139 matches
-
de la Divodorum, din chiar Sâmbăta Sfântă, în câteva ore, comunitatea din Genava se găsi pradă rătăcirii și fricii. Două zile mai târziu, într-o dimineață cu vânt puternic, cu un cer care părea aproape pierdut, străbătut doar de mici nori cirus ce se mișcau repede la mare înălțime, Sebastianus se afla pe turnul principal al fortăreței din Genava. Din acea poziție privilegiată, privirea putea să contemple masa compactă de acoperișuri de ardezie a orașului și corăbiile ancorate în micul port; ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la parapetul bastionului și, în sfârșit, sub cerul limpede, străbătut de nori cirus albicioși, mici și indolenți, putu să vadă tabăra lui Atila. Ceea ce văzu în îngrozi. Până unde putea distinge cu ochiul, așadar, până la linia îndepărtată a pădurilor ce înconjurau cetatea, câmpia mișuna de oameni înarmați. Nu mai văzuse niciodată o tabără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
altele, desigur, dar mi-ar lua prea mult timp să le înșir pe toate. Important este, Alteță, că eu am avut fericirea și marele noroc să-l aud povestind despre viața de la curtea lui Francisc I-ul, despre Babilon sau Cirus cel Mare, fondatorul Imperiului Persan. Și vă pot spune că el nu povestea din ceea ce citise, deși citea enorm și frecventa o bibliotecă secretă cu manuscrise rare, extrem de valoroase. El povestea doar ceea ce trăise. În două rânduri m-am numărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
20). Povestirea din Gn 24, în care slujitorul lui Abraham se întoarce la Haran pentru a găsi o soție pentru Isaac este un text tardiv. Textul utilizează apelativul divin „Dumnezeul cerului” (24,7) pe care îl regăsim în edictul lui Cirus (2Cr 36,23; Esd 1,2). Expresia este tipică limbajului din epoca persană. Și Iacob este prezentat ca model al israeliților care au mers în exil și apoi s-au întors acasă. Călătoria lui Iacob este o prefigurare a „odiseii
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
anonim, numit în mod obișnuit Deutero-Isaia (Is 40-55; Soggin 1987, cap. 25). Ne dăm seama că și-a exercitat ministerul profetic printre surghiuniții din Babilon, spre sfârșitul exilului, deoarece consemnează că evreii au fost eliberați ca urmare a campaniei lui Cirus II, regele Mediei și al Persiei, terminată cu înfrângerea și cucerirea Babilonului. Textul biblic (Is 40,2) notează: „Vestiți Ierusalimului că sclavia [literal, „serviciul militar”] sa s-a terminat - păcatul său a fost ispășit”. Acest mesaj este datat în general
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
și cucerirea Babilonului. Textul biblic (Is 40,2) notează: „Vestiți Ierusalimului că sclavia [literal, „serviciul militar”] sa s-a terminat - păcatul său a fost ispășit”. Acest mesaj este datat în general între anii 547/6 î.C., anul în care Cirus a început operațiunile militare, și 539/8 î.C., anul când capitala Babilon a căzut în mâinile persanilor și li s-a permis tuturor deportaților (nu doar evreilor) reîntoarcerea în patrie. a) Pentru prima dată ne aflăm în fața a două
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
locuiască el însuși în teritoriul pe care l-a cucerit. Dar, pentru a trece mai departe, la aceia care au devenit principi prin propriile lor însușiri, și nu printr-o împrejurare norocoasă, pot spune că cei mai străluciți sunt Moise, Cirus, Romulus, Tezeu și alții asemănători. Și, cu toate că n-ar trebui să vorbim despre Moise, întrucât el a fost doar înfăptuitorul celor ce i-au fost poruncite de Dumnezeu, el totuși merită să fie admirat, dacă nu pentru altceva, cel puțin
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
ce i-au fost poruncite de Dumnezeu, el totuși merită să fie admirat, dacă nu pentru altceva, cel puțin pentru că asupra lui s-a coborât harul care-l făcea demn de a vorbi cu Dumnezeu. Să ne gândim însă la Cirus și la ceilalți care au cucerit sau au întemeiat regate, și vom vedea că toți sunt demni de admirație, iar, dacă vom considera acțiunile și modurile lor particulare de a proceda, ele nu ne vor apărea cu totul diferite de
