187 matches
-
vrăbiuța la vioară, ursul la violoncel. Lupul își ascuțea dinții în coada unui miel, iepurele bătea step în pălăria unui vânător iar vulpea fericită pentru că în poieniță un cocoș îi închina batista la o periniță. Când o porumbiță curta un cioroi mititel, mierla fredona un nou cântecel și greierul s-a abonat la corul ce-ndată s-a înființat. În timp ce pițigoiul își pieptăna creasta la ocarină, privighetoarea scărpina o mandolină iar cucu-și cânta singurătatea la cimpoi, cocostârcul călca-n schimbul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
oamenii și toate viețuitoarele.Vor distruge sate și orașe întregi cu razele ei explozive, care au forța unor bombe atomice! - Vor să arunce în aer Palatul de Gheață Veșnică! Uite așa zburau zvonurile alarmiste prin cârâielile și croncăniturile agitate ale cioroilor, care umpluseră crengile copacilor și pe stâlpii de telegraf, cârâind mesaje cifrate către cartierul general: - Crau! Crau! Craaau! Ce să mai spunem că la palat aceste zvonuri se amplificau, cioroipanii de gardă rotindu-se mereu în stoluri, în cârâieli asurzitoare
MĂRŢIŞOR-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382384_a_383713]
-
în funcție de interes... Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini și fără leac. De cînd cu această noțiune noua de „corectitudine politică”, s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”. Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale și să intervii în textul lui? Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi”, pentru că nu mai e „politic corect”. Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale și să intervii în textul lui? Tîmpenia din America, cu „cioroii” lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni. „Romiada”, în loc de „Țiganiada”? „Cînticele țigănești” ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?” Ce-o zice și săracu’ Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece țigănești” ? Ce are insultător cuvîntul „țigan”? E numele
„CÂND BORDELUL E O MĂNĂSTIRE” – Interviu cu Ileana Vulpescu [Corola-blog/BlogPost/92815_a_94107]
-
rece, nesimțitoare, arogantă, ostilă. Dar deodată vocile Încep să arunce umbre dezordonate, confuze, pe vagonetele ce se ciocnesc Între ele ca un șirag de vertebre zgîlțîite de un vînt uscat, fierbinte. „Împinge, bă, Împinge-ți zic, crucea mă-tii de cioroi...“ „...și avea niște țîțe ca niște clopote, cînd i-o trăgeam parcă regulam o biserică“ „CÎt ai ceasu, cucoană?“ „Iote-l și p-ăla cu cracii-n vine!“ Dinți albi, rînjiți. Scheletul e vesel În dimineața asta: rîde, rîgÎie, scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
să se strângă și să-i ajute pe ceilalți, cum au făcut cu femeia care și-a împrumutat mașina unui tip de culoare și s-au adunat să-i spună că locul ei e în nord, cu ceilalți prieteni ai cioroilor, sau când i-au dat afară din oraș pe veterani și soțiile lor străine. Dacă erai diferit de ceilalți oameni din oraș, trebuia să pleci. De aceea semănau toți atât de mult. Felul în care vorbeau, lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe acoperișul șurii. Aici nu-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
nimic și cred că în sinea lui ne prebăluia cam cum i-ar sta cu așa gineri. Noi înfulecam de zor și printre scurtele pauze dintre înghițituri mai atacam vițelușele de lângă noi care tăceau cu înverșunare. Hait, ne-am ars, cioroiul care era șeful tarafului anunță „Damen Tango”. Butoiașul cu varză murată sare ca ars și vine la masa unde noi și produsul amorului lui înfulecam cu mult spor, căci doar de asta veniserăm. - Hai fetelor ce așteptați e „Damen Tango
AM FOST LA BAL LA ABRUD ... de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351912_a_353241]
-
în ulcele,/ din doage de cofăiele;/ dar nu-i timpu’ de pierdut/ cât îi vinu’ de băut...Că aici, la Hanu’ Ancuței, se știe bine zicala vinului: “Vinu’ îndulcește inima omului și folosește mădularelor lui”. Așa că... Zâi din cobză, măi cioroi, Cât ’oi be’ măcar un țoi Ș-o ulcică rotunjică Cu vin scurs din cofăică. Zâi, țâgane, din vioară, Sî-mi toarne Ancuța iară Vinu’ cât încape-n oală Și focu’ în inimioară. *** ...Și exercițiul meu romantic, în acest chip sau
