226 matches
-
monoxilului se erodează simultan cu degradarea ideii de unitate simbolică, iar coeziunea materialului se surpă și ea concomitent cu pierderea acelei coerențe pe care o asigura valoarea modelului. Păstrînd materialul, conservînd parțial și tehnica derivată din natura sa, aceea a cioplirii, dar într-o măsură mult mai mică decît ar fi cerut-o vîrsta sa imemorială, se poate spune că modernitatea a întrerupt marea tradiție a lemnului, reformulîndu-i pînă și axiomele lui naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
într-o măsură mult mai mică decît ar fi cerut-o vîrsta sa imemorială, se poate spune că modernitatea a întrerupt marea tradiție a lemnului, reformulîndu-i pînă și axiomele lui naturale. Prelucrîndu-l altfel, de fapt ea l-a reconstruit. Dublînd cioplirea cu asamblarea, materialul a fost deplasat semnificativ dinspre statuar spre arhitectură, dinspre funcția simbolică și implicată spiritual, spre imaginea secularizată și spre expresivitatea gratuită. Eliberat de constrîngerile și de stereotipiile sale străvechi, lemnul își pierde, oarecum, identitatea și este confundabil
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
a sculpturii românești din ultimii douăzeci de ani și, cu precădere, din ultimii zece, conștiință dependentă și ea, în mare măsură, de aceeași civilizație a lemnului. Asimilînd atît experiența clasică a lemnului, cît și investigațiile sale moderne, însușindu-și atît cioplirea, cît și diversele modalități de asamblare, sculptorii români aparținînd intervalului amintit se apropie, mai degrabă instinctiv, prin reacții naturale în fața unor presiuni socio-estetice, mai mult sau mai puțin conștientizate, de valorificarea postmodernă a unuia dintre materialele cele mai ,,tradiționale" și
Lemnul, între disoluție și incoruptibilitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15911_a_17236]
-
nenumărate: toate lucrările sînt gîndite și realizate pentru spații deschise, în particular pentru peisaj, scara lor este monumentală, materialul rămîne permanent piatra, fie că ea este marmură, calcar sau granit, tehnica este aceea care decurge din natura materialului, adică tăiere, cioplire, finisare și asamblaj, iar concepția lor privește în mod strict toate caracteristicile inventariate mai sus.În consecință, particularitățile sculpturilor realizate în aceeași ediție, sau în ediții diferite, trebuie căutate exclusiv în datele stilistice ale artiștilor și în structura ireductibilă a
Muzeul Florean în 2008 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7770_a_9095]
-
a masivității construcției și a unui gen de frigiditate pe care o determină o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale, dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Acum, la începutul primăverii, Ovidiu Maitec a evadat doar din suprafața existeneței acesteia, retrăgîndu-se definitiv în lumea esențelor, a
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
monumentale, a masivității construcției și a unei anumite frigidități pe care o generează o anumită distanță impusă privirii, obiectele lui Maitec sunt extrem de calde și de senzuale dacă relația devine una apropiată sau chiar tactilă. Fie prin actul implicit al cioplirii, fie printr-o intervenție explicită, suprafața iese permanent din capcana monotoniei, devenind funcție a interiorității volumului și nicidecum periferie și contur. Ion Nicodim: Tactilitate, imanență și grație Deși a început ca pictor și s-a afirmat în cea mai dificilă
Alte radiografii în posteritate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9280_a_10605]
-
termeni despre mine. Un adolescent care a prins gustul lecturii, mai degrabă aplecat spre contemplație decât spre acțiune, cu deschidere spre sunet și culoare, dar nedotat pentru muzică și pictură are la îndemână calea literaturii. Construcția unei poezii echivalează cu cioplirea unei statui în marmură, fie doar numai a unei statuete. Compoziția unui grup statuar te trimite la proză. Cu cea naturalistă n-am avut treabă - de aici constatarea de minim efect estetic a prozelor zilelor noastre. O spune, firește, o
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