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
pentru Romulus să nu fie loc în Alba și ca, la naștere, el să fi fost părăsit la voia întâmplării, pentru ca pe urmă soarta să vrea ca el să ajungă rege al Romei și întemeietor al acestui stat. Trebuia ca Cirus să-i găsească pe perși nemulțumiți de stăpânirea mezilor, iar pe aceștia să-i afle moleșiți și slăbiți de o pace îndelungată. Tezeu nu putea să-și dovedească însușirile, dacă nu-i găsea pe atenieni lipsiți de unitate. Așadar, prilejul
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
oameni de un lucru, dar este greu să-i faci să fie fermi în această convingere. De aceea este bine să fii astfel pregătit încât, atunci când nu vor mai crede, să poți să-i faci să creadă prin forță. Moise, Cirus, Tezeu și Romulus n-ar fi putut obține ca orânduirile și legile lor să fie ascultate un timp atât de îndelungat, dacă n-ar fi dispus de arme; așa cum i s-a întâmplat în vremurile noastre lui Girolamo Savonarola, care
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
exemplul câte unui înaintaș mult lăudat și preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decât glorie, și că în castitate, în bunăvoință, în omenie și în
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
preamărit, iar pentru aceasta au avut mereu prezente în minte modul lor de procedare și faptele lor; așa cum se spune că Alexandru cel Mare îl imita pe Ahile, Cezar pe Alexandru, Scipio pe Cirus. Și oricine va citi viața lui Cirus, scrisă de Xenofon, va recunoaște apoi, citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decât glorie, și că în castitate, în bunăvoință, în omenie și în dărnicie Scipio urma pilda tuturor acelor fapte
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
citind viața lui Scipio, că străduința acestuia de a-i semăna nu i-a adus decât glorie, și că în castitate, în bunăvoință, în omenie și în dărnicie Scipio urma pilda tuturor acelor fapte pe care Xenofon le povestește despre Cirus. Aceleași trebuie să fie modurile de comportare ale unui principe înțelept; în timp de pace, el nu trebuie să se odihnească nici o clipă, ci trebuie, cu sârguință, să-și formeze și să-și educe toate aceste însușiri, care să-i
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
biruri, care pune mâinile pe bunurile altuia, acela are nevoie să se arate darnic, altfel soldații nu l-ar urma. Întradevăr, poți să dăruiești cu generozitate din ceea ce nu este al tău și nici al supușilor tăi, așa cum au făcut Cirus, Cezar și Alexandru. Faptul de a risipi bunurile altora nu ți micșorează faima, ci, dimpotrivă, îți aduce mai multă glorie; singurul lucru care îți dăunează este acela de a cheltui din banii tăi. Nu există altceva care să se consume
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
că ele au fost vreodată mai potrivite pentru aceasta. Și dacă, după cum am spus, trebuia ca poporul lui Israel să fie sclav în Egipt pentru ca virtutea lui Moise să fie cunoscută; și dacă, pentru a cunoaște spiritul măreț al lui Cirus, trebuia ca perșii să fie asupriți de mezi, și atenienii risipiți pentru ca Tezeu să și arate marile lui merite; tot astfel acum, când vrem să ne dăm seama de însușirile unui spirit italian, înțelegem că Italia trebuia să fi ajuns
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
contribuit, poate, cel mai mult la desăvârșirea artei ambiguității prin felul cum au căutat să potrivească prezicerile oracolului încît, ulterior, nimeni să nu-i poată învinui de eroare. Cresus, regele Lidiei, a vrut să afle, înainte de a-l înfrunta pe Cirus, dacă era bine sau nu să se bată cu perșii. Oracolul i-a răspuns că, dacă va traversa cu trupele sale râul Halys, va distruge un imperiu. Cresus a trecut râul Halys și a distrus un imperiu; pe al său
