829 matches
-
o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
uita ca vițelul la poarta nouă, în care privirea descumpănită devine indiciu al ignoranței, al nepriceperii. Expresia, suficient de transparentă, e legată de rutina vieții rurale tradiționale, de întoarcerea vitelor pe la casele lor, ca în Sburătorul lui Heliade ("a satului cireadă ce greu, mereu sosise"). La fel de cunoscută e comparația "a se uita ca mîța-n calendar", comentată de G.I. Tohăneanu (Dicționar de imagini pierdute, 1995, p. 79) și pe care Stelian Dumistrăcel (Pînă-n pînzele albe. Dicționar de expresii românești, 2001, p. 72
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
matur, doar bătrâni și copii, dar și aceștia fugeau repede, ascunzându-se la umbră. Copiii aveau toată ziua în grija lor păsările și, dacă aveau ceva animale pe lângă casă, de obicei erau porcii, vacile, se duceau la păscut dimineața cu cireada, iar oile erau la stână sub grija ciobanului. Mama mea, care era bolnavă și nu putea munci la câmp, făcea ce putea pe lângă casă. Eu eram un copil care mă plictiseam repede și mereu ieșeam din ogradă, fără ca să-i
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acea situație, uimirea lua locul mâniei, Însoțită și de o oarecare duioșie față de vechea fierătanie a familiei. Mângâiau coamele de tablă, ca și cum le-ar fi urat „Însănătoșire grabnică“ unor rude ceva mai Îndepărtate, la care totuși țineau. Cum o Întreagă cireadă zăcea nemișcată pe asfalt, era clar că nu toanele fiecărui automobil purtau vina, ci o maladie de origine necunoscută, care trecea de la injector la injector, de la supapă la supapă, care poate, cine știe?, se lua prin intermediul gazului de eșapament, al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
De unde apăruseră grupurile alea Tîrnăcop? Grădina Icoanei, Kretzulescu, Victoriei, Hotel București? Asta e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar merge în veci dacă nu le-ar deschide drumul această vacă-fariseu. În ultimul moment, înainte să cadă cuțitul, securea sau ranga de oțel, vaca-fariseu se dă la o parte. Rămâne în viață, pentru a duce la moarte o altă cireadă. Asta face cât trăiește. Până când, într-o bună zi - după cum scrie în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de Procesare a Cărnii din Stone River s-a oprit. Vaca-fariseu a rămas locului, blocând rampa spre locul de tăiere. A refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în Buletinul miracolelor paranormale -, vaca-fariseu de la Întreprinderea de Procesare a Cărnii din Stone River s-a oprit. Vaca-fariseu a rămas locului, blocând rampa spre locul de tăiere. A refuzat să se dea la o parte și să ducă la moarte cireada care o urma. Sub privirile măcelarilor, vaca-fariseu s-a lăsat pe picioarele din spate, ca un câine, s-a lăsat așa în prag, s-a uitat la lume cu ochii ei căprui de vacă și a grăit. Vaca-fariseu a grăit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
veșnic tinerețea. Nu există amărăciune și sărăcie, doar belșug și prosperitate. Nu sunt tulburări și panică, doar fericire, pace și stabilitate. În munții și dealurile acestei țări viețuiesc păsări prețioase și animale rare, pe întinse stepe pasc turme de oi, cirezi de vaci și herghelii de cai..." O realizare impresionantă în epopeea Jangar o constituie descrierea reușită a personajelor. De pildă, când vorbesc despre protagonistul acesteia, autorii anonimi pomenesc în repetate rânduri copilăria sa plină de suferințe și experiența sa în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
după aceea. Pe când o priveam din profil, am văzut-o încruntând ochii, ducând mâna înmănușată la gura deschisă, într-un strigăt de spaimă, și alunecând. Ar fi căzut, desigur, și ar fi fost călcată de mulțimea ce avansa ca o cireada de elefanți, dacă n-aș fi prins-o imediat de braț. — Vă simțiți rău? - îi spun. Sprijiniți-vă de mine. Veți vedea că nu e nimic. Era rigidă, nu reușea să facă nici un pas. — Golul, golul, acolo jos - spunea - ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ghicesc ce-o să-ți cadă la așternut, frumosule... hai să dea baba-n cărți, să-ntoarcă norocu’... hai să-ți ghicesc, să-ți dau cu ghiocu’, să-ți spună baba ce ai... - Am pe dracu’! Ba am mai mulți, o cireadă... Vrei? Îi dau ieftin! - E cineva la inima ta, frumosule... o codană de verde, dar mai e și una de roșu care-ți poartă ciudă, ți s-arată drum, da’ îs farmece pe capu’ tău, ți-au legat cununiile... pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blând al cerului câțiva nori alburii, ce n‑aduceau nici a miei, nici a cireadă, albă cireadă cerească păscând, ci doar a fuioare de lână albă plutind pe mareea azurie a bolții cerului, atât cât ochiul să nu se Îndoiască de albastrul cerului, atât cât sufletul să nu aibă năluciri. Ci aceea era cu siguranță lumina zilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Bica îi susținea dorința și Luana se vedea urcată în mașină. Parcurgea drumul cu ochii lipiți de fereastră. Siluetele animalelor ce pătau, ici și colo, verdele pajiștilor întinse o făceau să strige. Dan îi urmărea privirea: Ce-ai văzut? O cireadă. Uite, acolo, o vacă bej. Unchiul Vali, cât pe ce să scape volanul din mână, se prăpădea de râs. Luana, ai să rămâi în istoria familiei cu bovina ta colorată. Anda urmărea berzele și-l punea pe băiat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul și intră în ogradă, traversează curtea și se opresc la iesle, caută cu botul acolo, știind că vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