conceptuală și cu toate pornirile anticalofile, după cum mucurile de țigară, prin deriziunea implicită, aduc din nou în discuție esteticile poveriste. Dintr-o altă perspectivă, aceleași lucrări refac traseul mare al tehnicilor sculpturii. Modelajul se întîlnește cu asamblarea, iar colajul cu cioplirea și cu finisajul; altfel spus, tehnicile prin adăugire coexistă, aproape demonstrativ, cu cele prin eliminare, iar formele parietale, derivate direct din civilizația reliefului sînt simultane cu cele tridimensionale, adică deplin autonome în spațiu. Aceste niveluri ale proiectului lansat de Gheorghe
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
aforisme este, recunoaștem, neavenit un demers de fixare, consolidare printr-o postfață. Acest moment, al postfeței, s a consumat deja după fiece secvență a „lecției”, cu fiece aforism în parte (căci aforismul se vrea autoritar, întregul). Aforismul se construiește prin cioplire, are caracter de sentință. În cât mai puține cuvinte să spui cât mai mult e greu să cioplești într-o piatră. Între cuvinte și ceea ce spun ele se întâmplă un fenomen curios: cuvintele unui aforism nu doar spun „despre” ceva
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ei de subiect, de ființă concretă și vie în care contingentul și substanțialul se vor una. Aforismul este instituția topos și etos cunoașterii de sine. Din carieră, scoasă, piatra se află pe traseul metabolic-creativ de sub dalta cioplitorului un traseu al cioplirii, astfel pulsul dălții conturează, în însăși tăcerea pietrei, ascultarea propice primirii revelației-adevărului de un proroc dispus, cu tot riscul, să ducă mesajul către cei dintre semenii săi cu inima împietrită, rătăcită de ea însăși chiar. Pas cu pas, așchie după
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
acțiune și denunț. Formelor previzibile și expresiilor cunoscute li se contrapun altele, alternative, după cum și locurile de acțiune își schimbă radical plasamentul și configurația. Poiana simpozionului tradițional devine acum hală industrială, măgura se transformă în depozit și nobilul meșteșug al cioplirii în manoperă de fierar-betonist. Numai că această mutație adîncă în practica artistică și această deplasare a interesului din cadrul cosmic și esențial în acela, aparent derizoriu, al produsului industrial și al gesticii umane cotidiene nu sînt nicidecum o abandonare a preocupărilor
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
oamenii lui știau bine lecția. Cu toate asigurările făcute, Alex găsi câteva hibe: într-un loc, cofrajul cedase și betonul, încă din turnare, se bombase nerespectând linia cerută în plan. Era o problemă care se putea remedia prin migală și cioplire atentă, dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
impus în conștiința publică printr-un fel de arhitecturi ale vidului, de frize realizate prin decupaj, la limita eposului etnofolcloric cu ironia ludică și cu pietismul unui meșter de iconostase. Fără a fi eliminat, în fazele mai timpurii, cu totul cioplirea - ea era prezentă măcar în subsidiar atunci cînd sculptorul folosea lemnul -, și în pofida faptului că ea a devenit o formă de exprimare privilegiată, Vlad a reactivat și a redimensionat o tehnică aproape ignorată și mereu suspectată de a nu putea
Sculptori de astăzi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9217_a_10542]
-
Beijing avea înălțimea de aproximativ 156 cm la bărbați și 150 cm la femei. Antropoidul de la Beijing a folosit, se pare, cel mai devreme focul și putea vâna animale mari; ca să-și confecționeze arme și unelte, prelucra pietrele prin metoda cioplirii și șlefuirii și arareori prin găurire. Durata de viață a ,,Omului de la Beijing'' a fost scurtă. Calculele arată că 68,2% dintre ei au murit înainte de a împlini 14 ani, doar 4,5% depășind vârsta de 50 de ani. În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
plaja de materiale și de tehnici pe care el o folosește, pe de cealaltă. În această perspectivă, materialele folosite de la începutul carierei sale și pînă astăzi sînt lemnul și piatra, iar tehnicile sînt cele specifice, de eliminare, cu alte cuvinte, cioplirea, dar și asamblarea care, privită din punctul de vedere al dinamicii formei, este una de adăugare. Nefiind un sculptor figurativ, fapt care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a
