103 matches
-
Bodiu ș.a., în centru căreia trona colonelul NKVD-ist Samoilov, orchestrând pe partitura de deschidere cu rușinoasa propunere și încheind-o cu amenințările de rigoare. Soldatul Căprăroiu a deschis ședința de la masa roșie, încredințându-i conducerea Anei Pauker: „Mare și ciolănoasă, aceasta se propti în pumnii ei puternici pe masa roșie, aruncând peste mulțimea capetelor noastre o privire de ură și provocare. Fața osoasă și dură era încadrată de lațe groase de păr cărunt, aidoma șerpilor ce întregeau fața Gorgonei din
PĂTIMIRI ŞI ILUMINĂRI DIN CAPTIVITATEA SOVIETICĂ (EDITURA Editura Humanitas) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367469_a_368798]
-
motiv pentru care, dând curs reclamațiilor făcute de către vecinii „binevoitori”, l‑am surprins aducând acasă, seară de seară, la terminarea lucrului, cantități mai de cereale. Ceva mai mult decât se cuvenea. Cel de‑al treilea era un tractorist înalt și ciolănos, nebărbierit, pe care nu îl cunoșteam decât foarte puțin, deoarece ieșise de la închisoare de curând. Fusese condamnat pentru furt și violență. Tractoristul s‑a postat în ușă ca să nu pot ieși. A scuipat abundent pe covor și mi‑a spus
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]
-
poveste de dragoste cu ea. Poate fi greu de crezut, că duce în spinare o dormeză, dar dacă ții cont, că omul în cauză e un vlăjgan cât crucea, de vreo doi metri înălțime, lat pe spate ca bivolul și ciolănos ca un elefant, nu ți se mai pare nimic ciudat, văzând parascovenia cu pricina. În discordanță cu hoitul descris mai sus, căpățâna lui Silviu e mică și rotundă, ca o ghiulea și e împodobită cu un păr spălăcit și țepos
DIN LUMEA REALĂ A SATULUI -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344421_a_345750]
-
campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta. De acolo, s-a întors cu o iapă mare, albă, capturată de la nemți, pe care a numit-o Bălana. Când a apărut în fața casei din Capu’ Satului călare pe Bălana, el - mic, iapa - mare, ciolănoasă, cu copita „cât un cap de om”, nevastă-sa Floarea, deși nu-l văzuse de trei ani, l-a și luat la rost: - Bine, mă, prăpăditule, de ce n-îi fi ven’t șî tu cu o vacă, dădeam lapte la
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
a făcut și campania din Ungaria, ajungând până la Budapesta. De acolo, s-a întors cu o iapă mare, albă, capturată de la nemți, pe care a numit-o Bălana. Când a apărut în fața casei călare pe Bălana, el mic, iapa mare, ciolănoasă, cu copita „cât un cap de om”, nevastă-sa Floarea, deși nu-l văzuse de trei ani, l-a și luat la rost: - Bine, mă, prăpăditule, de ce n-ai ven’t șî tu cu o vacă, dădeam lapte la copii
MOŞU CHIRCUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366409_a_367738]
-
neamuri, al nostru este foarte restrâns: în satul Greblești, cu numele de Pătrașcu mai trăiesc doar tatăl meu și maică-mea, nea Titu cu lea Ghița, căreia maică-mea îi spune Păloaina lu’ Titu, fiindcă este o femeie înaltă și ciolănoasă, și doi verișori, unul divorțat și fără copii, iar celălalt necăsătorit, copiii lui nea Ilă, decedat. Cu același nume mai există în sat văduva unui alt verișor de-al meu. În fine, în Râmnicu Vâlcea locuiește un nepot de-al
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IV) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366406_a_367735]
-
aerul a devenit irespirabil, semn neîndoielnic că vine furtuna. Deocamdată, înveșmântat în togă albă, cu căptușeală sângerie, procuratorul se plimbă gânditor pe aleile ireproșabil întreținute din preajma havuzului, savurând prin toți porii aerul înviorat de stropii apei cântătoare și jucăușă. Trupul ciolănos, înalt și drept este al unui militar de carieră, care circa jumătate din cei peste 60 de ani și i-a petrecut pe câmpurile de luptă. Iar capul este al unui roman autoritar, obișnuit să poruncească, de la fruntea înaltă și
TEATRU: PONTIUS PILATUS (POEM DRAMATIC) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351853_a_353182]
-
trăit taică-su, unde s-a stins maică-sa. Asta era datoria lui fața de părinți. Așa cere legea strămoșească, să ducă mai departe neamul. N-au avut ce să-i facă. Ar fi fost o frumusețe de jandarm, înalt, ciolănos, cu niște ochi albaștri care te supuneau când se uita la tine. Cică semăna perfect cu taică-su. A murit, săracul, prizonier la ruși. Toată viața l-a așteptat Saveta. Mărioara a fost singura lui dragoste. Și acum, după atâția
