3,709 matches
-
departe. "Domnule Corb, sînteți prea frumos", va zice Vulpea, "ce încîntare ar fi dacă ați avea și vocea pe măsură! Rege al păsărilor v-ați numi!" La care Corbul, voind neapărat să arate cît de frumos poate cînta, va deschide ciocul și va lăsa brînza să cadă, iar Vulpea o va înșfăca. - Și i-o va da înapoi, zise Vulpea cinstită. - Nu fi toantă, Vulpeo! Nu i-o vei da, ci o vei mînca pe dată, ba apoi îi vei mai
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
un scâncet jalnic amestecat cu cârâituri din ce în ce mai puternice se auziră din grădină. Am deschis ușa spre terasă. Șase corbi, am apucat să-i număr repede, se repeziseră asupra câinelui croncănind agresiv, îl loveau cu aripile, îl ciupeau de blană cu ciocurile lor lungi și negre, căutându-i ochii și botul. Cuți se culcase la pământ și cu labele din față își acoperise capul. îl atacau din toate părțile cu aripile larg desfăcute. Hâș! Hâș! Strig și-mi ridic brațele amenințător. Nici
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
doi ochi rotunzi ca două hăuri negre, o gură ca o despicătură de stâncă. Aș fi vrut să plec, dar nu reușeam să mă desprind. M-am aplecat cu mâna întinsă și desfăcută ca să pot prinde pasărea, când am simțit ciocul ascuțit și ghiarele sfâșiindu-mi carnea mâinii drepte. Picuri mari de sânge cădeau pe iarbă și dispăreau în pământ. Ochii corbului se făceau tot mai mari, tot mai mari și deodată mi-am amintit... * ...într-o vară, cu mulți ani
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
revenit din amintiri când am văzut corbul care a ieșit din capcana crengilor mici ale gardului viu și, în salturi scurte, s-a îndepărtat clătinându-și capul puternic pe care strălucea un mic smoc alb. Era rănit, iar ghiarele și ciocul îi erau înroșite de sângele meu. Mă durea mâna și parcă și genunchii mă dureau, frisoane reci îmi străbăteau tot corpul. L-am recunoscut. Era corbul pe care îl lovisem cu mașina. Era corbul din copilărie pe care l-am
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
șapte corbi, înșirați pe creanga nucului continuau să mă urmărească în tăcere. Am aruncat pana în aer. Se ridică ușor, apoi curentul de aer o purtă peste gardurile vii. Corbul rănit se desprinse de lângă ceilalți, o prinse din zbor cu ciocul și se făcu nevăzut. Noaptea am visat că din umărul stâng mi-a crescut o aripă neagră, strălucitoare.
Corbii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/7480_a_8805]
-
o presiune dinlăuntru asupra/ ochilor, ochii fiind împinși înainte. La// o ceremonie/ zadarnică. «Nelucrători ai/ păcatului»: comentînd că, în urma lor, în ruinele orașelor/ filistene, arheologii vor/ găsi un și mai mare număr de căni de bere, căni strînse/ buluc, avînd/ ciocuri cu filtre pentru/ reținerea/ rămășițelor de orz ce pluteau în berea proaspăt preparată...” (Cei ce poartă trup). Psihanaliza e luată peste picior, frica apare anihilată de licențiozitate: „La cules, în subconștientul/ colectiv, în galerii, la intrare cu/ doi cartofi și
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
în pereți). În locul aneantizării, obștescul sfîrșit aduce o evoluție burlescă a materiei, un șir de monstruozități înveselitoare. Capul muribundului crește pînă la dimensiuni neverosimile, ocupînd tot spațiul înconjurător, în vreme ce fața i se micșorează, luînd forma unui bot, apoi forma unui cioc de cocoș care înghite o rîmă. Superstiției i se dă cu tifla: „atît a mai rămas din el, «ceva/ ca un disc». După ce a fost spălat. Țațo, dacă-i faci cuiva/ vrăji cu apa cu/ care a fost spălat mortul
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
durere, nici amărăciune, nici suspin./ Ieșit din rînd, rămas/ singur, însetat permanent, croncănind: mi-e foame! Dar/ nu mai poate bea și/ mînca, deoarece nu mai are nimic, nici stomac, nici intestin, totul/ a putrezit! A fost îmbălsămat? Acum are/ cioc de barză” (A fost afurisit de cineva, ori singur s-a blestemat). S-ar putea face o apropiere cu ciclul La lilieci al lui Marin Sorescu, acela totuși de un pitoresc jucat într-un perimetru mai strîmt, absorbit de anecdotă
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
