7,921 matches
-
acesta trebuie să-l seduc, să-l conving să intre în sală, la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să se ducă la un mic cinematograf de artă și experimente, (cum le place lor să numească pompos cinematografele mici - les cinemas d'arts et d'essais)? Ce l-ar putea interesa în cinematografia unei țări pe care, de obicei, n-o leagă în capul lui decît
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
la ceea ce, în mod foarte generos, am putea să numim o curiozitate culinară - un film românesc. Ce poate determina un spectator francez să se ducă la un mic cinematograf de artă și experimente, (cum le place lor să numească pompos cinematografele mici - les cinemas d'arts et d'essais)? Ce l-ar putea interesa în cinematografia unei țări pe care, de obicei, n-o leagă în capul lui decît de Dracula, de Nadia Comăneci și de Hagi? Cîți dintre spectatorii români
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
cantonat în ceea ce era el înainte de căderea Cortinei de Fier. Pe nedrept, pentru că există totuși, în filmul est-european, vîrfuri, filme splendide, care ar merita să aibă o soartă mai bună. Am picat prost noi, est-europenii, într-un moment în care cinematograful asiatic, ca să dau un exemplu, are parte de mult mai multă frișcă. Am picat din nou prost, într-un moment în care filmul american este în plină cruciadă pentru pentru monopolizarea pieței. Și, încă o dată, am picat prost, pentru că lumea
Nae Caranfil - Am filmat Filantropica în 42 de zile by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15358_a_16683]
-
îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo douăzeci de minute. Iar vecinii, cum aud rîsete, se îmbracă și pleacă la cinematograf. O dată au plecat și nu s-au mai întors. Se pare că au fost loviți de-o mașină. Amintirile unui bătrîn înțelept Eram un bătrîn foarte înțelept. Acum nu mai sînt același, chiar puteți să considerați că nu mai sînt
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
Eugenia Vodă Conform unei vechi tradiții, atunci cînd cinematograful încearcă să se apropie de "viața unui geniu", rezultatul e, de cele mai multe ori, mediocru. Istoria e plină de filme fără geniu despre genii, filme în care genialitatea e redusă la scară, de obicei la scara bunului-simț comun sau la scara
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
în 1906 primesc titlul de fotografi ai Curții Regale de la Bu-curești, în același an Yanaki cumpără de la Londra camera de filmat cu numărul 300 din lume, iar Milton o filmează pe bunica Despa, născută în 1798; își vor deschide un cinematograf și lor li se datorează unele dintre primele documentare etnografice ale lumii. Milton revine la fotografie după moartea lui Yanaki, primește de la Tito o pensie națională pentru meritul de a fi imortalizat chipurile unor comuniști iugoslavi, surprinde în '63 imagini
A citi / a privi by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15490_a_16815]
-
filmul românesc e un produs născut cu handicap. Nici noul Noro nu face excepție. Am văzut filmul la Scala, într-o după-amiază de sîmbătă, într-o sală goală. Departe de mine imaginea maselor care ar trebui să ia cu asalt cinematograful pentru că a apărut "un nou film românesc"! Și totuși, poți să te prefaci că nu vezi? Poți să ignori întîlnirea ratată dintre un film și "publicul lui", altul decît cel al premierei de gală? Nu înseamnă să-i recunoști, o dată
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
cu filme britanice, franceze, italiene, finlandeze și maghiare - plus un ciclu helvet inițiat la Cinemateca Română înainte de completa pedeserizare a staff-ului - 2002 ne întîmpină cu dușul rece al scorului sub care e strivit filmul european în repertoriul curent al cinematografelor autohtone. Un scor bucureștean mai expresiv decît oricînd, în a doua jumătate a lunii ianuarie, de o perfecție cifrică absolută (exceptăm filmele programate la Cinematecă și la casele de cultură străine): 33-3 (cifra din urmă include și un film românesc
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
la festivaluri, gale sau zile festive - grație instituțiilor culturale de pe lîngă ambasade - sînt reținute spre difuzare pentru publicul larg: 2 filme franceze, un film italian, 4 britanice, nici unul finlandez sau maghiar. Descurajarea și handicapul sînt reprezentate de etatismul rețelei de cinematografe - singura din această parte a Europei rămasă cu stigmatul naționalizării din 1948. Opacitatea inapatenței și retardările sistemului moștenit - în ordinea solicitudinii culturale în primul rînd, apoi a dotărilor tehnice și a confortului - sînt factori asfixianți pentru inițiativele mai mult decît
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
