85 matches
-
superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350063_a_351392]
-
în mijlocul ei, sprijinit cu bărbia în bâta groasă de corn sau lungit în iarbă cu aceeași bâtă sub ceafă, și asculta fascinat concertul de clinchete oferit de oițele lui dragi... Din când în când, dintr-o parte sau alta a cioporului de oi răspândit în evantai pe golul alpin, se auzea lătratul furios al vreunui câine care întorcea câte o oaie luată razna de turmă și care, altfel, risca să cadă între labele vreunui urs dacă se îndepărta de grosul oilor
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (I) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2090 din 20 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366403_a_367732]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > S-A ARUNCAT UN OM DE LA ETAJ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 335 din 01 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului S-a aruncat un om de la etaj Și lumea-n jurul lui s-a strâns ciopor Stârnind și frică, panică, fior Căderea lui tăiată de-un fior Un suflu cald i-a fluturat pe buze Mai încercând să se ridice de pe jos De parcă ne-ar fi cerut nouă scuze Că n-a putut să moară mai
S-A ARUNCAT UN OM DE LA ETAJ de ION UNTARU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350837_a_352166]
-
superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/350887_a_352216]
-
moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu am mai trecut prin prăpădul ăsta!” ,,și dacă vin,ce, dom’ sergent, o moarte are omu și-o gaură-n c...” N-a trecut mult și-au început să claxoneze mașinile, tramvaiele, trăsurile pline ciopor de oameni, goneau toate spre marginea orașului, era o învălmășală de nedescris. ,,Noi ce facemdom’ sergent ?” Eu n-aveam voie să-mi părăsesc postul, aveam un adăpost la subsol și în caz de urgență mă băgam acolo. Păi ce să
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 704 din 04 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351668_a_352997]
-
totul aparte, sunt poeziile: “Sâiul la Lița” - cu întâmplări din viața satului, ca și Valea Tursanului - pe care autoarea îl vede ca pe un “Cuib de rai, sădit de Domnul”. O altă scenă de viață rurală este cea prilejuită de cioporul de fete care merg la râu cu pânza la înălbit. Este un tablou ușor idilic în stilul tablourilor lui Nicolae Grigorescu: “Cu picioarele desculțe și cu fusta-nfiptă-n bete, / Intră-n apa ca oglinda, lângă cioporul de fete. / Stropi de apă
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
rurală este cea prilejuită de cioporul de fete care merg la râu cu pânza la înălbit. Este un tablou ușor idilic în stilul tablourilor lui Nicolae Grigorescu: “Cu picioarele desculțe și cu fusta-nfiptă-n bete, / Intră-n apa ca oglinda, lângă cioporul de fete. / Stropi de apă reci și limpezi, sar pe trup și o-nfioară, / Dând Tursanului viață, râs cristalin de fecioară. / Prinde pânză udă-n mâini și o strânge ca-ntr-un clește, / Trupul său ca o mlădiță, ușurel se arcuiește
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]
-
Toate Articolele Autorului SĂPTĂMÂNA MARE Îi Săptămâna Mare, Prier în calendar Iar merii-s încărcați cu flori dalbe, cituș* O toacă bate-n deal, pe văi ecou-i clar O mamă-și strânge doru”-n mâinile căuș. Și oile-s ciopor, păscând neliniștite Cu ochii umezi, știind ce-o să se-ntâmple. Se-apleacă peste mal cu crengile-nverzite O salcie ce plânge cu mâțișori pe tâmple. Îi Săptămâna Mare tot omu-acum postește, Fasolea cea bătută la loc de cinste îi Doar
SĂPTĂMÂNA MARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368874_a_370203]
-
porți, desculți și cu chef de joacă. Doar erau în vacanță. -Ce ne jucăm? Întrebau cu nerăbdare. -La gropițe! sugera Stelian. -Mai bine țurca! sărea Lenuța. -Hai, încală-te și descale-te, spuse Tina. -Bine! căzură de acord cu toții. Se duseră toți, ciopor, la gardul lui Fănică din Puroinica, unde cu o zi înainte făcuseră cinci gropițe. -Floareo! Du-te după mingea de cârpă! Vezi că o văzui în curte la tine lângă roata căruței, zise Lenuța. Fetița alergă spre poarta casei unde
