602 matches
-
Poeme > Emotie > POETUL DIVIN Autor: Flori Bungete Publicat în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Am întrebat poetul Ce simte-atunci când scrie, Când pana lui așterne, Cu-atâta măiestrie, Cuvinte pe o foaie Făcută dintr-un ciot? Aș vrea să înțeleg, Da-s muritor, nu pot! Și mi-a răspuns atunci: -Nu știu de unde vin! Eu cred că le dictează, Acel POET DIVIN.... Căci sunt atât de mulți Plecați la nemurire, Iar unul dintre ei, Sigur scrie
POETUL DIVIN de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382263_a_383592]
-
normelor de igienă la întreținerea fîntînilor, puțurilor și celorlalte surse de apă potabilă, depozitarea reziduurilor menajere, deversarea apelor reziduale, deratizarea, dezinsecția, precum și asanarea focarelor de infecție; ... e) mobilizează locuitorii la acțiuni de curățire și igienizare a pădurilor, strîngerea crengilor, înlăturarea cioturilor și altor resturi lemnoase; asigura repartizarea între locuitori a materialului lemnos rezultat în raport de contribuția în munca a fiecăruia, spre a fi folosit drept combustibil; ... f) sprijină cetățenii pentru executarea de instalații simple în vederea utilizării unor noi surse de
LEGE Nr. 4 din 1 iulie 1981 gospodăriei comunale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106572_a_107901]
-
parte excesul de Mercedesuri, Audi, BMW-uri și Opeluri de pe străzi, dar în Leonberg, Giebel, Gerlingen, Ludwigsburg, Weilimdorf, nicăieri pe străzi n-am văzut cerșetori ambulanți sau cu locuri fixe. În Stuttgart, pe Königstrasse am văzut unul expunându-și un ciot de mînă, și acela cu doi polițiști lângă el controlându-i actele. Vreme de trei luni am dus efectiv lipsa oamenilor care cer de pomană, pasivi sau agresivi. N-am văzut boschetari, oameni dormind sub cerul liber, în parcuri, printre
O experiență extremă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/2856_a_4181]
-
Copii și nepoți eram vreo zece inși. Bunicul n-are o mână, i-a explodat în tinerețe o grenadă în palmă și i-a cam retezat-o de la cot. Are o proteză în loc. Câteodată și-o dă jos și lasă ciotul să mai respire. Iris își lovește la un moment dat privirea de mâna lui și-și dă seama că ceva nu e cum trebuie. Vedem și noi, ceilalți, unde se uită. Își face curaj și se apropie de el, îl
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
grosolană de scânduri nedate la rindea, netedă și lucioasă numai unde o frecaseră clienții cu coatele, se așeză pe scaunul larg de lemn, scobit ca o strană, poate chiar o strană de biserică, și se-ntinse în așa fel ca ciotul ascuțit de lemn să i se înfigă în scobitura anume făcută. Ziarele erau lângă el. Le trase mai aproape. Se adânci în lectură rezemându-și ceafa de stinghia stranei și înălțând gazeta desfăcută în așa fel că bătrâna nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Invalidului, prinse clanța, parcă ar fi apucat soarta de mână, și-ncepu să tragă de ea. Domnu! Domnu! strigă, deși încă nu știa bine ce avea să-i spună și cum ar fi putut el, cu nasu-nfipt în ziare și ciotul lui de lemn lipit de tejghea, să sară de-acolo și ce să facă? în ce fel s-o ajute? Domnu! Domnu!... Dinăuntru nu se auzi nici o mișcare, nici o voce. "N-a venit încă, își spuse. Dar de ce? El vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinaintea lui, adunate în teanc sau răvășite pe tejghea ca pe-o masă de bibliotecă și pe el aplecat deasupra, încât pentru ea și pesemne pentru toți cumpărătorii jurnalele și el erau totuna, mai mult decât proteza sprijinită într-un ciot de scândură în spatele barului și pe care o vedea sau o auzea destul de rar, când gazetele încetau să mai foșnească, iar Invalidul se ridica cu greu, proptindu-și mutelca de la capătul piciorului de lemn în podea, și-ncepea să șontâcăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dezlegat, dar că aceia sunt tare răi. Eu l-am visat a doua noapte stând într-un chaiselong pe un câmp, cu bunica alături, tăcută. Tata era într-o pijama ruptă, iar picioarele de sub genunchi nu mai erau decât două cioturi sângerânde. Când l-am văzut așa, m-a săgetat o durere în inimă și m-am repezit să-i pun picioarele unul peste altul, dar nu m-a lăsat, de durere. și mi-a spus că a ajuns așa din cauza