UN GRĂDINAR ŞI O FLOARE ÎNTRE FLORI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370916_a_372245]
-
și el filme cu muschetari nu mai stătu o clipă pe gânduri și plecă să împlinească porunca. Era foarte motivat fiindcă, uite, făcuse rost de o slujbă, fără să mai fie nevoit să meargă la școală... Costan, un flăcău tomnatic, ciolănos și foarte mândru de mustața lui, fiind destul de obișnuit cu misiuni secrete, veni în spatele grădinii, apoi urcă în podul grajdului și, în zori, când mergea, deșelat și cu mustața cam pleoștită, spre casă, era deja numit în funcție. Nici mama
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
în curtea internatului a și intrat o căruță ciudată. Văzuse ea una la fel, într-un film la caravană, era unul cu Primul Război Mondial. Într-adevăr, căruța aceea aducea mai mult a faeton. Era trasă de o iapă mare, ciolănoasă, cu copita cât capu’ de om- făcu ea repede comparația în gând. Pe capră, sus, stătea cocoțat un om slăbuț, mic de statură și tuciuriu la față, cu o pălărie soioasă dată pe ceafă, să tot fi avut vreo 50
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Moda Nu mai scriu Poezii Cu zurgălăi și zorzoane Pentru cucoane. Acum e la modă Poezia seacă, Aridă Și dură Ca o cărămidă. Înflorește poezia Protestatară, Certăreață Precum o precupeață. Se cultivă poezia- Proză, Anemică, Ciolănoasă Și bântuită de nevroză Port cu mine Mi-au prădat avutul hoții; Au intrat în sanctuar; De comun acord cu toții, n-au lăsat un rând măcar. Toate visurile mele, Deziluzii amărui - Licăr argintiu de stele Și aromă de gutui. Dar
MODA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342555_a_343884]
-
Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce? Cum să se apropie de alaiul său? Că lăncierii ăștia, dacă observă
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Cam așa gândea Tudorel că stau treburile în cetatea lui Izvoraș împărat. Uite cât sunt de semeți vitejii săi! Acela cu pieptul lat și căciula mare, ascuțită, este Țuguiatul. Celălalt, cu picioare uriașe și groase, cu buzduganul la spinare este Ciolănosul. Iar celălalt, înzăuat și cu sabia strălucitoare este Căpitan Vârtosu. Se gândi să-l salute pe Izvoraș-împărat. Să-l asigure de tot respectul și admirația...Care...Care ce? Cum să se apropie de alaiul său? Că lăncierii ăștia, dacă observă
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
spălăcit, ce se întinde undeva departe, ca o pană de despicat buturugi, încercând să desprindă miriștea de cer... Se aude doar păcănitul tractorului ce trage după el, ca o cometă, praful câmpiei... Mut privirea și o văd pe Rușița, mare, ciolănoasă, pășind rar, rupând iarba cu un zgomot sacadat, rap,rap,rap, aparent nemișcată, silueta sculpturală terminându-se cu o coadă în veșnică zbatere, plesnind coastele unde zumzăie tăunii; uneori se lovește cu piciorul din spate sub burtă, acolo unde coada
CÂNTEC de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341111_a_342440]
-
o belea”, / Ca o mănușă îi venea. Era sărac celălalt frate - / Sărac să fie de păcate! - Dar tot avea și el apoi, / Perechea lui mândră de boi. Precum porumbul se vădeau, / La păr, acești boi că erau. Erau înalți și ciolănoși, / Țepoși la coarne și frumoși. Cudalbi fuseseră și-apoi / Țintați în frunte cei doi boi. Deci erau buni de înjugat / Și puși la treabă de îndat’. Dar omul n-avea plug, nici grapă, / Teleagă, car, sanie, sapă, Tânjeală, hrepcă sau
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
că-i o vorbă pe la noi: / «Dă-ți popă pintenii și-apoi Îți bate iapa din călchie!» / Vezi? Mi se potrivește mie!” „Bine măi frate, ce să fac?” Răspunse fratele sărac. „Cum ce să faci? Ai boi frumoși, / Înalți, puternici, ciolănoși! Du-te la iarmaroc cu ei! Vinde-i! Cu banii ce îi iei Te sfătuiesc să-ți iei alți boi - / Mai mici, mai ieftini - iar apoi, Cu ce-ți rămâne, îți iei car / Și iată-te om gospodar!” „Da’ știi
DĂNILĂ PREPELEAC de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1799 din 04 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343155_a_344484]
-
