327 matches
-
Constantin Țoiu Inmormântarea lui Vasi. Cei patru țărani, improvizați în ciocli, când își pun în biserică pălăriile pe cap - două gri, una maro și ultimul o bască, înainte de a sălta coșciugul și de a-l scoate afară din biserică. Felul cum își pun ei pălăriile - se vede că erau împrumutate. Le
Moartea lui Vasi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8098_a_9423]
-
situații din alea. PATROANA: Te uiți la televizor să vezi cum arăți? Păi cînd ești la mine la local arăți mult mai bine decît la cimitir cu lumînarea-n mînă. Te-am văzut cum potrivești panglicile la toate coroanele. Ca un cioclu. Spune și tu! Dacă nu ești mai frumos în patul unei boarfe. Acolo tîrfa e ea, dincolo tîrfa ești tu. MINISTRUL: Să nu mă faci tîrfă. PATROANA: Nu te fac eu. Te-a făcut Dumnezeu. Dă-mi ceva de băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
îmi mulțumește că am venit etc. Îmi arată o fotografie: descopăr, pentru prima și ultima oară, fața acestui om căruia nu i-am fost nici măcar o cunoștință îndepărtată. Cap viguros, privire neagră pătrunzătoare, causticitate fizică evidentă. În sfârșit, un mic cioclu înecat în costumul lui cenușiu ne invită să-l urmăm. Coborâm în sala în care se află sicriul; ambasadorul spune câteva cuvinte din care reiese că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
ne invită să-l urmăm. Coborâm în sala în care se află sicriul; ambasadorul spune câteva cuvinte din care reiese că Raicu era un ins redutabil care nu putea fi dus de nas, apoi ascultăm o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
o sonată foarte lentă. Micul cioclu declară după aceea că, dacă dorim, ne putem apropia de sicriu ca să ne arătăm atașamentul față de cel dispărut. Mă înclin în fața coșciugului gândindu-mă că fac gestul întru gloria mai mare a literaturii. Micul cioclu împinge apoi sicriul așezat pe rotile în încăperea de-alături, de unde va fi, fără îndoială, expediat fără întârziere în flăcări. Își împinge mașinăria încet, recules, iar noi privim acest lucru într-o liniște împietrită. Ieșind - e noapte - văd coșul înalt
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9908_a_11233]
-
ci și lucrurilor, ființelor și clipelor de care te-ai atașat, vieții în cele din urmă. O scenă extraordinară este cea a priveghiului care mi-a amintit de Alexis Zorba (Zorba grecul, 1964) al lui Cacoyannis, cu umbrele cocîrjate de ciocli ale babelor ca niște vulturi în jurul cadavrului, aici lipsind desigur nota crudă din tabloul realist. Regizorul realizează astfel un film despre lucrurile cu adevărat importante, despre valoarea tradiției, despre una din temele spaniole favorite, moartea, temă în care se amestecă
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
Zădărnicii și cuprinde grosul - nu zic miezul - activității mele gazetărești între anii 1990-2007, plecând din 2007, îndărăt, către anii când mijea tranziția, CPUN-ul, FSN-ul etc. etc. Cititorul va desluși, poate, o seamă de reacții alergice la adresa unor persoane, cioclii unei democrații născânde, mai departe repartizați în posturile cheie ale statului. Mă tot întreb dacă, în momentul izgonirii lui Ceaușescu - suirea în elicopter - schema era nu numai pusă la punct, dar și aprobată de forul cel mai specializat din lume
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
făcându-l să se răzgândească. Făcu gestul de invitație să ia loc, fata se conformă, Îl privi cu atenție, se aplecă spre el Într-o tentativă de sărut la care el se feri. Ștefan ar fi vrut să râdă de cioclul din fața sa dar Își aminti că portul este sacru și tradiția trebuie respectată În Maroc, așa că tăcu neștiind ce să facă mai departe. Tot fata Îl scoase din Încurcătură Întrebându-l: Domnul știe romaneste? Interzicere și stupoare! Asta da surpriză
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