Nicolaescu, cu complicitatea fostului culturnic ceaușist Mihnea Gheorghiu, prezident pe viață la UCIN, și cu suportul Comisiei pentru cultură de la Senat, unde tronează Adrian Păunescu și, din aceeași sorginte politică, Eugen Florescu. Despre "legea strașnică" și despre "proasta administrație a cinematografelor de stat", care vor deveni însă și ele strașnice, ne-au dat asigurări capii mafiei de resort, lăfăindu-se între luminile mini-cinematografului de lux, construit peste noapte pentru ei înșiși la parterul sediului, unde a avut loc cu întîrziere de
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
cotidianul pe care am început să-l cumpăr personal de la chioșc pentru editorialele sale - adesea repere ale civismului talentat, dar și pentru articolele despre politichiile subculturale, în afara celor filmice, vizate sibilinic sau prezentate ca virtuți). Dar să ne întoarcem la cinematografele noastre. Două instanțe private - Societatea de distribuție Independența Film și Agenția de publicitate Champions - au repetat operația anuală prin care se substituie benefic asociației de profil inactive extrafripturistic. Ele au întreprins un sondaj în rîndurile "criticilor și jurnaliștilor de cinema
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
racolaj, iar CNC-ul anunță festivități de "Oscar românesc" și chiar iminența unui "bal al cineaștilor", cele două firme private ne pun în față nu doar rezultatele inițiativelor lor meritorii, ci și probele dramatice ale crizei culturale a rețelei de cinematografe, însoțind falimentarea morală și profesională, sub aceleași auspicii, a producției proprii (noile știri din ziare care lungesc aproape săptămînal lista premiilor internaționale obținute de Marfa și banii nu au nici o legătură cu sistemul, ci doar cu sîngele vărsat la propriu
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
am spus că sînt foarte singur, că vreau să devin ziarist și că îmi place foarte mult muzica lui Adamo. Pe urmă, la o săptămînă sau două, le-am trimis un articol despre găștile de pe Șoseaua Giurgiului, care acționau la cinematograful Flamura. Am făcut deci primul reportaj din viața mea, la 11 ani, în '64, și am primit cadou de la ei un stilou și un pix. Pe urmă, am debutat în '69, în anul I de liceu. Eram la liceul 39
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
Institutul Francez. Scrisă pe un libret ce are la bază piesa lui Viectorien Sardou, opera lui Puccini - mult mai cunoscută decât piesa de teatru - a beneficiat de nenumărate ecranizări. Cu decenii în urmă - nu menționez câte anume, la București, la Cinematograful Scala, ecranizarea operei pucciniene a fost oferită publicului nostru odată cu introducerea la noi a formulei tehnice a proiecției în cinemascop. Pe cât de original, pe atât de inegal - dintr-un punct de vedere ce privește conexiunile situațiilor dramatice și chiar din
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
urmă Puccini însuși a dedicat-o unei alte românce, primei interprete a rolului, marii noastre soprane Hariclea Darcle. În zilele noastre, mai precis cu un an în urmă, lansarea pariziană a filmului Tosca a stârnit un important interes public; sălile cinematografelor de artă au fost asaltate, casele de bilete făceau față unor cozi greu de imaginat, afișele cu chipul Angelei Gheorghiu erau găzduite pe marile spații publicitare, Asociația Franceză a Cinematografelor de Artă s-a ocupat în mod cu totul special
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
a filmului Tosca a stârnit un important interes public; sălile cinematografelor de artă au fost asaltate, casele de bilete făceau față unor cozi greu de imaginat, afișele cu chipul Angelei Gheorghiu erau găzduite pe marile spații publicitare, Asociația Franceză a Cinematografelor de Artă s-a ocupat în mod cu totul special de distribuția peliculei. Săptămânile trecute, la București, în seara lansării filmului, i-au fost oferite titlul și medalia de Membru de Onoare al Uniunii Cineaștilor din România. Îmi doresc să
Vedeta poate fi o personalitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14362_a_15687]
-
principale ale acestui gen de film: minciuna, întărită aici de secrete de familie. Îmi doream ca filmul să aibă mai multe nivele de lectură, îmi doream ca dincolo de comedia polițistă să se adauge și o reflecție sprințară și amuzantă asupra cinematografului și asupra actrițelor: vedem femei între ele, dar mai ales actrițe între ele! Îmi trebuiau deci staruri de cinema, pentru ca spectatorul să perceapă în același timp identitatea personajului și pe cea a actriței. Lumea vine la spectacol ca să vadă staruri
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
