96 matches
-
fost o națiune și un popor unit, independent, după Marea Unire din anul 1918, din păcate însă, datorită politicienilor în primul rând, după două decenii am pierdut Basarabia, Bucovina, Sudul Dobrogei, revenind din nou la condiția de Popor și Țară Ciopârțită, situația în care ne găsim și acum. Da, în perioada cât la Conducerea Țării s-a aflat Nicolae Ceaușescu România a reușit să obțină independența față de Uniunea Sovietică, să fim un popor și o țară normală, să ne bucurăm în
SCRISORI POLITICE ADRESATE POPORULUI ROMÂN, CLASEI INTELECTUALE ŞI CLASEI POLITICE ROMÂNEŞTI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 715 din 15 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351605_a_352934]
-
aripile deseori, și mă pierd pe un cer răzvrătit, prăbușit în albastru casant al nepăsării... Pe tâmpla albită a timpului las un sărut... iertându-l de toate vicleșugurile ce m-au ademenit nopți și zile la rând, într-un vis ciopârțit, disonant. Resemnată în fața neantului, îmi deschid larg brațele, chemând liniștea din zori, implorând-o să pună frâu furtunii ce-a zădărnicit bucuria unui zbor... Mă înalț peste leșul cuvintelor - sfârtecate de ghearele sumbrelor gânduri - și planez pe dâra de sânge
PASĂRE ALBĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355256_a_356585]
-
durerii străbate galaxii și trezește Zeul adormit al Muntelui Sacru, peste care Timpul a cernut cenușa uitării și a zidit rușinea trădărilor. Magia naturii renăscute într-o altă primăvară, țese pe pânza sufletelor creștine credința aproape stinsă a unui neam ciopârțit și dezbinat, pictându-i legendele în culori vii, înălțând către imensul albastru mândria colbuită și speranțele mânjite de sânge. Pe un petec de cer, sub un mănunchi de stele, suflete surori se regăsesc venite din depărtări și cântă despre Învierea
SĂ NE TREZIM DEMIURGUL de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368814_a_370143]
-
lacrimile îi curgeau din ochi. Atunci, trei țărani intrară în mănăstire; pe dată câinele începu un du-te-vino între țărani și copacul cel scorburos, lătrând. Unul din bărbați a înțeles că se întâmpla ceva. Se apropiară și văzură trupul însângerat și ciopârțit al Sfântului. Au săpat o groapă și au așezat trupul în ea. După ce ei au luat trupul Sfântului, câinele alergă la scorbură și luă o bucată din trup, căzută în urma numeroaselor chinuri la care fusese supus, și, ținând-o cu
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
Ifrim , moderatorul , a prezentat una din prietenele bune și colegă de cenaclu prin corespondență din perioada tinereții autoarei, Sofia Covaci,care a rememorat cu emoție vremurile când își corectau la sînge textele si „sufeream ca niște câini când le primeam ciopârțite. Tania se caută pe ea. Îi admir tenacitatea,mă bucur că s-a regăsit”. Au mai participat la discuții Marilena Grigore(coincidență de nume)„personalitatea orizontului dumneavoastră corespunde cu orizontul nostru de așteptare” . Emil Niculescu a fost mai rezervat cu
CARTEA CU PRIETENI XXXIII- CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358561_a_359890]
-
3) Autor: Virgil Ciucă Publicat în: Ediția nr. 1130 din 03 februarie 2014 Toate Articolele Autorului PRELUDIU Sub razele reci de soare Ce nu ard, dar nici nu-ngheață, Crângul e în așteptare Să-nceapă o nouă viață. Multe trunchiuri ciopârțite Din pădurea urgisită Mai stau încă împietrite Dup-o iarnă zăpăcită Gingașe, în luminișuri, Au crescut niște zambile Iar retrasă în desișuri Mierla-ndeamnă la idile Chiar dacă mai e răcoare, Dintr-o poruncă solară Sosesc cârduri de cocoare Anunțând că
POEME NEWYORKEZE (3) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341166_a_342495]
-
Habsburgic (din anul 1867, Imperiul Austro-Ungar) și Imperiul Rus/Țarist (din 25 octombrie/7 noiembrie 1917, Imperiul Sovietic/U.R.S.S., sau „Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste“) și „caracatițo-prelungirile“ lor în contemporaneitate, Basarabia, provincie ale cărei părți reprezintă astăzi pe harta Europei „ciopârțitul“ stat evmezic-valah al Moldovei lui Ștefan cel Mare și Sfânt („rege“/„domnitor“-scut al Întregii Creștinătăți Valahe/Europene dintre anii 1457 și 1504 în fața năvălirilor mongolo-tătaro-otomane), desigur, „mereu-ciuntitul-stat“ de la împărțirile administrativ-teritoriale ale Imperiului Țarist/Sovietic, îndeosebi, cele dintre 1917, de sub
BASARABIA – DOCUMENTE ISTORICE, LITERARE, POESEURI... de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343460_a_344789]
-
din rochiile tale a tăiat. Lili, își verifică poalele rochiei și constată că într-adevăr din partea din spate lipsea o bucată bună de material. Fuge repede la șifonier și își ia la verificat îmbrăcămintea. Când a văzut încă una la fel de ciopârțită, era să facă infarct. Mirela auzise discuția dintre cele două femei și pe aci ți-e drumul. Dispăruse tiptil să nu o observe nimeni, direct peste drum la Cici, verișoară-sa și-i povesti acesteia ce ispravă a mai făcut
