, când memoria cinefilă este atât de solicitată, când vezi strânși laolaltă cineaști încă tineri, alături de unii îndepărtați de orizontul privirii noastre. În fotografia istorică pusă la dispoziție cu gentilețe de festival, primul rând este ocupat de deținătorii ramurei de palmier. Îl vom remarca
Cannes 2017. Cristian Mungiu într-o fotografie istorică by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104464_a_105756]
-
va fi înghițită, în cele din urmă, de obsesiile de construcție narativă ale eroului, simbolizate printr-o imensă plasă întinsă în podul casei, de referințele la arta lui Pollock care comprimă nudurile femininm, presează liniile etc. Nu lipsesc nici timiterile cinefile, o eroină senumește Carlotta, precum personajul hitchkockian din Vertigo. Amalric între femeile vieții sale din film: Charlotte Gainsbourg și Marion Cotillard Ca și în cazul acesteia, de pe urma ei nu a rămas decât un tablou misterios. Cineastul mărturisește, de altfel, dorința
Cannes 2017. Pedro Almodovar – un președinte categoric. „Palme d, Or nu poate fi atribuită unui film pe care publicul nu-l vede în sală" by Magda Mihăilescu () [Corola-website/Journalistic/104474_a_105766]
-
foarte competent de criticul Felice Laudadio este în același timp un imens amfiteatru academic, unde studenții numeroși ai orașului Bari, dar și locuitorii au acces la neuitate lecții de cinema susținute de cineaști legendari. Anul 2017 va rămîne în memoria cinefila datorită unor master class-uri ținute, în decorul somptuos la Teatrului Petruzzelli, de regizori precum rusul Andrei Kocealovski, germanul Volker Schlöndorff, francezii Fanny Ardant și Jaques Perrin și italienii Alessandro Gassman, Pupi Avați, Carlo și Enrico Vanzina, Dario Argento. Riccardo
Festivalul Internațional al Filmului de la Bari. Cinefilia populară by Corespondență din Italia de la Prof. Univ. Dana Duma () [Corola-website/Journalistic/105559_a_106851]