Dumitru Hurubă Cu atenție, fiindcă intrând în sala sibiană de spectacol fără o pregătire prealabilă, unde se înregistra pentru TVR 1 emisiunea cu genericul de mai sus, un rumânaș hrănit din coșul zilnic generos calculat de Guvern și purtat în cioc de pasărea colibri, ar fi dat în apoplexie. ...Ca de fiecare dată, Marioara Murărescu a organizat un spectacol reprezentativ aducând pe scena sibiană colindători din principalele zone folclorice ale țării. Grupuri sau grupulețe, moldoveni, bănățeni, olteni, bihoreni..., au adus cu
„Deschide ușa, creștine!” (cu atenție!) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13250_a_14575]
-
ajunge în zece minute la Moscova și în șapte la Paris, gata să dejuneze cu marii săi prieteni, Chirac și Putin. Iar dacă în apropiata campanie electorală ar descinde la Pătârlagele, Cucuieți ori chiar la Oltenița din avionul franțuzesc cu cioc, vă dați seama ce efect ar avea asupra populației! Nu optzeci și șase la sută din voturi, ca în 1990, ci unanimitate! Asta așa, ca să vadă Europa ce țară hotărâtă suntem. Pentru că, în realitate putem mai mult. Putem două, trei
Concorde la Cotrocensk by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13334_a_14659]
-
i-o fi făcut să strâmbe din nas?... Prea abstract și ăsta cu metodele lui!... Văzându-ne pe fereastră rupând și înfulecând delicioasele pâinici aurii, vrăbiile se strâng în ploaia de afară pe măsuța de dincolo de geam și dau cu ciocul în el convinse că nu le separă nimic de prada râvnită. Le întind în joacă o firimitură, o dată de două ori, ca să văd că nu-i vorba de o simplă nimereală. Ele însă continuă să izbească sticla cu ciocul. Și
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
cu ciocul în el convinse că nu le separă nimic de prada râvnită. Le întind în joacă o firimitură, o dată de două ori, ca să văd că nu-i vorba de o simplă nimereală. Ele însă continuă să izbească sticla cu ciocul. Și fiindcă ne aflăm într-o cafenea în care s-a filosofat atât, mă gândesc, fără să spun, că Ființa, într-adevăr, poate fi Neantul. Ființa sau lucrul, depinde. Orice firimitură ontologică... Alături, două fete vesele discută între ele într-
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
încă premierul român: nu-mi place nici respectivul canal și nici persoana care a comunicat știrea - dar cum până în clipa de față n-am văzut nici o dezmințire a lui Năstase, cred că ceva-ceva o fi adevărat), iar Iliescu o să facă "ciocul mai mic" atunci când va veni vorba de libertatea presei, democrație, statutul proprietății și retrocedări. Mă bucur însă mai puțin la gîndul că experiența câtorva cincinale de tranziție nu i-a învățat încă pe români că drumul pe care mergem e
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
e o mascaradă, un menuet grobian între vechi și indestructibili complici. Dar e totuși un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoștința unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotația cadrelor". Azi, "demisie de onoare": un tertip prin care dezonoarea temporară e urmată de reprimirea înduioșată la sânul partidului a fiilor risipitori. Pentru
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
se veștejesc". Poate nu și unele, din sutele de metafore folosite, ca de pildă: "Și era lumină, și era lumină ca-ntr-un pahar cu ceai în care-a explodat o albină" sau "vara", plecând "târâtă ca un văl de ciocurile cocorilor" - acestea, alese la întâmplare, ar putea, poate, circula independent, după cum s-a reținut și un distih glumeț al meu: "M-am deplasat la fața locului, / fața locului era umflată"... Dar, cum am spus într-un alt interviu, dacă-mi
Nina Cassian: "Nu m-am despărțit nici o clipă de cultura mea" by Carmina Popescu () [Corola-journal/Journalistic/12285_a_13610]
-
e vorba de cel dintâi ucigaș de la Facerea lumii. Savanți ecologi, și nu numai, au observat, studiind activitățile din cuiburile de păsări, că unele odrasle, golașe, se luptă între ele, pentru supraviețuire... Dacă, de pildă, mâncarea, adusă tot timpul în cioc de părinți, se împuținează, puii hămesiți își dau în creștet lovituri puternice, omorându-se, ca să-i revină celui mai înzestrat, celui mai puternic, rămas în viață, câtimea de hrană necesară pentru continuarea speciei.