FAPTE DIN VREMURI DE MULT APUSE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351264_a_352593]
-
bloc la mine Parcă-i facerea minunii; Crește-așa, fără rușine, Iarba verde-n văzul lumii. Prin copaci, pe rămurele, Lăpădându-se de lene, Cântă vesel, păsărele, Înfoindu-se în pene. Dezmorțiți din geruri grele, Legănându-se pe-o sârmă, Doi cioroi, la turturele, Se zgâiesc, ochind o râmă. Un picior trăgând agale, O slăbătură de câine, Scârțâind din balamale, Duce-n bot un colț de pâine. Că de-acum în postul mare N-o să mai pupe găluște. Tare-i sunt zilele-amare
VINE, VINE PRIMĂVARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354812_a_356141]
-
și glonțul! Eu consider că omenirea e condusă cu o ipocrizie fără margini și fără leac. De cînd cu această notiune noua de "corectitudine politică", s-au găsit unii în SUA care să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi", pentru că nu mai e „politic corect". Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale și să intervii în textul lui? Tîmpenia din America, cu „cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni
CÂND BORDELUL E O MÂNĂSTIRE de ILEANA VULPESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356718_a_358047]
-
să scoată din Mark Twain cuvintele „negru, negrotei, cioroi", pentru că nu mai e „politic corect". Omul ăla a trăit într-o epocă. Cum să iei un clasic al literaturii mondiale și să intervii în textul lui? Tîmpenia din America, cu „cioroii" lui Mark Twain, transportată în România, ar deveni. „Romiada", în loc de „Țiganiada"? „Cînticele țigănești" ale lui Miron Radu Paraschivescu sînt „Cîntice rome?" Ce-o zice și săracu' Garcia Lorca, cu ale sale „Cîntece țigănești" ? Ce are insultător cuvîntul „țigan"? E numele
CÂND BORDELUL E O MÂNĂSTIRE de ILEANA VULPESCU în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356718_a_358047]
-
Ilarion), «brigadierul de câmp, de două ori fruntaș pe raion» (p. 21), de către secundul (Gavrea), „conducătorul ales al C. A. P.-ului (al „colhozului“ / „colectivului“): «Ilarion Bujdea a fost decorat. Adică, așa i-a spus Gavrea, aseară, când se întorcea de la câmp. - Cioroiule, ți-a pus Dumnezeu mâna în cap. Decorație ! Mâine ți-o lipește președintele raionului pe frunte ! - Gavrea, tu râzi de mine... - Râd că ești prost!» (p. 17). Nicolae Țic din orizontul anului 1958, în ciuda stalinismului / proletcultismului, dovedește și prin această
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
cu cremă sclipesc. În hainele albe, încins cu o curea groasă, de piele, Gavrea pare și mai butucănos decât e. Când îl vede pe Ilarion, își face cruce și izbucnește în râs. - Făcu-mi sfânta cruce ! Ce-i cu tine, cioroiule ? Te-ai lovit la scăfârlie? Gavrea își trece mâinile după cureaua de piele care îi strânge mijlocul și râde scurt parcă ar necheza. - Vrei decorație? Ha, ha, ha! Vrei... - Tu mi-ai zis aseară, îngână Ilarion, pricepând totul și, uitându
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
spre Ilarion și râde ca un apucat. Oamenii stau încremeniți [...] Nu râd, nu clipesc... Al lui Jurca, mărunțel și negricios, cu mustăți răsucite, își împinge pălăria pe ceafă și mormăie ceva, mânios. - Na, una ca asta n-a mai pățit cioroiul de când l-a făcut mă-sa ! râde Gavrea, mulțumit. [...] Al lui Jurca sare dintre oameni și îl prinde pe Gavrea de piept: - De ce-ți bați joc de el, mă? Îi sluga ta? Îi cârpă? - Ți-ai râs de mine
POETUL MIRON ŢIC ŞI PROZATORUL NICOLAE ŢIC de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 2353 din 10 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370606_a_371935]
-
robu’ lui Pândele nu o să fie. Am plecat acasă năucit. Nu i-am spus lui Lăură ce-i propusesem lui Pândele, că cine știe ce i-ar fi trecut prin cap, dar i-am spus că nu mai pot să port jugul cioroiului și mă duc la Miliție pe Calea Victoriei să mă autodenunț. Ea a fost de acord imediat. După câteva zile, mă duc că de obicei la Pândele cu ceva lovele și cu nelipsita sticlă de whisky. - Pandelică, una și cu una