ziduri despuiate, răzăluite pămîntiu, surprinse parcă de un dezastru pompeian. Și pînzele temerarei pictorițe. Un trup de femeie, prins în lene de serai, dar, dar aici... aici... alături, era una din încăperile în care intra doar o cadă și unde ciolănosul băieș, cu mijlocul, doar cu mijlocul, încins într-un cearșaf (nu putea fi pictat decît de Daumier sau de Goya), îmi pregătea covata emailată ce urma să mă redea, frăgezit, orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Primit-au glas ce strígă rîvnitor, să poată ca să sada noaptea pe stîncile puștii Și pliscurile să-și ascută și să adulmece văzduhul, si revărsarea zorilor să o privească Și să țipe pîn' ce, simțind mirosurile sîngelui, isi întind áripile ciolănoase Și străpung vînturile aidoma unor săgeți trase de cete ale Sorții". Astfel în noapte Los se vaită, neauzit de Enitharmon. 210 Căci Umbră lui Enitharmón pe arborele Tainei coborî. Spectrul văzu cum Umbră tremura peste-ale sale stînci întunecoase Sub arborele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
semenele ei voia guvernatorul să le înlăture cu limpezimea grațioasă a stilului modern. În clădirea aceea, veche de două secole, locuiau băbuțele cele mai pitorești, ieșite direct din povești - cu broboadele lor groase, cu fețele livide ca moartea, cu mâinile ciolănoase, aproape vinete zăcându-le pe genunchi. Când ni se întâmpla să pătrundem în lăcașul acela întunecos, întotdeauna mă îneca mirosul înțepător, greu, dar nu întru totul neplăcut, care plutea pe coridoarele ticsite. Era mirosul vieții de altădată, întunecate și foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a zis. Mie mi se pare imposibil, dar ce știu cu? Cu toate astea, presimțirea mea se referă la cu totul altceva. Nebănuite sunt căile Domnului... - Asta e o zicere creștină, rosti cu glas tăios quintul Attan Vilerte, un uriaș ciolănos și cu o mustață proeminentă. - E o zicere înțeleaptă, suspină Radoslav. Abatele părăsi camera, tîrîndu-și picioarele. Rămași singuri, quinții și Kasser se priviră în tăcere preț de câteva minute, gîndindu-se însă la același lucru. Attan Vilerte vorbi primul: - E tulburător
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vizibile până la genunchi, iar unul până mult mai sus. Genunchii aveau gropițe, nu erau osoși sau ascuțiți. Pulpele erau frumoase, gleznele lungi și subțiri și cu o linie destul de armonioasă pentru a inspira un poem muzical. Doamna Regan era înaltă, ciolănoasă și voinică. Își sprijinise capul pe o pernă de mătase sidefie. Avea părul negru, sârmos, pieptănat cu cărare la mijloc, și ochii negri și fierbinți ai portretului din hol. Gura și bărbia îi erau frumos desenate. Un astfel de personaj
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
călca voinicește un bărbățel. Cu nesfiită curiozitate, moșneagul ridică mustața. Când căluțul opri, omul se prăvăli de sus, de pe saci, să-și dezmorțească picioarele. Ca și celălalt, era la fel de mărunt. Amândoi aveau ochii oblici, despicați în obrazul vânăt cu pomeți ciolănoși ; erau pesemne frați, căci purtau același strai gros și tare de șiac sur. Unul dintre mititei îi puse căluțului în cap traista cu ovăz. Moșul se interesă : - Bre, da’ voi ați făcut sania după cal ori ați luat calul după
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dar că va trebui să le găsească singur... Capitolul II CAMERA AVEA O SINGURĂ IEȘIRE, care dădea direct în stradă. Carol stătea așezat pe un pat de fier, în dreptul ușii, netrădând prin nimic vreun interes pentru nou-venit. Era înalt și ciolănos, cu o expresie împietrită pe chip și cu o privire pierdută în golul ușii, mereu deschisă din lipsă de geamuri. Nici un mușchi nu-i tresărise la auzul auzise oare? frazei "...el e Filip. Va sta cu tine...", atât de stranie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
simt groaznic. Nu mă pot mișca. Ceva dinăuntru, din intestine mi-a luat toată puterea. M-ai otrăvit tu?... N-are-a face. Doar atât de rog... Nu pleca acum! Din timp în timp, lumina farului decupa în cadrul ușii trupul înalt și ciolănos a lui Carol, rămas în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Așteptă. Dă-le timp. Dă-le posibilitatea lui Nancy și șefei să sară gardul. Și apoi, următorul pas. După două minute începu să geamă. Se ridică în șezut. Văzu că femeia îl privea. Olive era o femeie drăguță, deși cam ciolănoasă și cu gura cu buze subțiri. Ea se apropie. - Aveți nevoie de ajutor, domnule Craig? Domnule Craig. Acești oameni, cu solicitudinea lor politicoasă, puteau să înnebunească pe oricine. Îl țineau prizonier, era din nou reținut ilegal. Ambele echipe fuseseră la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]