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2135 din 04 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343120_a_344449]
-
trecerii Ființei umane într-un nou palier existențial, ce va cunoaște cu totul și cu totul alte limite stricte de integrare (limite marcate de către corifeii unidirecționali postmoderni, prin manipulare mediatico-publicitară continuu modelată, taman în tiparul de comportament și de gândire, ciopârțit sistematic, al maselor de Homo communicans ai momentului actual), dar și un câmp distinct de parametri caracterizanți pentru întregul ansamblu socio-cultural cu anterioritate creat de omenirea în genere. De colo până colo, lumea de azi este obligată să renunțe cu
NOUA CONJUGARE A VERBULUI „A FI” LA TIMPUL PREZENT AL ANTIVALORII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380921_a_382250]
-
îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să înlocuiască hainele pe care s-au bătut să mi le vândă. Steaguri multe. Să îmi acopere goliciunea și rănile. Steaguri multe. Fluturând pe corpul meu ciopârțit. Steaguri multe. Care mă dor. Altădată, copiii mei mureau pentru acest steag. Astăzi, îmi acoperă cu el rușinea și rănile, noroiul și scârba. Muzica urlă. Cântece încearcă să îmi acopere plânsul. Altădată, ele îmi lăudau gloria și îmi făceau sângele
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
mușcătura doare și ustură pînă la lacrimi. Nici aer parcă nu mai avea.... Și -ca la moartea lu taică-su -frînturi de gînduri, resturi de cuvinte, zgomote ciudate i se încurcau printre sughițuri , de-a valma ... Ca într-un desen ciopîrțit, vedea doar imagini fără sens, alăturate în mintea ei atinsă de durere :....lîngă fîntîna din răscruce apărea tabla neagră din clasă,profesoara de muzică cu fusta roșie, dacalul Ștefan cu cădelnița, florile din fața casei, Maria lu Culea răzind în batătură
ASTEPTAREA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377730_a_379059]
-
garduri vii - cufundate în ceața marelui fluviu. De aproape, încremenea în instantaneele pe care le decupa în zilele acelea spălăcite fotograful misiunii: un grup de țărani și de țărănci în cojoace, înțepeniți în fața unui morman de carcase omenești, de trupuri ciopârțite, de bucăți de carne de nerecunoscut. Apoi, un copil gol așezat pe zăpadă - un păr lung, încâlcit, cu privire pătrunzătoare de bătrân, un trup de insectă. În sfârșit, pe un drum înghețat - doar un cap, cu ochii deschiși, sticloși. Cel
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngrijea lucrând paisprezece ore pe zi. În orașul acela, la vreo sută de kilometri de linia frontului, erau aduse convoaie întregi de răniți. Adesea, Charlotte îl însoțea pe medicul care mergea la gară ca să primească trenurile pline de trupuri omenești ciopârțite. I se întâmpla atunci să observe, pe linia paralelă, un alt tren, plin de soldați proaspăt mobilizați, care plecau în sens opus, îndreptându-se spre front. Iureșul trupurilor mutilate nu contenea nici măcar în somn. Îi străbăteau visele, se adunau la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
front cu tatăl tău. Îmi vorbește despre asta adesea. Povestea despre o luptă pe malul Volgăi. Se băteau ca să recucerească de la nemți un deal. Spunea că, înainte, nu mai văzuse niciodată o asemenea învălmășeală de tancuri în flăcări, de cadavre ciopârțite, de pământ însângerat. Seara, se afla într-o duzină de supraviețuitori, pe dealul acela. A coborât spre Volga, murea de sete și acolo, pe mal, a văzut apa foarte liniștită, nisipul alb, sălciile și niște plevuști care au țâșnit când
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
din Sicilia, Biblioteca istorică, III, 65). în una dintre piesele sale păstrate doar fragmentar, Edonienii, Eschil este mai limpede. Regele trac Licurg taie cu securea vița-de-vie, dar - fiind orbit și înnebunit de Dionysos - își taie și propriul copil. Regele moare ciopârțit de cai sălbatici, iar edonienii întemeiază pe vârful muntelui un sanctuar oracular închinat lui Dionysos, similar cu cel închinat lui Apollo la Delphi (235, p. 26). Tribul tracilor edonieni alege cultul dionisiac în locul celui apolinic (vezi și Herodot, Istorii, VII