Sculptura, de la materie la sens (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7921_a_9246]
-
sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
plaja de materiale și de tehnici pe care el o folosește, pe de cealaltă. În această perspectivă, materialele folosite de la începutul carierei sale și pînă astăzi sînt lemnul și piatra, iar tehnicile sînt cele specifice, de eliminare, cu alte cuvinte, cioplirea, dar și asamblarea care, privită din punctul de vedere al dinamicii formei, este una de adăugare. Nefiind un sculptor figurativ, fapt care dovedește încă o dată că el se plasează instinctiv într-o filosofie generală și o modalitate de înțelegere a
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6603_a_7928]
-
sculpturii Doinei Lie definindu-se nu prin relație cu modele exterioare, ci mai curînd intrinsec, prin exprimarea unui anumit tip de gîndire și de înțelegere a formei în sine. Suprafețele largi și fluente, tăietura decisă, gracilitatea și sensul ascensional, puritatea cioplirii și datele fizionomice oarecum abstracte, neindividualizate și în afara oricărui interes pentru psihologie, dar și sintaxa generală a formei, înscriu fără ambiguități acest segment al sculpturii Doinei Lie în stilistica unui bizantinism generic, fără scopuri colaterale și fără surse culturale imediate
Doina Lie, o schiță de portret (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6471_a_7796]
-
lume și de existența omului determinat, cea catolică și cea ortodoxă, și-au văzut de treabă, în legea lor, pînă la finele secolului XIX. Cum sculptura este, ca proiect cultural asumat, un produs artistic și simbolic exclusiv apusean și cum cioplirea de iconostase, de uși împărătești și de uși propriu-zise nu este sculptură în sensul consacrat și profund al cuvîntului, pînă pe la mijlocul secolului XIX spațiul românesc nu a cunoscut sculptura ca exercițiu curent și ca practică însușită. Doar la cîteva decenii
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
nenumărate: toate lucrările sînt gîndite și realizate pentru spații deschise, în particular pentru peisaj, scara lor este monumentală, materialul rămîne permanent piatra, fie că ea este marmură, calcar sau granit, tehnica este aceea care decurge din natura materialului, adică tăiere, cioplire, finisare și asamblaj, iar concepția lor privește în mod strict toate caracteristicile inventariate mai sus. În consecință, particularitățile sculpturilor realizate în aceeași ediție, sau în ediții diferite, trebuie căutate exclusiv în datele stilistice ale artiștilor și în structura ireductibilă a
Un spațiu al contrariilor - simpozionul de la Baia Mare by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11123_a_12448]
-
pumnale, vârfuri de săgeată, de lance din silex și cuarțit), așa cum sunt cele din județul Botoșani, de la Ripiceni-Izvor și Ripiceni-peștera Stânca, este mai slab reprezentat în zona numită Colinele Tutovei, inclusiv pe teritoriul comunei Filipeni. în locul tehnicii de prelucrare prin cioplire, specifică paleoliticului, apare spre sfârșitul acestei lungi perioade din evoluția omului, în paleoliticul superior (aproximativ 10.000 de ani î.Hr.), tehnica perforării osului, cornului și pietrei, care se va generaliza în neolitic (epoca nouă a pietrei). Tot în paleoliticul superior
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Această fază în evoluția societății omenești este reprezentată de descoperirile de la Cotu Miculinți din județul Botoșani, tipul uman capabil de activități multiple și de reprezentări de artă fiind Homo sapiens, care nu se deosebește de cel de astăzi. înlocuirea tehnicii cioplirii cu tehnica șlefuirii și generalizarea perforării pietrei a dus la diversificarea uneltelor cu care s-au putut efectua operații tot mai complexe, ceea ce este caracteristic și definitoriu pentru epoca nouă a pietrei - neolitic. în perioada numită neolitic, apar ocupații noi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]