39 matches
-
spunînd că de la vîrsta de 48 de ani ea nu s-a mai culcat cu nici un bărbat și că de atunci a rămas singură-singurică, deoarece nu mai erau bărbați adevărați, liberi, ne mai existînd decît ori turnători, ori fierari, strungari, ciocănari, făcea ea cu dispreț ne mai păsîndu-i de urechile regimului,... "ăilalți fiind toți la pușcărie", - bărbații de condiția ei. Am uitat să adaug că fantastică de ea,... de Elvira, se compară des cu regina Maria, avînd tot ochi umezi, albaștri
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot la Ateliere că asta era a ciocănarilor de la tren, lădița cu scule și oleacă de pământ pe lângă casă, în mahala sau la țară, dacă erau de prin satele din apropierea orașului, căci altfel, numai din leafă, nu se puteau ajunge. Era un cufăraș negru de funingine și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pagmă Conducătorii iubiți zâmbind din hârtia boțită în formă de stea, mânjiți de rahat - bucăți de vată însîngerate, prezervative cenușii făcute la "Vulcan" și care se spărgeau întotdeauna în timpul folosirii, răsucmdu-se ca niște mele dureroase la baza sulelor viguroase de ciocănari ce sperau să nu mai toarne nevestelor și al șaselea plod, șobolani putrezi, pisici cu mațele afară, colorate delicat cu albăstrui și oranj... Sau un depozit secret al Securității Statului, instituție care se ocupa cu prinderea spionilor ce fotografiau obiectivele
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
muzica. Trebuie să aibă și ei o supapă, altfel se-apucă de prostii și e mai rău. Acum doi ani fusese surprins să fie scos din rutina întîlnirilor cu ciripitorii lui în casele conspirative (de fapt, locuințele jegoase ale vreunor ciocănari care-i lăsaseră o cheie și permisia să le folosească maghernița cât timp erau la fabrică: mulți colegi ai lui foloseau casele-astea, de fapt, mai mult ca "futelnițe", aduceau acolo femei) și să primească o primă misiune mai deosebită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Îndrăgit În acest ținut, al devastatoarei incursiuni Întreprinse de araucani, care au făcut totul harcea-parcea. Istoricitatea flagelului a fost pusă la Îndoială de mai mulți iconoclaști din Zárate; este indiscutabil că acesta a inspirat eroicele versuri ale lui Lucas Palau, ciocănar și nepot al directorului nostru. Când tu, tinere, vei fi aproape gata și numai cu puțin Înainte să te urci În tren, am să-ți arăt acea silva, căci am pus-o În ramă. O publicasem, după regula mea, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să nu-l vadă oamenii și să se rușineze. S-a angajat la fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când se întorceau de la serviciu obosiți. Era prin ’65-’70. Apoi satul i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fabrică la Cugir, să facă un ban. Cei care lucrau acolo erau încă puțini și rușinați că pleacă la oraș. La început, lumea-i numea în batjocură „ciocănari” și „barabe”; ceilalți se uitau de sus la ei „Ni, mă, vin ciocănarii! Da’ di ce sunteți așe slabi? Ce mâncați mă? Ziarul Scânteia?”, strigau după ei când se întorceau de la serviciu obosiți. Era prin ’65-’70. Apoi satul i-a numit „fabricanți”, că mergeau la fabrica aia care făcea mașini de cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trebui să se mai cizeleze puțin, să mai citească. Poate să rămână la examen”. „Mulțumesc, doamnă, vă tare mulțumesc”, zice tata. Am mers înapoi la internat. „Ai auzit ce-a zis?” „Am auzit.” Tata și-a luat geanta lui de ciocănar, să plece înapoi, la gară. Se uită la mine din poarta internatului. „Copile, eu plec. Mă duc. Te las.” „Bine, tată.” S-a mai uitat încă o dată la mine (Dumnezeule, și acum îmi amintesc privirea lui) și și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
roșu la față ca sfecla și începu să tune și să spumege, așa că nu-i mai rămase decât să se retragă discret de-acolo. Mai târziu el aflase că individul cu burta cât un sac burdușit bine era un fost ciocănar de la atelierele Grivița, școlit peste noapte la fără frecvență și făcut mare șef la regiune, pe linie politică. De la regiune, Virgil se grăbi să se ducă până în Lipscani, ca să facă niște cumpărături pentru Mariana și pentru copii, apoi merse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu se scărpinau de purici lătrau aiurea la lună sau la stele; căruțele prăfuite cu coviltir ciuruit, de drugii cărora erau legați catârii cu câte o traistă cu fân atârnată de grumaz; corturile peticite dar ridicate cu pricepere; măiestria meșterilor ciocănari ce băteau ritmic în nicovalele lor mici, de unde scoteau sumedenie de inele din metale și aliaje colorate, cunoscute numai de ei; copiii trențăroși, mucoși și gălăgioși ce se smiorcăiau într-o limbă stridentă, cam încâlcită și neînțeleasă; precum și ursul cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ofițerii regelui și contribuabili. Aceste revolte spontane, frecvente mai ales în secolul al XIV-lea, au servit adesea ca trambulină pentru exprimarea aspirațiilor politice ale burgheziei. Este cazul revoluțiilor pariziene: cea a prevotului comercianților, Etienne Marcel, în 1358, cea a ciocănarilor ("Maillotins") în 1382 și cea a măcelarului Caboche în 1413. Ele au stat la originea unui lung divorț între rege și capitala sa. Nașterea statului modern Puterea regală. Adevăratul beneficiar al acestei vaste mutații este regele. Problemele de succesiune au
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ne-am aflat și noi, teritoriu tragic predestinat. În care rudimentarii Dej și Ceaușescu au fost executorii testamentari ai jalnicei utopii. (Apropo: referințele ultimilor ani au în vedere doar sinistrul interstițiu al pantofarului, fiind tot mai mult uitat celălalt, al ciocănarului, ce a transformat țara în lagăr de exterminare.) Ciclopul de sub Cetățuia, al cărui ochi s-a scurs în smîrcurile de la poale, zace acum (ruginit memento înspăimîntător) în soarta lui previzibilă: emanație a minții unor golani ai istoriei românești, trădători, neinstruiți
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a stenogramei ce redă primitiv și agramat discuția dintre dictator și George Călinescu (la cererea acestuia!!!) induce, în mic, drama unei întregi societăți decapitate. Tutuirea, ritos mitocană, a timoratului scriitor arată, în mic, relația de grosieră subordonare a întregii populații ciocănarului ieșit din imundele subsoluri. Cu Ceaușescu apar și "nuanțările". Predecesorul, aplatizîndu-i relieful, îi ușurează ambițiosului pantofar dezbrăcarea tunicii stalinist-maoiste și trecerea la costum. Iar cînd paranoia se va instala definitiv, costumul va fi asezonat cu sceptrul monarhic. Într-o imagine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Electrizant pe scenă (Omenirea-i o țigară/ Care se preface-n fum/ Iar amorul cel cu pară/ Arde și se face scrum), tot așa și pe stradă (Bimba, măi! Ce mai faci? dar copchiii ți-s sănătoși?) Țara tristă a ciocănarului ce tocmai ne părăsea, cea plină de umor a Chiriței. Și-acum, pretextul ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]