53 matches
-
fi divizat într-o porțiune anterioară - cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
o porțiune anterioară - cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
cortexul cingular anterior și o porțiune posterioară - cortexul cingular posterior (Brodmann 1909;. Vogt et al 1995). Ulterior, Vogt et al. (2004) au propus un model de patru regiuni, cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
cu subregiuni bazate pe conectivitate: cortexul cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu o porțiune anterioară și posterioară.
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
cingular anterior, cortexul cingular mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu o porțiune anterioară și posterioară.
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
mijlociu, cortexul cingular posterior și cortexul retrosplenial. Bazat pe studii de conectivitate la maimuțele macac și pe datele imagistice funcționale, la om, Picard și Strick (2001) au subîmpărțit regiunea șanțul cingular uman în două zone, zona cingulară caudală și zona cingulară rostrală cu o porțiune anterioară și posterioară.
Girusul cingular () [Corola-website/Science/326803_a_328132]
-
("Lobulus paracentralis") sau lobulul ovalar, plica de trecere frontoparietală superioară Broca, plica rolandică superioară este o circumvoluție dreptunghiulară neregulată pe fața medială a emisferei cerebrale, aflată superior de șanțul cingular, și care înconjoară extremitatea superioară a șanțului central Rolando și este delimitată anterior de șanțul paracentral și posterior de ramura marginală a șanțului cingular; acest lobul este continuu cu girusul precentral al lobului frontal și girusul postcentral al lobului parietal
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
superioară este o circumvoluție dreptunghiulară neregulată pe fața medială a emisferei cerebrale, aflată superior de șanțul cingular, și care înconjoară extremitatea superioară a șanțului central Rolando și este delimitată anterior de șanțul paracentral și posterior de ramura marginală a șanțului cingular; acest lobul este continuu cu girusul precentral al lobului frontal și girusul postcentral al lobului parietal și este format din girusul paracentral anterior ("Gyrus paracentralis anterior") și girusul paracentral posterior ("Gyrus paracentralis posterior"). este compus din cortexul senzorimotor, mai ales
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
formă dreptunghiulară neregulată, și limitează în interiorul său extremitatea superioară a șanțului central Rolando. Acest lobul, este, în mod obișnuit, deprimat într-o fosetă în partea mijlocie și este mărginit anterior de către șanțul paracentral (preovalar), posterior de partea ascendentă a șanțului cingular (ramura marginală a șanțului cingular), inferior de șanțul cingular și superior de marginea superioară a emisferului. În mijlocul părții superioare a lobulului paracentral se află o crestătura ce reprezintă extremitatea terminală superioară a șanțului central Rolando, care împarte lobulul paracentral în
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
în interiorul său extremitatea superioară a șanțului central Rolando. Acest lobul, este, în mod obișnuit, deprimat într-o fosetă în partea mijlocie și este mărginit anterior de către șanțul paracentral (preovalar), posterior de partea ascendentă a șanțului cingular (ramura marginală a șanțului cingular), inferior de șanțul cingular și superior de marginea superioară a emisferului. În mijlocul părții superioare a lobulului paracentral se află o crestătura ce reprezintă extremitatea terminală superioară a șanțului central Rolando, care împarte lobulul paracentral în 2 porțiuni: porțiunea anterioară - girusul
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
a șanțului central Rolando. Acest lobul, este, în mod obișnuit, deprimat într-o fosetă în partea mijlocie și este mărginit anterior de către șanțul paracentral (preovalar), posterior de partea ascendentă a șanțului cingular (ramura marginală a șanțului cingular), inferior de șanțul cingular și superior de marginea superioară a emisferului. În mijlocul părții superioare a lobulului paracentral se află o crestătura ce reprezintă extremitatea terminală superioară a șanțului central Rolando, care împarte lobulul paracentral în 2 porțiuni: porțiunea anterioară - girusul paracentral anterior și porțiunea
Lobulul paracentral () [Corola-website/Science/326864_a_328193]
-