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ-A TREIA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357286_a_358615]
-
moarte ?” ,, Mi-e frică, Praporică, eu am mai trecut prin prăpădul ăsta!” ,,și dacă vin,ce, dom’ sergent, o moarte are omu și-o gaură-n c...” N-a trecut mult și-au început să claxoneze mașinile, tramvaiele, trăsurile pline ciopor de oameni, goneau toate spre marginea orașului, era o învălmășală de nedescris. ,,Noi ce facemdom’ sergent ?” Eu n-aveam voie să-mi părăsesc postul, aveam un adăpost la subsol și în caz de urgență mă băgam acolo. Păi ce să
VALIZA CU BANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358361_a_359690]
-
o stea s-a risipit - și la moartea ei, a căzut o stea, un fatalism luminos - luminat de aura Iubitei, înveșnicită în memoria Iubitului, preluat pe cont propriu de Poet, ce depășește astfel falsul fatalism mioritic, purtător de noi deznădejdi ... Ciopor de stele îi vor împrumuta Lumina lor, străluminându-i pletele de umbră, refăcându-i conturul luminos cu razele scăpate din îmbrățișarea Orientului Veșnic ... Coroborând titlul volumului : Înger răstignit cu poemul Recviem, notăm că rugul de trandafir pe suflet așezat, trimite la
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
de la berbeci. La perdeaua din Zănoaga de Sus, mă aștepta Mitu Dochin, ficiorul care avea să îl schimbe pe cel de la berbeci, ca să poată pleca acasă. Lipsit de experiență, eu aveam să îl însoțesc pe nea Ioniță lu Țui la cioporul de sterpe. Mi-am intrat însă în rol abia a doua zi: n-avea sens să mai urc „la vârv” pentru două ceasuri, numai ca să am de unde coborî să fac zama de cină. Mitu ca Mitu, eram oarecum prieteni, dar
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Într-o vreme de bulibășeală politică, de dispute pe teme de buget etc., să vă povestesc cum am trecut printr-o întâmplare în care am fost nevoit să port negocieri dure pentru a păstra neatins bugetul de transhumanță al cioporului de oi. În toamna anului 2002, porniserăm cu turma 3 ciobani, de la Petrila, peste Șureanu, pentru a coborî în Țara Hațegului. Era Unchiu Culiță, era Doru Matei și eram eu, în a doua mea transhumanță de toamnă. După 13 zile
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
Să fi tot fost într-o după-amiază de iulie. Mergeam cu bicicleta spre Cheile Jiețului. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, cu un ciopor de oi. De ce, în miez de vară, coborau din munte? Erau sterpele strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion al Mic ciobani. Ion al Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
am rugat-o pe Tușă să ia și miorița mea în oile lor. Aflasem și eu ca o oaie singură nu merge decât taraș. A acceptat cu voie bună, ba chiar s-a oferit să o țină la ei în ciopor până ce voi avea mai multe. În seara următoare, m-am dus la Tușa tot plutind. Pe la jumatatea ocolului, mi-a ieșit în cale Unchiu Niculaie, întunecat la chip. Precum îmi era felul, m-am încordat, atins de o vină neștiuta
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
acolo ghemuit, ca o fiară flămândă, cu mintea întunecată și privirea sălbatică, gata să se năpustească la cea mai mică mișcare. Și n-avea să aștepte prea mult. După doar câteva minute, cam la vreo 50 de metri distanță, un ciopor de căprioare ieșea agale în luminiș, înviorându-și parcă ochii în adierea dimineții. N-au apucat să meargă prea mult. Un bubuit asurzitor a învăluit tot muntele, risipindu-se apoi într-un ecou macabru. Niciodată nu va uita ecoul ăsta
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
Străin și dușmănit de lume Mă ghemui mai adânc în beznă. Pripas pământului și rob Cu suflet veșted de pădure Mi-ndemn răbdarea că pe-un orb Durerea trupului sa-ndure. Cand spre amurguri au s-adape Cu sânge vreun ciopor de vite De printre tarsuri, ca pe-un șarpe Mă vor strivi între copite. Că în grădina cea cerească Am ispitit pe Eva cu un măr Și pe Adam gustând să nu găsească Din veac în veac eternul adevăr. Și-
BLESTEMUL SARPELUI de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378881_a_380210]