le-ai uitat? Ia-le!”. Râsul morțiitc "Râsul mor]ii" Televiziunile insistă minute în șir pe cadavre desfigurate, sânge, membre smulse, oameni cu tuburi în nas, pe patul spitalului, fețe înnebunite de durere. Reporterii care fac asta pot fi numiți ciocli și acuzați de cinism, ba chiar de cruzime. Noile reglementări ale CNA, menite să stopeze avalanșa de imagini furate suferinței și morții, sunt corecte și bine venite. Rămâne însă întrebarea: de ce dau televiziunile astfel de imagini? Din răutate? Din sadism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și nu te-ai fi mirat să vezi mobilele etichetate, gata să fie scoase la licitație. Pe asta, cel puțin am prins-o? șopti domnul Prentice. Întreaga casă era Învăluită În liniște. Un individ În negru, cu o mutră de cioclu, Îi Întîmpină În vestibul și le deschise o ușă. Intrară pe ușa aceea Într-o mică sufragerie În care se vedeau o mulțime de scaune urîte, rînduite În jurul unei mese enorme, și un birou. Nu, nu era salonul, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pe hainele de pușcăriaș. Eu, în schimb, rămân cu mirosul de bere. Viața nu e altceva decât un schimb reciproc de mirosuri. Aș spune că viața e și moarte, a intervenit un alt bețiv, care, cum am aflat imediat, era cioclu de profesie. Eu încerc să scap de mirosul de mort cu mirosul de bere. Și numai mirosul de mort te va scăpa de mirosul de bere, ca pe toți băutorii cărora mi-e dat să le sap groapa. Am considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cimitir în plină noapte, printr-un bilet misterios, înmânat în mare secret. Dacă se-ntorsese, de ce nu ne puteam vedea ca de obicei? Iar dacă nu se-ntorsese, pe cine aveam să-ntâlnesc la cimitir? Poarta mi-a deschis-o cioclul, pe care-l cunoscusem la cârciuma „Steaua Suediei“. Îl caut pe domnul Kauderer, i-am spus. A răspuns: — Domnul Kauderer nu e aici. Dar, cum cimitirul e casa celor care nu sunt, intrați. Avansam printre pietrele funerare, când m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numește „Liliacul din inimă”... Poate o să fie luna viitoare și la Cupola. Dar cred că știi, ți-am trimis invitație... - Da... Arată ca un chiup înfășurat într-un ștergar cu dungi, cu mâini prea scurte. - Bună seara, ne salută un cioclu de la Politehnică. Plimbări, plimbări? Însoțitoarea mea chicotește drăgălaș. - Ștefane, ți-am citit aproape toate articolele, cum reușești să fii atât de calm, atât de rece? Sună a Schopenhauer și mă și văd cu lațele vâlvoi, plimbându-mă cu un caniș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lac limpede ca seninul cerului; apă purpurie; Despre lună: regina nopții; fiică a cerului; lună toropită de somn; lună galbenă ca un bostan; luna își oglindește razele în apele lacurilor; luna ca o vatră de jăratec; luna macabră ca un cioclu; luna ca o pleoapă pe cornee. Despre limbă: Limba este tezaurul cel mai prețios pe care îl moștenesc copiii de la părinți (V. Alecsandri). Limba este depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute care merită să fie păstrat cu sfințenie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Galiția, când se credea că e doar rănit, nu și tuberculos, din care cauză a și murit după ce, mai Întâi, a pierdut ceva din greutate și chiar din Înălțime, cum s-a putut constata la așezarea În sicriu, spre ușurarea cioclilor și a groparilor. Zâmbetul: ironic Încă din leagăn. Grație lui, sufletul lui Flavius-Tiberius era tot atât de greu accesibil ca și turnul prefecturii plin de porumbei și de lilieci. Peste toate acestea plutea un aer de „ființă În trecere”, de om care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bătaia puștii. Care pe care vînează. Mă tem că vînat e vînătorul. Și aici? îi arăt eu sexul lățit pe pagină. Fluieră ca un puștan obraznic: Păi vede-n tine și cerul, și lutul. Are "suflet de hingher și de cioclu". E gata să mă-nhațe. Linia e un cîrlig, un... Magda U., îndesată de lecturi cum e, știe că-l citez pe Mateiu I. Caragiale. Ce spune despre Pîrgu. Dacă te-a enervat atîta, cea dintîi și cea mai bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Plângea acum tăcerea. Un plânset lugubru, îndepărtat, ca un scâncet de pui de lup, din depărtări înghețate, în noaptea supărată pentru că e făcută să fie noapte, să poarte acest nume, să se