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Davirum, zise el mai liniștit. Tu ce zici să facem cu ce smulgem de aici? Dar ce ai smuls de aici? Se întoarse și arătă spre mai multe grămezi mari de buruieni și plante, copaci care au fost tăiați și ciopârțiți. Munți întregi de verdețuri și vreascuri și flori de felurite culori se înălțau din loc în loc pe terenul pustiit. Îmi trecu prin minte o idee. Du-le la subsol, la nivelul doi. Din câte știu eu, acolo e un furnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prin care trebuia să se uite. Nu putea să citească liniștit până nu termina. Soarele se ascunse În spatele unui munte, așa că lumina nu se mai reflecta pe peretele cabanei. Un soldat intră și vârî În sobă niște crengi de pin ciopârțite. — Încet, Pinin, Îi spuse adjutantul. Maiorul doarme. Pinin era ordonanța maiorului. Era un băiat tuciuriu. Pregăti focul În sobă, punând cu grijă crengile de pin, Închise ușița și se-ntoarse În spatele cabanei. Adjutantul continuă să se uite prin hârtii. — Tonani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Anului Nou, era recitat solemn "Poemul Creației", Enuma elish. Această recitare rituală actualiza lupta dintre Marduk și monstrul marin Tiamat, care avusese loc ab origine și care pusese capăt Haosului prin victoria finală a zeului. Marduk făurise Cosmosul din trupul ciopârțit al lui Tiamat, iar pe om din sângele demonului Kingu, principalul aliat al lui Tiamat. Că această comemorare a Creației este într-adevăr o reactualizare a actului cosmogonic ne-o dovedesc atât ritualurile, cât și formulele rostite în cursul ceremoniei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
repetent...! În vara anului 1940 Armata Roșie ocupă Basarabia și Bucovina de Nord, Ungaria ocupă sub protecția Germaniei Nord-Vestul Transilvniei și-l anexează țării sale iar Bulgaria protejată de ruși ocupă două județe: Durostor și Caliacra. România a fost amarnic ciopârțită și urma să fie luată o decizie, dacă acceptăm această amputare a teritoriului nostru ori, declarăm război. Dar cărui agresor...!? Aflată În Europa Centrală cu o populație de aprox. 9 milioane locuitori, Ungaria ce În urma dictatului dela Viena În luna
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
asista pierdut la luptă; fu frapat de liniștea cu care se înfruntau oamenii aceia - nu se auzeau strigăte sau plânsete, doar zgomotul armelor. Cel mai înalt dintre celți, care părea un gigant, tocmai își scotea lama din pântecele unui roman ciopârțit, ce se zbătea la pământ. Soldații romani, fără coifuri și scuturi, înarmați doar cu pumnale și gladia, încercau să se apere, tot mai slăbiți și palizi. Ochii lor, în care se citeau teama și oboseala, aveau privirea celui ce cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
culoare deschisă, sânge ce stropise un vraf de ziare de lângă o masă pe care se aflau un reșou, o cratiță cu mâner lung și o conservă de supă. Mult prea mult sânge ca să provină doar de la o singură ființă umană ciopârțită. Danny simți că se sufocă. Văzu două spații de trecere fără uși între ele pe peretele din stânga. Băgă pistolul în toc și mâinile în buzunare, ca nu cumva să lase vreo amprentă, și verifică cea mai apropiată încăpere anexă. Baia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Katana. Nu avea nevoie de altceva. Sărise peste cercul de flăcări și trecuse prin mijlocul lor, scriind parcă, cu lama sabiei, o ideogramă japoneză. Câteva minute de străfulgerări ale oțelului În lumina copleșitoare a soarelui. În urma lui rămăseseră doar trupuri ciopârțite, atârnând În scări. Se asigurase că nu mai trăia nimeni și se Îndepărtase de acel loc. Dar o asemenea Împrejurare nu se putea repeta. Dușmanii lui știau, de acum, că nu trebuie să se apropie și nici nu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să se afle, mereu, Într-un punct fix. Voievodul știa, acum, tot se se Întâmpla În jurul lui. Amir Baian la cinci mii de pași, În așteptare, suna un mesaj. Lupte sângeroase În ariergarda lui Mahomed. Caii spahiilor aleargă târând trupuri ciopârțite. - Ce facem, măria ta? Întrebă spătarul Costea. - Răbdare... murmură Ștefan. Vom afla În curând ce avem de făcut. Până atunci, toată lumea rămâne pe poziții. * Încetul cu Încetul, ceața Începea să se ridice. Pădurile se luminau ca ieșite dintr-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se rostogoli În aer, căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând În iarba luminișului. Apoi În locul umbrei se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt. Totul se petrecu fulgerător, poate În trei sau patru secunde. Dar, dincolo de fum, nu mai era nimeni. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rezistență a lui Laiotă Basarab. Am privit cum oastea coboară În Moldova, fără popas, gonind spre Suceava. Am privit un loc numit Luminișul Ursului, mai sus de Ilișești, unde Ștefan dăduse o bătălie grea, căci pădurea era plină de trupuri ciopârțite. Apoi am alergat spre Cetatea de Scaun și am ajuns Într-un moment pe care doar un corrrespondente di guerra l-ar putea savura: oastea otomană se retrăsese din jurul cetății, iar porțile tocmai se deschideau. Vlad și-a alăturat calul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]