-
în palate Să dăm la orbi vedere și la săraci dreptate. De-ți este fața pală, ori neagră, arămie Ți-e inima același izvor de bucurie. Tu ești cea mai frumoasă și sfântă-ntre femei Tu ești la turma maică, ciopoarelor de miei. Pășești pe calea dreaptă și duci pân’ la izvor Doar turma cea aleasă de Marele Păstor. Frumoși îți sânt obrajii sclipind între cercei La gât mărgăritare de-argint și clopoței. La cina cea de taină, cu Mirele la
CÂNTAREA CÂNTẰRILOR CAP. I – IUBIREA ÎNTRE MIRE ŞI MIREASĂ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379135_a_380464]
-
a lui Băcănuș venea încet-încet de la slujbă, ducând în batistă un pumn de anafură - să ia pe nemâncate toată săptămâna câte-o firimitură... Dă să treacă șoseaua, că stătea pe-o ulicioară ce se deschidea din dreptul lăcașului, când un ciopor de băietani se năpustiră asupra milogului satului, aruncând în el cu te-miri-ce și grozăvindu-se de-așa ispravă prin țopăieli, țipete și râsete. Omul, nevoit de adunătura strânsă de zmei, scăpă târând cu greu piciorul beteag și lăsând o dâră
ŞARPELE CASEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1402 din 02 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371544_a_372873]
-
superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377053_a_378382]
-
BĂLAN - POEME CU CERBI Autor: Cristian Petru Bălan Publicat în: Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017 Toate Articolele Autorului CERBUL CARPATIN Mugește cerbul de răsună munții Și boncănitul i se pierde-n cețuri: Anunță codrul că e timpul nunții - Ciopor de ciute-apare din verdețuri... Pășind spre cârd cu coarnele pe spate, El le adoră lung pe fiecare, Iar ciutele-l primesc cam speriate Și se prefac că fug, dar nu prea tare. Când e mai sigur că-i al lui
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
V. CRISTIAN PETRU BĂLAN - POEME CU CERBI, de Cristian Petru Bălan, publicat în Ediția nr. 2228 din 05 februarie 2017. CERBUL CARPATIN Mugește cerbul de răsună munții Și boncănitul i se pierde-n cețuri: Anunță codrul că e timpul nunții - Ciopor de ciute-apare din verdețuri... Pășind spre cârd cu coarnele pe spate, El le adoră lung pe fiecare, Iar ciutele-l primesc cam speriate Și se prefac că fug, dar nu prea tare. Când e mai sigur că-i al lui
CRISTIAN PETRU BĂLAN [Corola-blog/BlogPost/375193_a_376522]
-
superstiții și-i vreme pentru buhe ce omoară doar șoareci neglijenți în apariții peste-o secundă turle-ncep să ningă în zboruri tâmpe mii de lilieci iar cerbi în codri teama vor să-nvingă când turmele-și gonesc de pe poteci ciopor de lupi prin urlete îngână vedenii albe strânse către zare apoi se furișează către stână sperând să se sfârșească postul mare dar pân-ajung încep să se pălească luminile clipind parcă a moarte căci orizontul prinde să roșească iar haita
CLIPESC PE BOLTĂ STELE DE DEPARTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373183_a_374512]
-
pentru oprirea sângelui și legarea rănii. În mintea lui Bebe stăruia administrarea unui vaccin antitetanos, dar... de unde să-l găsești în sălbăticia în care erau? Trecuse bine de orele amiezii. Cu piciorul bandajat, mergând agale, Violeta venea spre casă în urma cioporului ei de cornute, unde era așteptată cu masa de prânz de Mama mare, mama soacrei ei. Târziu și greu ajunsese acasă. După ce băgă vitele în oborul lor, închise bine porțile și șchiopătând merse la Vale, la bunica, să mănânce de
PARTEA TREIA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2324 din 12 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372060_a_373389]
-
că paza bună trece primejdia rea; și fiindcă voiește cu tot dinadinsul să ajungă teafăr și cu blana nesmotocită în primăvară, se păzește cât poate, gata s-o tulească la cel dintâi semn de primejdie. Căprioarele s-au strâns în ciopoare, mai mari sau mai mici. Călăuzite de o surată bătrâna și înțeleaptă, umblă prin tot hătul pădurii căutând fânul rămas de cu toamna, ronțăind muguri tineri. Când se ridică soarele și se mai încălzește puțin, caută vreo poieniță unde să
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]