("Sulcus cinguli"), sau scizura calosomarginală, fisura calosomarginală, șanțul calosomarginal ("Sulcus callosomarginalis") este un șanț (fisură) lung, de formă neregulată pe fața medială a emisferului cerebral, care separă girusul cingular aflat mai jos de girusul frontal medial și lobulul paracentral care se află mai sus. Porțiunea anterioară este numită partea subfrontală ("Pars subfrontalis"); partea posterioara, care se curbează în sus spre marginea superomedială a emisferului și mărginește posterior lobulul paracentral
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
superomedială a emisferului și mărginește posterior lobulul paracentral este numită ramura marginală ("Ramus marginalis") sau șanțul marginal ("Sulcus marginalis"), și separă precuneusul de lobulul paracentral. este paralel cu fața convexă superioară a corpului calos, de care este separat prin girusul cingular, și are forma unui "S" cursiv foarte alungit. Acesta începe sub rostrul corpului calos, se îndreptă inițial anterior, apoi se reflectă în jurul genunchiului și trunchiului corpului calos, și se îndreaptă posterior până la partea posterioară a trunchiului corpului calos. La acest
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
intersectează la aproximativ 4 cm posterior de mijlocul acesteia și de șanțul central și produce adesea pe ea o crestătură, vizibilă pe fața externă a emisferei, care este situată imediat posterior de girusul postcentral. În partea sa anterioară convexă, șanțul cingular separă girusul cingular de girusul frontal medial. În partea sa posterioară ascendentă (șanțul marginal) el separă precuneusul de lobulul paracentral. De la convexitatea șanțului cingular, se nasc un număr mai mult sau mai puțin considerabil de incizuri, care radiază pe fața
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
4 cm posterior de mijlocul acesteia și de șanțul central și produce adesea pe ea o crestătură, vizibilă pe fața externă a emisferei, care este situată imediat posterior de girusul postcentral. În partea sa anterioară convexă, șanțul cingular separă girusul cingular de girusul frontal medial. În partea sa posterioară ascendentă (șanțul marginal) el separă precuneusul de lobulul paracentral. De la convexitatea șanțului cingular, se nasc un număr mai mult sau mai puțin considerabil de incizuri, care radiază pe fața internă a lobului
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
a emisferei, care este situată imediat posterior de girusul postcentral. În partea sa anterioară convexă, șanțul cingular separă girusul cingular de girusul frontal medial. În partea sa posterioară ascendentă (șanțul marginal) el separă precuneusul de lobulul paracentral. De la convexitatea șanțului cingular, se nasc un număr mai mult sau mai puțin considerabil de incizuri, care radiază pe fața internă a lobului frontal.
Șanțul cingular () [Corola-website/Science/326840_a_328169]
-
șanțul calcarin, astfel încât traiectul comun a lor este aparent doar la suprafață. Plică de trecere cuneolimbică Broca este, în general, formată din două sau chiar trei plici mici paralele, care se extind la vârful cuneusului spre partea posterioară a girusului cingular. Plica superioară - plica de trecere parietooccipitală internă și superioară, de asemenea constantă, ocupă partea superioară a șanțului parietooccipital și leagă partea mijlocie a precuneusului cu unghiul anterosuperior al cuneusului. Ea întrerupe superior fundul șanțului parietooccipital; se îndreaptă posterior și în
Șanțul parietooccipital () [Corola-website/Science/326940_a_328269]
-
de globalizare, care constituie activitatea asociativă sau conștiința. "Rețeaua neuronilor de globalizare" sau global neuronal workspace conține conexiunile tangențiale cortico-corticale de lungă distanță, conexiunile corpului calos biemisferale, conexiunile între straturile piramidale II și III și specializarea neuronilor spindle ai cortexului cingular anterior (Changeux) (Almen et al. 2001). Dehaene și Chageux vorbesc despre existența unei activități neuronale subliminale, care nu atinge pragul conștiinței, dar care se află în neuron temporar, fără a ajunge la conștiință. Pentru a dovedi acest lucru, ei folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
Bear, Connors și Paradiso 97 Neuroștiința în explorarea creierului, care afirmă că James Papez 63 stabilește fundamentul structural al teoriei lui Cannon și Bard, ca și a multor alți cercetători, demonstrând (categoric) existența unui sistem emoțional la care participă cortexul cingular, cortexul insular, talamusul anterior, hipotalamusul, hipocampul, amigdalele, nuclei septali și alte arii corticale, precum și unele zone din trunchiul cerebral. Senzațiile vizuale, auditive, tactile, gustative și olfactive își aduc contribuția la funcția emoțională a acestor structuri. Echilibrul armoniei emoționale (sau a