mai ales actrițe între ele! Îmi trebuiau deci staruri de cinema, pentru ca spectatorul să perceapă în același timp identitatea personajului și pe cea a actriței. Lumea vine la spectacol ca să vadă staruri iubindu-se, urlînd unele la altele, certîndu-se, îmbrățișîndu-se... Cinematograful ca un circ: opt staruri într-o cușcă, fiare gata să se devore. Așa că filmul nu putea fi decît îmbogățit de prezența unor mari actrițe, foarte cunoscute, care n-au mai filmat niciodată împreună, cel puțin scene cu adevărat intime
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
ca motocicleta să fie a ta! Totul e să arunci în urnă un bilet la "Vlad"; dacă nu cîștigi motocicleta, pe locul doi se plasează un revelion la Budapesta! E vorba, citim, de: "cel mai mare concurs organizat vreodată în cinematografe"! Senzația, văzînd filmul, e aceea că regizorul (Adrian Popovici) și întreaga echipă de actori mimează un produs de consum. Ei nu fac la modul serios "o prostioară", ei o imită , ceea ce e cu totul altceva. Filmul exploatează, direct și indirect
Pentru un revelion la Budapesta by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14474_a_15799]
-
capota, pe un drum care, oricum, nu duce nicăieri. Un final "deschis", cu un gust amar-disperat, înrudit cu finalul acelui episod din Decalogul lui Kieslowski, în care un om izbește cu pumnul în capota unei mașini, repetînd "Urăsc! Urăsc! Urăsc!"... Cinematograful românesc al ultimilor ani s-a bucurat de trei debuturi interesante: Cristi Puiu - Marfa și banii, Cristian Mungiu - Occident și, ultimul sosit, Radu Muntean - Furia. E prea devreme sau e momentul să vorbim despre un nou val? Rămîne de văzut
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]
-
globalizare, lucru despre care au conferențiat S. Takahasi (Occidentalizare și naționalism), Yuko Sato (Filosofia, ideea de Dumnezeu și revoluția la Dostoievski) și toți participanții, în prim plan cu S. Igeta, care s-au referit la relațiile literaturii, artelor plastice și cinematografului japonez cu opera dostoievskiană (Hagira Sakutaro, Miri Iiu, Kenzaburo Oe, Taidjun Takeda, Cikae Oiamada, Akira Kurosava ș.a.). Am devenit un salahor al comunicării și al colaborării cultural-științifice. Am avut discuții despre Eliade, despre o nuvelă japoneză modernă pe tema Mioriței
Dostoievski și civilizația japoneză by Albert Kovacs () [Corola-journal/Journalistic/14636_a_15961]
-
Motivul verosimil ar fi fost că, în cinema, credibilitatea "fizică" e la fel de importantă ca vocea. Or, în film, personajul respinge proiectul pentru că nu i se pare "cinstit" să marieze interpretarea de acum cu vocea de pe vremuri! E discutabil! Pentru că magia cinematografului se hrănește tocmai din "falsul" montajului... Problema nu e că între voce și trup e o distanță de cîteva decenii, problema e de incompatibilitate a trupului cu personajul! Avea dreptate Callas cînd spunea "muzica ajunge ca să explice totul.... Cine știe
Callas contra Callas by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14178_a_15503]
-
au mărturisit că au fost influențați de regizorii cehi. Le place foarte mult noul cinema ceh, noul val. Și mai știu că mulți regizori au o foarte mare admirație pentru realizatori ca Tarkovski, care sunt extrem de importanți pentru ei. În cinematograful estic, regizorii pot folosi metafore, simboluri, un limbaj poetic... Ceea ce e diferit de tot ceea ce poți afla în filmele franțuzești sau americane. Trebuie să ai așadar o anumită privire și să-ți antrenezi sensibilitatea pentru a înțelege sufletul estic. Cred
Interviu cu Ron Holloway by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14206_a_15531]
-
ani. Ce altceva mai puteam dori? Nu din plăcere, ci mai degrabă pentru că eram strîmtorat, am luat-o înaintea modei cu douăzeci de ani: mustață sălbatică, păr ciufulit, blugi, cămăși cu flori nedeslușite și sandale de pelerin. În întunericul unui cinematograf și neștiind că eu eram prin apropiere, o prietenă de pe atunci i-a spus cuiva: "Bietul Gabito, e un om pierdut". Așa încît, cînd mama m-a rugat să mă duc cu ea să vindem casa, nimic nu m-a
Gabriel García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/14237_a_15562]
-
pe lume, a fost camera de filmat. Cîțiva ani mai tîrziu, în timpul Ocupației, mama mă ascundea într-o sală de cinema; mă încredința unei plasatoare dimineața și mă recupera seara; peste zi, vedeam de cinci-șase ori același film... Pentru mine, cinematograful e ca o muncă de explorare. Cînd plec la drum, există un scenariu scris pe hîrtie, dar filmul, în final, nu-i va semăna prea mult. Aud, uneori, cîte un regizor spunînd: "Mi-a ieșit exact ca în scenariu". Pentru
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]