Facerea (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12355_a_13680]
-
Ortodoxă, pe lîngă care eu trec în fiecare dimineață, o salut cu formula: "mîndră și albă ca o porumbiță". Am un sentiment... franciscan față de ființa necuvîntătoare a orașului - păsări, copaci, palate, biserici, monumente... Primăvara, Clujul se umple de mierle cu ciocul și picioarele portocalii, iar toamna, cerul orașului are cei mai frumoși nori vineți și învolburați, prevestind vînt. Iar mie îmi place sunetul metalic al frunzelor de tei rostogolindu-se pe asfalt, în timp ce vîntul îmi trezește dorul de ducă, dorul de
Marta Petreu și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12406_a_13731]
-
zboară departe de acesta și săgețile pe care le aruncă spre el nu-l ajung”26. În mod similar, „Odele lui Solomon” (c. 200-275) vorbesc despre aripile Duhului care protejează inima credinciosului. „Așa cum sunt aripile porumbiței peste puii săi, și ciocul ei către ciocul puilor ei,/Tot așa sunt și aripile Duhului peste inima mea”27. Conceptul de furnizare a aripilor este evident în creștinismul timpuriu sirian, reprezentând noțiunea de putere și protecție în călătoria sufletului, portretizată de vulturul care se
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
acesta și săgețile pe care le aruncă spre el nu-l ajung”26. În mod similar, „Odele lui Solomon” (c. 200-275) vorbesc despre aripile Duhului care protejează inima credinciosului. „Așa cum sunt aripile porumbiței peste puii săi, și ciocul ei către ciocul puilor ei,/Tot așa sunt și aripile Duhului peste inima mea”27. Conceptul de furnizare a aripilor este evident în creștinismul timpuriu sirian, reprezentând noțiunea de putere și protecție în călătoria sufletului, portretizată de vulturul care se află în planul
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beţia trează, somnul treaz, rana şi zborul sufletului (III). In: Nr. 8/2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/140_a_94]
-
sunt... Ea n-are experiență, n-are cum; de unde să știe ea că a venit alături la vecini, niște pesionari, poștașul, cu pensia, ca și la Ifi, care-mi spunea că pe-ăsta, pe poștaș, îl cheamă Păsărică, aducând în cioc pensioara. Damblaua dânsei de a tot da nume în dreapta, în stânga... Fine
Șoricelul Valerică - de citit vara by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11563_a_12888]
-
aminte... Pardon? ZIUA 42-a. "Folclorul contraatacă" în continuare pe Antena 1 - pentru o cauză de mult pierdută. Poate mai spre toamnă, când sunt la modă ghiveciurile... 1)"Azi îl vedem și nu e!" 2) Cinteză, s.f. Mică zburătoare cu cioc tare în anii cu soț (v. 2004, de ex.) și cu ciocul mic și comic în 2005 (cf. DEX, pag.176, ediția 1998), 3) Consecvență, s.n. Imoralitate (din vol. Definiții noi în lingvistica actuală, de Traian Băsescu, în colaborare cu
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
pentru o cauză de mult pierdută. Poate mai spre toamnă, când sunt la modă ghiveciurile... 1)"Azi îl vedem și nu e!" 2) Cinteză, s.f. Mică zburătoare cu cioc tare în anii cu soț (v. 2004, de ex.) și cu ciocul mic și comic în 2005 (cf. DEX, pag.176, ediția 1998), 3) Consecvență, s.n. Imoralitate (din vol. Definiții noi în lingvistica actuală, de Traian Băsescu, în colaborare cu P.D.)
...Dintr-un jurnal haralampyan by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11710_a_13035]
-
apucă niște "bagaje" (vieți, amintiri...) ale nimănui. "Comisionul" e, la început, un caiet cu scoarțele negre, ajuns într-o noapte la un scriitor-ventuză, prădător feroce de istorii brute (în fond, ca toți romancierii...). Cel care i-l dă, Omul cu ciocul de aramă, personaj de basm absurd, amintind de fantasmele care o înconjoară pe Unica Zürn, e ucigașul lui Ferdinand Ramses Sinidis, un comis-voiajor. De fapt, Comis-Voiajorul, omul-sfîrlează, patinînd pe "coaja lucrurilor", fiindcă știe, vorba lui Holban, că în fața morții, orice
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
și neajunsurile pe care le pot provoca, (inclusiv trezitul forțat în zori dacă ești nevoit să dormi în apropierea sălașului lor) cînd, pe negîndite, a apărut Pasărea în existența mea: un avorton cu picioare de cocostîrc, gît diform de girafă, cioc încîrligat și roșu ca un gogoșar, un ochi enorm, bulbucat și albicios, celălalt mic și negru ca de gînganie; dar mai ales, cu aripi uriașe care fîlfîiau într-una în fața geamurilor mele neiertătoare, implacabile, imprevizibile. Aripile acestea erau și lacrimi
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
lingușită și tandră mă voia răstignit la apus. Dezgolit de huma disprețului, ard trandafirii rănirii, precum Shota Rustaveli, prefăcut tamada... De după culmea de foc din Saburtalo se ivesc căprioare. Kazbeghi mă cheamă. Și strig: „Gaumargios!”, tinerețe pierdută! „Gaumargios!”, pasăre cu cioc de opal! „Gaumargios!”, mister al iubirii din Bodbe! Și-n somn vă strig pe voi, iubiri pierdute: Djvari, Mtskheta, Vardzia, Svaneti, scumpă Uplistsikhe... SCADENȚA DIN VIS Greu de purtat mantia sărutului. Inorog fără zăbale de aur. În seara asta am
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]