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
sunt implicate în crizele de furie la pisică (cat's sham rage). Teoria lui Cannon-Bard înlocuiește teoria emoțiilor viscerale a lui James-Lange. Teoria lui Papez-MacLean lărgește spectrul structurilor responsabile de emoții și adaugă corpii mamilari, nucleul anterior al talamusului, cortexul cingular, girusul parahipocampic, cortexul prefrontal, septumul, amigdala (într-un cuvânt, sistemul limbic - numit astfel pentru că este periferic cortexului). 62 Vernon Benjamin Mountcastle (1918), specialist în neurologie al Universității John Hopkins. Cercetează percepția și cunoașterea pentru a descrie structura în coloane a
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
preparare și amprentare (sârma și brackets-urile de pe fața vestibulară se acoperă cu ceară înainte de amprentare). Retenția lor depinde de: -numărul pivoturilor, -diametrul lor, -profunzimea puțurilor. În mod obișnuit se folosesc trei pivoturi (pinuri) așezate în triunghi: două incizale și unul cingular (fig. 1.61), ceea ce contribuie și la stabilitate. La stabilitate mai contribuie și două trepte (ledge) transversale, una în treimea incizală a feței orale, una la cingulum (fig. 1.61). Prepararea: -marginea incizală și fața orală se șlefuiesc ca pentru
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
la coroana 3/4, dar aspectul estetic este mai bun și prepararea dintelui este mai economică. Gradul de retenție depinde de numărul crampoanelor, diametrul lor și profunzimea lăcașurilor (puțurilor) dentinare. De obicei, se folosesc trei crampoane, două incizale și unul cingular, circumscriind un triunghi. Plasarea lor în dreptul unghiurilor asigură stabilitate maximă. Stabilitatea este asigurată, pe lângă dispunerea crampoanelor, de două trepte transversale, una în treimea incizală, cealaltă la cingulum. În aceste trepte, se prepară trei nișe și în centrul lor puțurile dentinare
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
-se rota foarte ușor datorită echilibrului său precar. Plăcuța dento-mucozală maxilară se sprijină cu o margine pe dinții restanți și cu cealaltă pe mucoasă (fig. 4.49). Are de regulă aspect de U deschis posterior, sprijinindu-se dentar pe marginea cingulară sau pe un prag supracingular, având și rol de croșet continuu, trece apoi în punte peste parodonțiul marginal și ia contact în suprafață cu mucoasa palatină. Porțiunea orală va fi modelată cu replica anatomică, iar marginea liberă este îngroșată pentru
Modulul 1 : Explorări minim invazive şi radio-imagistice : (termografie computerizată, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat - radiologie, explorări funcţionale ale sistemului stomatognat, imagistică şi informatică medicală) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101013_a_102305]
-
spinotalamic). Mai multe situri supra-pinale sunt activate după stimularea nociceptivă: formațiunea reticulată a trunchiului cerebral (inclusiv subnucleus reticularis dorsalis), regiunea ponto-mezencefalică și talamusul. Amigdala și zone hipotalamice sunt implicate în reacțiile emoționale și adaptările neuroendocrine la evenimentele noxice. Și cortexul (cingular, insular și somato-senzitiv) primește informații nociceptive. Semnalele nociceptive sunt modulate la toate nivelele de transmisie, cea mai studiată fiind modularea la nivel spinal. Semnalele spinale pot fi inhibate și prin activarea unor căi inhibitorii bulbospinale și eliberare de serotonină, noradrenalină
Durere () [Corola-website/Science/313574_a_314903]
-
fost excepțional de scăzut, iar instructorii au reacționat dezaprobator și au regretat banii irosiți. Tinerii de la oraș au afișat niveluri sporite de activitate în două regiuni ale creierului: amigdala, care are rolul de a procesa emoțiile și stresul, și cortexul cingular anterior perigenual, care reglementează amigdala. Pe scurt, creierele orășenilor au răspunsuri amplificate disproporționat de stresul social, devenind mai sensibile. Cu o majoritate în creștere a umanității, acum ferm urbanizate, „faptul că cea mai mare parte dintre noi va trăi în
Studiu efectuat pe un grup de studenţi germani: Viaţa la oraş, dăunătoare creierului () [Corola-journal/Journalistic/69690_a_71015]