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe prispă, că era vară și se umflase. Nu mai avea plămâni, doar un singur ciot de plămân și acela uscat. L-a îmbrăcat asistentul în grabă că era cald și mirosea, apoi a plecat și ... dus a fost. Butnaru Pe numele lui adevărat Busuioc Petru, fiul lui Paraschița Cozma, căci despre tată ce pot să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Cioabă, aproape că era întuneric afară. Pe Lucache îl așteptau nu mai puțin de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu multe cioturi ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
de doisprezece inși ca să-l snopească. Lucache a mers pregătit la masă, având la el un băț lung și destul de gros din lemn de pădureț, cu multe cioturi ascuțite, numai la capătul de care-l ținea cu ambele mâini neavând cioturi. Când el a ieșit, cei doisprezece erau pe două rânduri așezați pentru a-l prinde la mijloc, iar când s-a văzut înconjurat s-a rotit odată cu bățul și a rupt-o de fugă, cât era el de mare și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
descoperit resturile unui harnașament și un mâner de sabie destul de ruginit, care semăna perfect cu unul văzut de el la Muzeul regional și atribuit sfătosului cronicar. Alții, și trebuie numit aici Dan Protopopescu, marele profesor de română, era convins că ciotul acela de armă aparținuse chiar negustorului, fost luptător în garda civică, poate alături chiar de...jupân Dumitrache al lui nenea Iancu Caragiale! Mă rog, dreptul lor să creadă ce vor! Mai ales că nici despre fotbal nu aveau o părere
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de aceea, a-l citi pe Platon înseamnă a măsura handicapul ce ne desparte de el. Să nu ne așteptăm însă ca handicapul acesta să ni-l recunoaștem cu seninătate: unui estropiat nu-i poți cere ca, punîndu-și în comparație cioturile cu plinătatea intactă a unui om teafăr, să-și recunoască imediat desfigurarea. Ar fi prea mult și prea umilitor pentru el. Așa și cu noi. Chiar dacă Platon e etalonul fărîmițării noastre, nu contenim să-l privim cu condescendența celor care
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
rămas și de cît de contagioși putem fi pentru cei cu care intrăm în contact. În privința aceasta, cartea filozofului atenian Evanghelos Moutsopoulos e ca radiografia unei malformații: ea ne arată indirect, prin contrast cu ce ar fi trebuit să fim, cioturile spirituale a ceea ce sîntem.
Rețeta armoniei lăuntrice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9797_a_11122]
-
tălpi, o cămașă albă și o eșarfă. Blitzul o privește și apoi o apasă. Scaunele se înghesuie în pereți Alunițele sunt tot acolo, împrăștiate pe burtă. Eu continui să o privesc semiobscur și ea merge în tihnă pe podea, printre cioturi și bobițe de ceară. Îi ating cu degetul o șuviță din păr, o sprânceană - ușor ca și cum peste corpul ei ar curge o apă fierbinte. Ea își trece mâna peste coaste și ascultă cum la robinetul din baie curge apă rece
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
mai întâi. Portocala s-a oprit nedumerită, însă a ascultat-o și a alergat înapoi. Iasomia a trecut podul atentă, pășind cu grijă. Ajunsă dincolo, a apucat capătul frânghiei care stătea să se desprindă și l-a înnodat de un ciot de copac. Acum puteți să treceți, dar mai repede, ne-a anunțat ea. „Trebuia să mă gândesc eu la asta”, mi-am spus, însă nu mam mirat că ea avusese ideea înaintea mea. La urma urmei, era zeiță, în felul
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
fi ținut minte toată viața și l-ai fi spus la toată lumea, nu ca mine, care nu l-am spus nimănui. Iar când vreau s-o fac nu am loc de tine. Dar nu m-oi împiedica eu de un ciot, ci am să vă povestesc visul și gata...Era vremea primei coase la fân. Am plecat la cosit cu noaptea în cap. Când soarele mi-o zâmbit de după deal, eu trăgeam a zecea brazdă. Mă opream să ascut coasa și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