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
îi săriră din orbite. Tremurând, huiduma butucănoasă începu să alerge din răsputeri pe coridoare, gâfâind sacadat. La un moment dat, se împiedică și căzu în fund, chipiul militar căzându-i pe ceafă. Se uită încruntat la soldații din gardă (adică cioroii lui Negru-Cioară) care lasară capetele în jos și pufniră. Se ridică agitat, își așeză ținuta și intră țanțoș în sala tronului, bătând călcâiele: - La poruncă, Majestate! - Te-ai lăudat că ai întocmit un plan de distrugere totală. Ce vrei să
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
de prin piețe, beciuri și depozite, din case și hambare! Scotocește toate adăposturile, toate ascunzișurile! Dacă ți s-o împotrivi careva, să le faci capul țăndări și picioarele butuci! Știi tu cum! Tu, maestre Negru Cioară, ia-ți armata de cioroi și cară la palat toate bunătățile smulse de la supuși. Tu, Nămețilă, mototolule, cutreieră în lung și-n lat împărăția și îngroap-o în nămeți, ca nimeni să nu mai miște prin locurile astea! Și tu, Prăpădenie, căscatule, ai grijă cum conduci
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
bolero lent, transformat mai pe urmă într-o rumbă amețitoare, când se prinse în joc și Viscorilă. Apoi se aruncară și Fulgoii, soldații lui cei greoi, învârtindu-se într-o sârbă îndrăcită. O dădură în horă, prinzându-i și pe cioroi, care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
un măturoi, Un vulpoi. În livadă și-n grădină Doar salcâmii-s încă goi, Cocoțat pe o colină, Așteaptă să vină ploi Un rățoi. Pe cărare, voinicește, Urcă turmele de oi, Pe ogor rar ciugulește Fire crude de trifoi Un cioroi. Iedul alb prin iarbă sare, Dintr-un stup se-nalță-un roi, Trage-n baltă o cântare, Tolănit pe niște foi, Un broscoi. Referință Bibliografică: SECVENȚE DE PRIMĂVARĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1559, Anul V, 08
SECVENŢE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374974_a_376303]
-
stă și creierul lejer!” Făcu două salturi: unul pe gard, celălalt pe acoperișul șurii. Aici nu-l mai găsea să-l deranjeze muntele acela de cocoș cu creierul cât o unghie. Se întinse. Auzi fâlfâit de aripi. Întoarse capul. Un cioroi, pe culmea șurii, privea cu interes coada lui Șușurel, care se mișca în stânga și în dreapta. Motănelul înțelese. Își făcu vânt și intră în pod. Apoi se ascunse în fânul uscat, „Of, of, of! nici nu te mai poți odihni în
MOTANUL ȘUȘUREL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371966_a_373295]
-
fost ocupat și că rubiconda Cassandră nu și-a mai cerut scuze nici măcar în familie pentru gogoriță, chestiunea rămîne uitată în tomberonul cu pedeserisme. Recitativul cu dictatura gata-gata să pornească era destinat ziariștilor, cărora prim-vicele le cînta aria vulpoiului către cioroiul cu șvaițeru-n cioc, vezi doamne, aceștia, unicii apărători ai democrației ateniene de tip Dîmbovița, de alertat urgent la ceas de cumpănă. Ca să vedeți, boieri dumneavoastră, cine vorbește de dictatură! Tocmai progenitura care beneficiază azi de cu adevărat sîngeroasa dictatură roșie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
privesc neclintiți, cu urechile ciulite: din jos, dinspre bălți, vine zgomot de osii. Cîteva secunde, apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
apoi boturile se afundă iarăși în iarbă. Ce liniște! Îmi aprind o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o țigară și mă descalț. Pe spinarea celui alb, pătat, s-a așezat un cioroi. Ciugulește. Bătrînul cal nu mai paște, stă cu ochii aproape închiși, îi place ciuguleala cioroiului. Din cînd în cînd își vîntură coada să alunge muștele. Cioroiul fuge, după care revine pe crupă. Ciugulește des și hapsîn. Dumnezeu știe ce! Bătrînul crede că cineva îl mîngîie. Eroare: cioroiul simte că acolo va fi primul stîrv. Și ce-i cu astea? mă somează Aguridă. Sîntem în pline preelectorale
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]