atunci din cauza ploii care cădea peste ea În valuri purpurii. Se făcuse de râs, de bună seamă. Lumea Însă nu părea să se intereseze de soarta ei, preocupată fiind de două fenomene tulburătoare: ingestia și deglutiția. Avea În fața ei o cireadă de vite hipnotizate de căldură În adăpători la vremea amiezii. Agentul de circulație era un tip Înalt, cu ochelari rotunzi pe nas și un fular roșu la gât. Stătea În fața ei zâmbind, cu mâna Întinsă, gata să o ajute, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
De unde apăruseră grupurile alea Tîrnăcop? Grădina Icoanei, Kretzulescu, Victoriei, Hotel București? Asta e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și s-au oprit În marginea Cociobenei, un teren foarte accidentat, cu râpi, dealuri mici și abrupte, tufișuri și mărăcini, unde pe porțiuni mai mici sau mai mari creștea o iarbă verde și frumoasă din care se Înfruptau animalele sătenilor. Cireada satului păștea În marginea pădurii, sub directa grijă a lui Ciulinel, văcarul satului. Au mers Împreună și au luat din cireadă pe Marțolea și au dus-o pe fundul unei râpi unde era iarbă din abundență, așa Îi spuneau părinții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
pe porțiuni mai mici sau mai mari creștea o iarbă verde și frumoasă din care se Înfruptau animalele sătenilor. Cireada satului păștea În marginea pădurii, sub directa grijă a lui Ciulinel, văcarul satului. Au mers Împreună și au luat din cireadă pe Marțolea și au dus-o pe fundul unei râpi unde era iarbă din abundență, așa Îi spuneau părinții Anetei: Când n-ai de treabă, te duci și iei pe Marțolea și o paști bine, să dea lapte mai mult
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și surdu’ roata! Nu i-ar mai muri mulți Înainte! Va reproducea cu oarece aproximație cuvintele bunicii Ileana, atunci când aceasta plângea de mila fiicei sale. Trecură Vlanicul, locul unde dimineața Își aduceau sătenii și apoi seara Își luau vitele de la cireada comunală, urcau agale drumul către Biserica din Cățălești, În sat cântau cocoșii de ziuă și când, ca eliberată dintr-o vrajă neagră, Ochenoaia reveni la starea sa obișnuită: Da’ ce credea balaoacheșu’ că-i merge cu mine, d-apoi eu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
lui Va care nu Înțelegea nicidecum rostul și utilitatea șosețelelor. Pe cap avea un basc alb, așa cum purtau copiii din sat la acea vreme. Mândri nevoiemare, Ochenoaia și nepotul ei „Îmbrăcat di duminicî” au mers către Vlanic, islazul unde păștea cireada satului, ca s-o aducă acasă pe Dumănița, vaca Ochenoaiei. La acea oră de seară stăpânii vitelor se adunau și așteptau ca văcarul satului să aducă vacile către drumul prăfuit ce leagă satul de șoseaua națională. Oameni foarte curioși și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
alta dintre colegele tale, nu? Iaca plec acu’, mămică! Stai olecuță! Oare n-ar fi bine să iei și băiatu’ ista, Valerică, nu? cu tine să-i arăți unde-s vacile ca să Învețe să ducă el dimineața pe Florica la cireadă, și-i mai arăți școala, căminu’? Hai, mămică! Fata a luat din săliță o funiuță, a făcut un semn din cap către Va, acesta s-a uitat la Victor care a aprobat cu o vie strălucire a ochilor săi albaștri
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
școala, căminu’? Hai, mămică! Fata a luat din săliță o funiuță, a făcut un semn din cap către Va, acesta s-a uitat la Victor care a aprobat cu o vie strălucire a ochilor săi albaștri și au plecat spre cireadă, cu mult timp Înainte de a sosi vitele. Fata și-a intrat În rolul primit de la frumoasa ei mămică: Acolo stă profesorul Bondrea, să nu picăm la el că-i de rău! Aici sunt Untuleștii, vecinii noștri, acolo, continuă fata În timp ce
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
din sat și Marinița a reluat: Acolo, unde-s casele cele mari, Îi colectivu’ și mai sus Îi dealu’ care duce la Suceveni, la bunicu’ Păscălin, acolo-i Maricica ... ehei! Pe când s-au terminat casele satului și ei mergeau către cireadă, iar Va Își scormonea mintea sa blocată pentru a putea Îngăima și el două vorbe de circumstanță, fata Îl prinse nonșalant de mână, Îl privi direct, zâmbi și spuse natural, cu o notă de complicitate reciprocă: Va să zică, frați, ai?! Pe
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
dusă la păscut! Marinița, mereu mai practică decât Va, având și un recent câștigat ascendent magnific asupra sa, a rostit Îngrijorată și fără echivoc: Vai de mine și de mine, am Întârziat o grămadă! Tu du-te cu Florica la cireadă, treci pe la magazin și să iei știi tu ce, iată bani, că eu dau drumul la poieți, dau la păsări și merg să culeg urzică pentru rațe! Hai, repede, poate nu ne spune Ciurdeluță văcaru’, lu mămica! Oamenii s-au
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
o fermă a memoriei. El, Valeriu Corocea, îndeamnă femeia să-l tragă deoparte, altfel se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic.“ Cirezile de sintagme, prost adăpate, se înfățișează ca niște mulțimi de vite costelive, dar Cornel Galben le omagiază în stilul său protocolar, de persoană oficială. Altă metodă de suspendare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]