șmotresc cum se cuvine, îmi mai dă vreo doi în samă și-mi sporește simbria. Măi amărâților, țineți minte: dacă o duc eu bine, vi-i bine și vouă. Dacă nu, rămâneți cu coarnele boante și cu cozile cât un ciot. Ați înțeles? DRACII (puternic): Am înțeles! CODÂRLIC: Tare bine! Acu', la rând, cum v-am dăscălit. Eu te chem și tu răspunzi la apel. Ați înțeles? DRACII: Am înțeles! CODÂRLIC: Ghimizdroc Lăudărosu'. GHIMIZDROC: E-he, de când îs eu aici! Dinainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cufărul pe piept, ținându-l cu amândouă mâinile. Biciul șuieră; caii porniră sforăind. Aburii care ieșeau din nările lor lăsau o dâră ca de fum în aerul ploios; galopau cu salturi ușoare. Picioarele din spate, descărnate, cu copitele semănând cu ciotul mâinii unui hoț, care, conform Legii, după ce i se taie degetele, se înmoaie în ulei clocotit, se ridicau și se lăsau fără zgomot. Zurgălăii de la gât răsunau în aerul umed, cu un timbru propriu. Un fel de calm absolut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
aduc în fața prăvăliei două mârțoage negre și costelive, două gloabe ftizice, horcăind de o tuse profundă și răgușită, cu picioarele descărnate, părând amputate de la copite, de parcă le-ar fi mutilat cineva, după prescripțiile unei legi barbare, pentru a le arunca cioturile în ulei clocotit. Fiecare dintre mârțoage poartă, atârnate pe flancuri, două carcase de oaie. Atunci, cu laba sa unsuroasă, măcelarul își mângâie barba de culoarea arbustului de Lawsonia, apoi, examinând cadavrele cu o privire negustorească, cântărește cu mâna coada lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
readus În ghetoul nostru iubit? Bucuria revederii, Îl face pe Antoniu să-și frământe mâinile, minute În șir, după care le dă drumul să zboare deasupra patului, acolo unde bătrânul cerșetor pare că-și trăiește sfârșitul. Apucă apoi ibricul de ciotul metalic care-a mai rămas din coadă și toarnă apă În el, după care cu mișcări de gospodar exersat, aprinde câteva surcele În ligheanul de tablă și așează micul recipient pe limbile de foc care au Început să Înflorească. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și câinele nu mai vine așa de des. Nu-i mai Înumeri coastele, s-a mai Întremat și lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând din coadă și urinând scurt, În semn de prietenie, pe un ciot de pomișor din fața magherniței lui Antoniu și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
hala piaței mari. Emoționat sau beat, sau poate ambele, le-am mulțumit divinităților care mă abandonaseră mai devreme În ziua aceea. Măcar nu trebuia să discut probleme financiare cu proprietăreasa mea. În final, după a cincea sau a șaptea Încercare, ciotul diform din mână se transformă Într-o cheie inteligentă, cu care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aștept până ne Întâlneam la Apollo, ar fi durat ceva. Colega mea avea capul Îmbrobodit, iar mâinile i se odihneau pe roțile de cauciuc. Pătura care acoperea de obicei ce-i mai rămăsese din picioare, alunecase și acum dezvelea două cioturi palide. — Luni nu spectacol. — Bună seara și ție, Else. M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație reținută. Picioarele se terminau chiar deaspura genunchilor și prezentau cusături În zig-zag, care mă făceau să mă gândesc, fără nici o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
M-am holbat la picioarele ei amputate cu o fascinație reținută. Picioarele se terminau chiar deaspura genunchilor și prezentau cusături În zig-zag, care mă făceau să mă gândesc, fără nici o legătură, la șunca de Crăciun. Mă Întrebam În gând dacă cioturile erau de aceeași lungime. Și dacă asta conta În vreun fel. Else, prefăcându-se că n-a auzit nimic, dădu din cap Înspre scări. Profitând de faptul că mă uit În altă parte, Își aranjă pătura. — Lech și Thaddeus, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]