aștearnă adânc peste o lume moartă. Tăcerea e cioclul nopții. Noaptea-cioclu, noaptea-sicriu, noaptea care nu curge stă asemenea mecanismului pendulei cu zâmbetul împietrit la ora bombei de la Hiroshima 815. Îmbrăcată în alb, Mama își primea oaspeții. Mima ceea ce făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Bistrița-Năsăud. Murise? Pentru că era nelimitată. Putea să vadă un obiect multiplicat precum albinele și auzea neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urîtă și mai antipatică decît Satana. Rînjea cu satisfacție cînd povestea chestia cu țepușa. Gheorghe aproba și oferea noi amănunte. Și? La o zvîcnitură s-a desprins o scîndură și a țîșnit ca din praștie. Răsuflu ușurat. Deci, cei doi ciocli n-au reușit să vină de hac falnicului motan. Mai vine pe la voi? De cîteva nopți vine iar. Ne privește cu ochi de jar, ce mai, este Satana. Lasă că nici voi... Ce-i cu noi? Aveți ceva, nu știu ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
batjocorit-o, a bătut-o și a umilit-o în propria casă. Pe cît de omul lui Dumnezeu era dom' judecător, pe atît de nesuferit era avocatul bestiei cu chip de om. Îi venea să țipe de durere cînd auzea cioclul ăla în negru: Onorată instanță, partea vătămată îl provoca adesea pe clientul meu... Bătu-te-ar Dumnezeu să te bată, vocifera Liana. Domnul judecător nu credea o iotă din minciunile satanei în negru și zîmbea într-un fel disprețuitor. Procesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de dolari, făcînd pe prostul. Cu astfel de material, plus convorbirile codificate la fel de sofisticat, s-a pornit mașinăria care veghează vama. Televiziune, cătușe inoxidabile, declarații, emisiuni TV imbecile și forfotă cît încape. Un post specializat în "clacă de maidan", cu ciocli profesionalizați, își propune să despice firul în opt. Ce credeți despre cele întîmplate? întreabă o moderatoare, care nu poate deschide gura și vorbește printre dinți. Eu cred că este doar vîrful ghețarului. Este grav că nu se pot preveni astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pierdut în coșul cu rufe murdare, astăzi m-am tăiat la un deget, primul strop avea culoarea vinului răsuflat. Petru în fiecare seară justifica absențele: Este atât de simplu să ți-l faci pe Dumnezeu martor în lipsa sa, avocat, judecător, cioclu, gropar, atât de simplu să pui pe seama lui aparențele, să ta scunzi după Dumnezeul-cortină și să tragi sforile, să te folosești de numele lui ca de o împuternicire notarială, ștampilată de însuși Sfântul Petru, să te îmbraci cu el, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
acasă. Nu-mi este frică de prefect! Îl strâng o țâră cu ușa, poate ciripește ceva, apoi îi fac papucii. Dumnezeii mami lui de baron, prea-i suflu în borș, am și eu un dram de demnitate. Sunt procuror, nu cioclu. Fac talpă peste toate coclaurile, iau decizii după cum mi se dictează de la centru. Nu am pace, nu am liniște, nu am satisfacție, pentru ce? Dacă are nevoie de mine, mă va numi la curte; dacă nu, să-mi belească pula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Partidul hotărăște, și cum a hotărât, așa rămâne. E bătut în cuie. Îmi pare rău, dar asta e! Eu nu pot să-i oblig să te primească înapoi, dar aș putea să te ajut să nu mai rămâi mult timp cioclu la Belu..., mama ei de porcărie!... Am să te ajut să-ți găsești un serviciu ca lumea. Am și eu unele relații. Uite, aș putea să aranjez ceva la o fabrica de produse electrotehnice, unde au nevoie de ingineri buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au înțeles că nu este nimic de făcut. Pe chipul tatălui, masca de chirurg a fost înlocuită cu o mască rigidă de un tragism indescriptibil. Se îndreaptă spre ieșirea din blocul operator cu membrii echipei urmându-l ca niște triști ciocli. Doar Alindora zâmbește. Ea a reușit o clipă, doar o clipă să comunice. Nu, nu cu spiritul lui Justin, el era obosit, mult prea obosit. Este spiritul protectoarei ei, al Minodorei care îi transmite un mesaj : În împărăția luminii toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]