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marchează începutul Epocii Fierului (în terminologia arheologică) urmată de dezvoltarea, în Siria-Palestina, a unor state „etnice” (în terminologia istorică, cf. Liverani, 2003, pp. 88 ș.u.) nu foarte asemănătoare între ele; a doua limită corespunde așa-numitului „edict” al lui Cirus (538 î.C.), eveniment de la care începe această nouă perioadă culturală numită „iudaismul antic” (cf. Martone, 2008). Studiul religiei antice din Israel și Iuda: izvoare și metodologie Înainte de a începe discursul istoric și religios propriu acestui volum, e necesar să
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu o altă „clasă” sacerdotală, astfel că legăturile dintre diferitele clase sacerdotale s-au schimbat. Din păcate nu avem multe documente cu privire la acest aspect și există doar speculații divergente între specialiști. În anul 539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
diferitele clase sacerdotale s-au schimbat. Din păcate nu avem multe documente cu privire la acest aspect și există doar speculații divergente între specialiști. În anul 539 î.C. trupele persane ale lui Cirus intră în Babilon și pun capăt dominației babiloniene. Cirus este descris de Biblie ca un eliberator trimis de Dumnezeu să restaureze cultul legitim ce exista în precedență. Recent, această viziune ideală despre suveranul persan ca susținător al cultelor locale a fost însă pusă la îndoială, iar astăzi este considerată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea țării în voia cultelor idolatrice ale „altor” populații. Restaurarea cultului originar yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
yahwist ar fi avut loc prin bunăvoința și „libertatea religioasă” permisă de suveranii persani, de regele Cirus în special, care ar fi acordat personal edictul de reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
reconstruire a templului din Ierusalim (Esd 1,2-4; 6,3-5). Libertatea religioasă îngăduită de Cirus, care este considerat de Isaia chiar un „ales, uns” al lui Yhwh (Is 45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui rege drept, după dorința sa, ca să-l ia de mână. Rosti numele său: Cirus, regele Anșanului, pronunță numele său pentru a-l pune conducătorul întregii (lumi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
45,1), ar fi confirmată arheologic de descoperirea faimosului cilindru al lui Cirus în care se afirmă că: (Zeul Marduk) a cercetat toate popoarele în căutarea unui rege drept, după dorința sa, ca să-l ia de mână. Rosti numele său: Cirus, regele Anșanului, pronunță numele său pentru a-l pune conducătorul întregii (lumi) [...]. Marduk, marele Domn, se bucură de faptele [mele bune] [...]. În [Babilon?], Asur și Suza, Acad, țara lui Eșnuna, Zamban, Meturnu, Der, până în țara Gutium, am pus din nou
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
mele bune] [...]. În [Babilon?], Asur și Suza, Acad, țara lui Eșnuna, Zamban, Meturnu, Der, până în țara Gutium, am pus din nou (imaginile) zeilor în locurile sacre ale [celuilalt] mal al Tigrului, în care sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
sanctuarele fuseseră abandonate de mult (Cilindrul lui Cirus, liniile 11-12, 26, 30-32, Cf. Schaudig, 2002, pp. 552-556). Această viziune istorico-religioasă foarte răspândită în literatura științifică trecută este viciată de unele interpretări teologice influențate de puternica propagandă regală din scrierile lui Cirus și ale altor suverani persani (cf. Kuhrt, 1983, 2007) și de teologia biblică a „marii reîntoarceri” din cărțile lui Esdra și Nehemia. Studiind bine documentele administrative persane, ne dăm seama că presupusa susținere persană a religiilor locale era doar o
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]